Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa Elena sunt sărbătoriţi pe 21 mai 2012 în Biserica Ortodoxă Română. Cu acest prilej, Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi-a sărbătorit hramul istoric. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de 9 ierarhi, înconjuraţi de un sobor preoţi şi diaconi, pe un podium special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.
Alături de Preafericirea Sa s-au aflat următorii ierarhi: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Înaltpreasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal şi Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.
După citirea Sfintei Evanghelii Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat de ce Biserica i-a considerat pe Sfinţii Împăraţi Întocmai cu Apostolii
„Biserica a rânduit ca Evanghelia care de obicei se citeşte când se pomeneşte un ierarh, un episcop, un păstor al Bisericii ca referitoare la Păstorul cel Bun s-a citit astăzi, în ziua de pomenire a Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi a mamei sale Elena. Aceasta ne arată că Biserica i-a considerat ‘întocmai cu Apostolii’ şi ‘păstori ai Bisericii’ într-un sens mai larg şi anume, ocrotitori ai Bisericii şi luptători pentru unitatea credinţei ortodoxe şi pentru unitatea Bisericii. Ceea ce au făcut Sfinţii Împăraţi pentru Biserică îi face să merite titlul de ‘întocmai cu Apostolii’ sau egali cu Apostolii pentru că de fapt cuvântul ‘Apostol’ înseamnă trimis sau misionar. Aceşti doi sfinţi Constantin şi mama sa Elena au fost trimişi de Dumnezeu ca să elibereze pe creştini de persecuţiile prigoanei, să apere unitatea Bisericii, să construiască o mulţime de Biserici în diferite părţi ale Imperiului şi să ajute pe cei săraci şi cei orfani, văduvi, dar şi să arate Evanghelia lui Hristos în viaţa societăţii”.
În continuare, Preafericirea Sa a evidenţiat că în textul Apostolului de astăzi se face o asemănare între convertirea Sfântului Apostol Pavel şi convertirea Sfântului Constantin cel Mare.
„Apostolul care s-a citit astăzi a fost ales tocmai cel care se referă la convertirea Sfântului Apostol Pavel. În troparul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena se spune că Sfântul Constantin a luat chemare de la Dumnezeu, nu de la oameni, ca şi Sfântul Apostol Pavel. Convertirea Sfântului Apostol Pavel din faţa porţilor Damascului s-a făcut când Hristos într-o lumină copleşitoare din Ceruri i-a zis Saule, Saule, de ce mă pregăteşti?. Deci, Hristos Domnul l-a convertit pe Sfântul Apostol Pavel şi din prigonitor s-a făcut cel mai mare misionar al Bisericii. Apostolul a fost citit ca să ne arate o asemănare între convertirea Sfântului Pavel şi convertirea Sfântului Împărat Constantin care noaptea dinaintea războiului împotriva lui Maxenţiu, care a avut loc lângă Roma, a văzut în vis soarele pe cer şi deasupra lui semnul Sfintei Cruci şi era scris în acest semn vei învinge. În dimineaţa următoare a înscris semnul Sfintei Cruci pe steagurile sale şi aşa a biruit pe Maxenţiu, deşi acesta avea o armată mult mai mare ca a Sfântului Constantin”.
Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a prezentat şi măsurile împăratului Constantin favorabile creştinilor.
„În anul următor războiului, 313, împreună cu Liciniu a proclamat edictul de la Mediolan sau Milano prin care se garanta libertatea de conştiinţă a tuturor cetăţenilor romani. Cu alte cuvinte, fiecare este liber să aleagă religia pe care şi-o doreşte încetând astfel persecuţiile împotriva creştinilor. Dar la scurt timp după aceasta Sfântul Constantin, îndemnat de credincioasa lui mamă Elena, nu numai că a oferit libertate creştinilor, ci a devenit şi un protector al lor. Astfel, au fost returnate toate averile confiscate ale Bisericii, au fost aduşi din exil creştini exilaţi, printre ei mulţi episcopi, au fost oferite Bisericii clădiri publice numite basilici, unele dintre ele au fost transformate apoi în Biserici. Mai mult decât atât în funcţiile importante din conducerea Imperiului au fost numiţi creştini pentru că erau oameni cinstiţi şi drepţi, statornici şi fideli în credincioşia lor. De asemenea, Sfântul Constantin cel Mare a dat o mulţime de legi şi a luat o mulţime de măsuri care aveau un caracter creştin social inspirate din morala profeţilor şi mai ales din Sfânta Evanghelie. A început deci un proces de eliberare a sclavilor, iar episcopilor şi preoţilor creştini le-a dat posibilitatea să proclame în faţa credincioşilor pe toţi sclavii care au devenit oameni liberi. Sfântul Împărat Constantin de asemenea a luat măsuri ca să nu mai fie răstigniţi oamenii, adică a abolit pedeapsa cu răstignirea, tortura cu fierul roşu şi a mai luat multe alte măsuri care arată iubirea lui creştină. Împreună cu mama sa a început să-i ajute pe cei săraci, pe văduve, pe orfani, a pedepsit adulterul, a oprit pruncuciderea, deci a luat măsuri împotriva avortului. Majoritatea legilor sale sunt inspirate din Evanghelie. A contribuit la serbarea duminicii ca zi de odihnă în imperiu în anul 321 şi a construit o mulţime de biserici la Ierusalim, la Roma, în centre mari ale creştinătăţii. Tot el a mutat Capitala de la Roma la Constantinopol, numit şi Noua Romă. În anul 324 a învins pe Liciniu şi astfel a construit noua capitală inaugurată la 11 mai în anul 330”.
