De la sensibilitate la rautate (Nestemate duhovnicesti vol II)

În copilărie, Părintele Paisie Aghioritul căuta mereu fapta bună. Cuviosul Paisie povesteşte că odată, când un frate de-al său a omorât o păsărică, s-a mâhnit foarte mult şi l-a certat cu asprime. El a luat pasărea şi a îngropat-o. În acea vreme se împrietenise cu mulţi copii de vârsta sa. Mergeau în pădure, se rugau, citeau Vieţile Sfinţilor şi posteau.
Dar după o vreme, mamele acelor copii şi-au sfătuit odraslele: ,,Nu faceţi prietenie cu acesta, că nu degeaba este poreclit călugărul, o să vă chinuiască!”.
Şi astfel, viitorul mare ascet, Paisie a ajuns să nu mai aibă prieteni de vârsta lui. Şi a încercat să facă prietenie cu copii mai mari. A început să tragă cu praştia şi a devenit cel mai bun ţintaş. La început trăgeau la ţintă, apoi au început să tragă după păsări. Odată a nimerit o păsărică şi a ucis-o. Atunci s-a trezit şi şi-a adus aminte cum l-a mustrat pe fratele său exact pentru aceeaşi faptă urâtă. S-a trezit duhovniceşte şi de atunci a căutat să nu mai facă rele.
De la o astfel de sensibilitate sufletească, la o mare răutate poate ajunge cineva, dacă nu ia aminte şi este atras în anturaje rele! În timp ce prieteniile bune ajută mult.

Pilda Zilei

Intr-o zi, tatal unei familii primeste vestea ca trebuie sa ajunga urgent intr-un oras dintr-o tara vecina. Fara prea mari pregatiri, si-a luat sotia si copiii si a pornit la drum. Sotia, pentru ca nu reusise sa faca bagajul asa cum obisnuia, era nelinista si punea o multime de intrebari: "Cunosti drumul?", "Daca trebuie sa manacam, unde vom opri?", "Daca vom avea probleme cu masina, unde le vom rezolva?" etc.

Obosita de intrebarile adresate sotului, privi in oglinda si observa ca cei doi copii, aflati pe bancheta din spate, erau linistiti si admirau bucurosi peisajele. Observand cat de calmi erau, mama i-a intrebat: "Nu sunteti ingrijorati pentru aceasta calatorie?" Unul dintre ei a raspuns: "Conduce tata, de ce mi-as face griji?"

Acelasi lucru se intampla si in viata, suntem chemati sa ajungem la o destinatie. Daca avem credinta ca Dumnezeu ne conduce pe drumul unde suntem chemati, nu avem de ce sa ne facem griji.