Resfinţirea Bisericii Sf. Nicolae dintr-o zi din Capitală



În Duminica Mironosiţelor, la 29 aprilie 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se va afla în mijlocul credincioşilor parohiei Sf. Nicolae Dintr-o Zi, din Capitală. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române va oficia slujba de resfinţire a bisericii, începând cu ora 09:30, apoi înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi va săvârşi Sfânta Liturghie în lăcaşul de cult ocrotit de Sf. Nicolae.

Biserica a fost restaurată şi reabilitată de curând. Potrivit pr. Paroh Vasile Ioana, principalele lucrări realizate au constat în consolidarea structurii de rezistenţă, restaurarea picturii care datează din 1827, a catapetesmei care este adusă de la Viena (1827), a cafasului şi a mobilierului; refacerea pavimentului şi a tâmplăriei, restaurarea faţadei, înlocuirea turlei existente cu una în stil brâncovenesc, şi amenajarea curţii interioare.

Sărbătoarea va începe încă din seara zilei de 28 aprilie 2012, la ora 18.00 fiind oficiată Slujba Privegherii (Vecernie, Litie şi Utrenie), urmând ca mâine înaintea de slujba de resfinţire să fie oficiată, la ora 08:30, Slujba Aghesmei Mici şi Acatistul Sf. Ier. Nicolae.

De ce Biserica „Sfântul Nicolae” de lângă Arhitectură se numeşte „Dintr-o zi” ?

„Această biserică a fost construită pe pământurile Mariei Brâncoveanu. Maria Brâncoveanu atunci când s-a căsătorit a venit cu aceste pământuri ca zestre. Pe aceste pământuri era o bisericuţă de lemn făcută de un străbun al Mariei, într-o singură zi. Deci, bisericuţa de lemn, datată în 1684, a fost construită într-o singură zi ca Neagoe Postelnicul să ajungă domnitor. El nu a ajuns domnitor însă o strănepoată de-a lui a ajuns domniţă”, a mărturisit pr. Paroh Vasile Ioana, Biserica „Sfântul Nicolae” - „Dintr-o zi”, Bucureşti

Pe locul acestei biserici, mai întâi a fost ridicată o bisericuţă din lemn de către fiul negustorului Mihaiu din Târguşor, Neagul. Mica biserică a fost atestată documentar, cu numele ,,Dintr-o Zi' într-un act de judecată din 5 iunie 1665. Despre ea, cronicarul Radu Greceanu scria că era ,,o bisericuţă dă lemnu, mititică foarte şi veche dă mai cădea, care să chiema Biserica Dintr-oZi'.

În anul 1702 biserica a fost ridicată din piatră. În 1825, un incendiu a distrus acoperişul bisericii, care a fost refăcut în 1826-1827 în timpul domniei lui Grigorie Ghica al IV-lea (1822-1828). Tot de atunci datează şi pictura interioară a bisericii, catapeteasma şi diverse alte obiecte de cult.

Din 1911 până în 1945, biserica a fost dată în folosinţa comunităţii ortodoxe albaneze din Bucureşti. În anul 1916, biserica este declarată monument istoric prin Înalt Decret Regal

Banca Naţională a României va emite o monedă jubiliară de argint „Biserica Sfântul Nicolae dintr-o zi – 310 ani de existenţă”, după cum ne informează TRINITAS TV. Slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie vor fi transmise în direct de TRINITAS TV
.

Pilda Zilei

Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice.

Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor.

Intr-o zi, musulmanii au zis astfel:

- Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos.

Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns:

- Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul?

Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns:

- Fara indoiala ca al celui cu multi martori.

Crestinii au zis, apoi:

- Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi.

Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel:

- Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre!

Atunci, crestinii au raspuns, zicand:

- Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata.