Brâul Maicii Domnului, comoara de mare preț a Vatopedului

Cea mai mare comoară a Vatopedului o reprezintă Brâul Maicii Domnului, ţesut din păr de cămilă (Irinarh Şişman, care l’a văzut îndeaproape, „cu binoglu”, spune că „e din două bucăţi şi îi ţesut din aţe de păr de cămilă, şi în mijloc îi cusut cu aţe de aur de mâna împărătesei Zoi, care au primit tămăduire de la acest sfânt brâu”) chiar de către cea care a luat în pântecele ei pe Cel necuprins, spre mântuirea noastră.

Dăruit în chip minunat apostolului Toma, care venea prin văzduh către locul unde fusese înmormântată, el a fost în acest chip şi semn al ridicării Preacuratei la cer. Pentru o vreme, brâul sfânt a rămas în Ierusalim şi tot aici s’a întors, graţie credinciosului împărat Theodosie cel Mare (379-395), după ce un timp a zăbovit în Cappadocia. Cel care l’a adus la Constantinopol în anul 395, a fost tocmai Arcadius, fiul lui Theodosie cel Mare şi cel despre care se spunea că a fost salvat dintr’o furtună pe mare, chiar de Maica Domnului (Vatos-paediou – copilul din tufişuri). A fost păstrat în Nea Roma de mai multe biserici: mai întâi în cea a Sfinţilor Apostoli, apoi în ctitoria împărătesei Pulcheria,Vlaherne (până în timpurile lui Justinian aici s’a aflat la loc de cinstire împreună cu „broboada, acoperământul capului” – de la care vine sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului din 1 octombrie), Chalkopatri (de la anul 565) şi Hagia Sophia. Zoë, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), a fost vindecată de duhuri necurate prin puterea acestui sfânt brâu („Zoi, avea boala epilepsiei şi s’a închinat la sfântul brâu, puindu’l pre ea şi s’a făcut sănătoasă”)  şi în semn de preţuire şi recunoştinţă, l’a cusut cu fir de aur şi l’a reaşezat în racla în care’l pusese Arcadius (eveniment marcat în calendarul ortodox la 31 august).

Vlahii şi bulgarii lui Ioniţă Caloian iau din Constantinopol nepreţuita cingătoare a Maicii Domnului („biruind pe Alexios Angelos al III-lea, ca recompensă de despăgubire a luat… cinstitul brâu”), pentru ca aceasta să fie dăruită în veacul următor mănăstirii Vatopedou, de către cneazul sârbilor Lazăr I Hrebeljanović 1372-1389 („Lazăr, cu adjutorul lui Dumnezeu, regele Sîrbiei şi împărat al grecilor, dăruiesc această sfântă cruce cu brâul Maicii Domnului monastirei Vatopedului, a împărăţiei mele anul 1389”, scrie pe dosul unei cruci păstrate în mănăstire.). Se pare însă că basileul Ioan VI Kantakuzenos (1347-1354) – monahul Ioasaf de mai târziu, apărătorul isihasmului şi al sfântului Grigorie Palamas (pe care l’a şi răscumpărat din robia turcească!) – şi nu craiul sârb, a adus cele trei părţi ale brâului Maicii Domnului spre păstrare vatopedinilor. Eruditul monarh şi monah avea să moară la Mistra în 1383, însă nepreţuita cingătoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, n’avea să mai părăsească sfânta mănăstire athonită, decât pentru binecuvântate pricini (cum a fost cea în care a îndepărtat ciuma din 1813 de pe pământurile Valahiei, sau holera din imperiul otoman, la 1871).

Două părţi mai mici ale brâului au fost dăruite la 1522, mănăstirii de maici Kato Xenias (din eparhia Volosului), bucata cea mai mare fiind păstrată şi astăzi la Vatopedu într’un sipet de argint, frumos lucrat de meşterii Ungro-Vlahiei secolului al XVIII-lea. Marea preţuire pe care au arătat’o dintotdeauna românii acestui veşmânt al Fecioarei Maria s’a materializat într’un paraclis cu hramul „Brâului Maicii Domnului”, zidit în mănăstirea athonită de binecredinciosul voievod Neagoe Basarab în timpul domniei sale (1512-1521), refăcut apoi, tot cu danii româneşti la 1796 şi înzestrat în veacul al XIX-lea cu o remarcabilă catapeteasmă nouă.

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil

Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna Fecioarei Maria; el este cel care a vestit "taina cea din veac ascunsa”; el este vestitorul Intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Sfantul Gavriil este unul dintre cei sapte ingeri de mare sfat care stau inaintea Tronului lui Dumnezeu. El s-a infatisat si lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, mai inainte de a se arata Fecioarei Maria. El este trambita ce aduce vestile cele bune ale lui Dumnezeu.

Potrivit unor Sfinti Parinti, tot Sfantul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna si Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cum ca vor naste o fata, pe Maica Domnului. Se marturiseste ca tot el este cel care l-a insotit pe Moise, in pustie, atunci cand dreptul a scris Cartea Facerii. Tot el este cel mai de seama dintre toate cetele ingeresti, el stand langa Tronul lui Dumnezeu si ducand omului cele mai mari vesti dumnezeiesti.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici Montanus preotul si Maxima, sotia lui;
- Sfintilor 26 de Mucenici care au patimit in Gotia;
- Sfintilor Mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil si alti 40, din partile Rasaritului;
- Sfantului Preacuvios Stefan Marturisitorul, egumen al Manastirii Triglia, din Bitinia;
- Sfantului Sfintit Mucenic Irineu din Srem;
- Sfantului Cuvios Malhu;
- Sfantului Cuvios Vasile cel Nou.

Maine, facem pomenirea Sfintei Mucenite Matrona din Tesalonic.

Pilda Zilei

Avva Casian a povestit: "Avva Ioan, egumenul unei mari chinovii, s-a dus la avva Paisie, care traia in pustiul cel mai aspru de patruzeci de ani. Si cum il iubea foarte mult, l-a intrebat cu indrazneala dragostei: «Ce ai reusit sa infaptuiesti aici, retras de atatia ani si ferit de orice legatura cu oamenii?». El a raspuns: «De cand am devenit monah, soarele inca nu m-a vazut mancand». Avva Ioan i-a zis: «Nici pe mine maniindu-ma»".

Maica Domnului ne învaţă să fim smeriţi



Praznicul Bunei Vestiri a fost sărbătorit anul acesta în Duminica a IV-a din Postul Mare, numită şi Duminica Sfântului Ioan Scărarul. La Catedrala patriarhală din Bucureşti, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, informează „Ziarul Lumina”.

În cuvântul de învăţătură, Patriarhul României a explicat, pe de o parte, legătura dintre Evanghelia despre vindecarea fiului lunatic (Mc. 9, 17-32) şi pomenirea Sfântului Ioan Scărarul, iar, pe de altă parte, legătura dintre această pericopă evanghelică şi cea despre momentul Bunei Vestiri (Luca 1, 24-38), citite în timpul Sfintei Liturghii. Referindu-se la rugăciunea însoţită de pocăinţă a tatălui pentru fiul său lunatic şi la cuvintele Mântuitorului: 'Acest neam de demoni iese numai cu rugăciune şi cu post', Preafericirea Sa a explicat că Biserica a rânduit ca în Duminica Sfântului Ioan Scărarul să fie citită Evanghelia vindecării lunaticului pentru a ne arăta importanţa postului şi a rugăciunii sau a rugăciunii unite cu postul. 'Numai prin rugăciune unită cu postul putem alunga patimile diavoleşti, duhurile rele care adesea lucrează în viaţa omului. Rugăciunea trebuie unită cu postul pentru a alunga duhurile rele din viaţa omului care este împătimit sau posedat, pentru că atunci când omul posteşte, el nu se mai hrăneşte cu hrană materială, ci numai cu rugăciunea, cu prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în viaţa lui; el nu-şi mai pune nădejdea în nimic din lumea aceasta, ci legătura cu Dumnezeu devine totalmente duhovnicească, fără nici o materie intermediară. Numai când omul este plin de Duhul Sfânt, ca urmare a postului, a rugăciunii şi a smereniei, el are o putere de care se tem demonii', a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

Explicând cea de-a doua Evanghelie citită ieri, Preafericitul Părinte Daniel a mai arătat că mântuirea omenirii în Hristos începe prin conlucrarea Sfintei Treimi, dar şi prin acceptul liber al Maicii Domnului, care, fiind ascultătoare şi smerită, primeşte să devină împreună-lucrătoare cu Preasfânta Treime pentru mântuirea lumii. 'Când Fecioara Maria a înţeles că este vorba de o lucrare dumnezeiască prin puterea Duhului Sfânt şi prin prezenţa lui Dumnezeu-Tatăl, atunci a zis: 'Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!' Această primire liberă a tainei zămislirii sau întrupării Fiului lui Dumnezeu ca Om din Fecioara Maria este deosebit de importantă, deoarece Dumnezeu nu face nimic pentru mântuirea noastră împotriva voinţei noastre. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu, însă noi îl putem primi sau respinge. Iată Maica Domnului, ascultătoare şi smerită, primeşte să devină împreună-lucrătoare cu Preasfânta Treime, mai ales cu Fiul Lui Dumnezeu care Se întrupează, a planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii. De aceea noi, în cântările noastre, o lăudăm pe Maica Domnului imediat după Sfânta Treime, pentru că Unul din Sfânta Treime s-a întrupat ca Om din ea', a spus Preafericirea Sa
.