Patriarhul României a arătat şi rolul împăratului Constantin la primul Sinod Ecumenic.
„Ceea ce reţinem în mod deosebit este faptul că în 325 Sfântul Constantin cel Mare a convocat primul sinod ecumenic pentru a statornici unitatea Bisericii, deoarece erezia lui Arie se răspândise foarte mult. 318 Părinţi s-au adunat la Niceea şi au fixat primele 8 articole din Crezul Ortodox, iar celelalte 5 au fost statornicite la al doilea sinod ecumenic din 381 de la Constantinopol. Astfel, prima parte a Crezului Ortodox se datorează Sfântului Împărat Constantin care a convocat sinodul, l-a prezidat la deschidere şi la închidere şi a jucat un rol important în buna desfăşurare a sinodului”.
De asemenea, Preafericirea Sa a precizat şi contribuţia Sfintei Elena în răspândirea creştinismului.
„Sfântul Împărat Constantin a trimis pe mama sa Elena să caute Crucea Mântuitorului Iisus Hristos. Peste locul în care a fost răstignit Hristos s-a construit un templu păgân şi trebuia dărmat templul păgân şi săpat în adânc, deoarece a aflat de la cineva că acolo sub templu se află cele trei cruci, una pe care a fost răstignit Mântuitorul, celelalte două pe care au fost răstigniţi cei doi tâlhari. Sfânta Elena a plătit o mulţime de muncitori ca să sape mai repede până când au ajuns şi au găsit lemnul Sfintei Cruci. Dintre cele trei cruci şi-au dat seama care este Crucea Mântuitorului pentru că atingându-se o femeie bolnavă de Crucea cea adevărată a lui Hristos s-a vindecat. Sfânta Elena a găsit Crucea în pământ în anul 327. Atunci s-a împărţit Crucea, o parte din ea s-a dat la Constantinopol şi apoi în diferite părţi ale lumii s-au dat alte părticele din Sfânta Cruce. Mama împăratului Constantin a trecut la Domnul în anul 329 şi a dorit ca în locul aflării Crucii să se construiască Biserica Învierii care este aproape de locul unde a fost Golgota. Deci, actuala Biserică a Învierii acoperă şi locul Răstignirii şi locul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos […] Reţinem faptul că în iconografia noastră Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei Sfânta Cruce, pentru că unul a descoperit Crucea pe cer în semn lumină, şi anume Sfântul Împărat Constantin în anul 312, iar mama sa Elena a descoperit Crucea în pământ. Aşa se înţelege că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul în iubirea nesfârşită şi nestrămutată a lui Hristos. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena deci sunt cei care îndeamnă să apărăm dreapta credinţă, să ne închinăm Sfintei Cruci şi să o cinstim ca pe o armă de biruinţă”.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre activitatea Sfântului Constantin cel Mare pe teritoriul ţării noastre şi a proclamat anul 2013 ca an omagial dedicat Sfinţilor Împăraţi.
„Sfântul Constantin cel Mare a dezvoltat o activitate deosebită în favoarea ţării noastre. Pe teritoriul acesteia a zidit mai multe biserici, a făcut un pod nou peste Dunăre, a ţinut foarte mult să reromanizeze Dacia după retragerea aureliană şi să o creştineze. Evlavia poporului român pentru împăratul Constantin este mare şi pentru că el a continuat creştinarea începută de Sfântul Apostol Andrei pe teritoriul ţării noastre. De aceea, Sfântul Sinod a hotărât ca în anul următor 2013 să prăznuim în mod deosebit printr-un an omagial pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena ca apărători ai creştinilor, ai unităţii bisericii, ai săracilor, ca şi mari ctitori de biserici. Deci, îi luăm ca model pentru viaţa creştină. Pe Sfânta Elena o luăm ca model de învăţătoare a credinţei creştine în familie şi în societate. Sfântul Constantin a construit pe teritoriul ţării noastre 40 de biserici mari. De asemenea, vedem că numele lor este foarte popular în România, deoarece o mulţime de români poartă numele de Constantin, Elena sau derivate ale acestora”.
După Sfânta Liturghie, de la orele 11:30, a avut loc premierea câştigătorilor celor trei concursuri naţionale pentru copii şi adulţi organizate în anul 2012 de către Patriarhia Română: 1) “Alege Şcoala!”, concurs de creaţie literară, artistică şi multimedia, 2) “Copilul învaţă iubirea lui Hristos”, concurs de miniproiecte de educaţie social-filantropică şi 3) “Icoana ortodoxă – lumina credinţei”, concurs pentru pictori iconari din întreaga ţară.
De la orele 13:00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, a avut loc vernisajul expoziţiei “Icoana ortodoxă-lumina credinţei”. Expoziţia cuprinde lucrările realizate de către participanţii la concursul organizat de către Patriarhia Română.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt primii ocrotitori ai actualei Catedrale Patriarhale. Construcţia lăcaşului a fost începută de voievodul Constantin Şerban Basarab şi de soţia sa Bălaşa între anii 1656-1658
.
