Trecand Efrem pe cale, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios.
Si a zis ei:
- Vino dupa mine!
Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei:
- In locul acesta vino precum ai voit.
Iar aceea vazand norodul, a zis lui:
- Cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam?
Iar el a zis catre dansa:
- Daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului.
Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava.
