Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârşit pe 26 august 2012, în Duminica a XII-a după Rusalii, slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhală, fiind înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei.
După citirea Pericopei Evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al XIX-lea, versetele de la 16 la 26, Preafericirea Sa a ţinut şi un cuvânt de învăţătură prin care a explicat semnificaţiile acesteia.
„Când a îngenuncheat în faţa Mântuitorului Iisus Hristos şi L-a numit Bunule Învăţător, nu Înţeleptule Învăţător, tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a vrut să arate că Iisus din Nazaret nu învăţa doar prin înţelepciune, ci şi prin bunătate. Acest tânăr cu siguranţă a auzit că Iisus din Nazaret Învăţătorul este şi Vindecătorul, Cel Care a ridicat din boală şi din păcate o mulţime de oameni, fiindcă este milostiv şi bun. Învăţăm din această formă de exprimare a tânărului bogat că un învăţător trebuie să fie nu numai inteligent sau înţelept, ci şi bun, generos, milostiv, compătimitor şi ajutător faţă de cei smeriţi, căzuţi, săraci şi uitaţi de către societate”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că milostenia este o condiţie vitală pentru a dobândi mântuirea.
„Mântuitorul Iisus Hristos îi spune tânărului bogat că pentru a fi desăvârşit îi mai lipseşte ceva. Du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în Cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Auzind acest sfat tânărul bogat s-a întristat şi a plecat. El nu a mai pus nicio întrebare, nu a dat niciun răspuns, ci a tăcut. Mântuitorul Iisus Hristos i-a respectat tăcerea şi întristarea lui. Nu i-a explicat nimic, nu a renunţat la sfatul pe care i l-a dat, ci l-a lăsat liber să se lupte cu întristarea sa şi Evanghelia spune motivul întristării şi anume căci era foarte bogat, avea multe avuţii. Din aceasta constatăm că tânărul bogat era un om virtuos şi evlavios, un om care nu a făcut rău nimănui. Era evlavios, cunoştea poruncile, le împlinea, dar era foarte ataşat în sufletul său de bogăţiile pe care le avea. Ele au devenit o robie interioară, un idol ascuns, iar Mântuitorul ca mare doctor de suflete a văzut în sufletul lui partea mai puţin luminoasă şi a mers direct acolo spunându-i cu alte cuvinte că nu e suficient să fii moral şi virtuos sau moral şi evlavios, ci trebuie să fii şi milostiv ca să dobândeşti viaţa de veci, să te asemeni cu Dumnezeu Cel milostiv, darnic, generos”.
Patriarhul României a vorbit şi despre bogăţie ca o piedică spre desăvârşire.
„Văzând această scenă, văzând acest dialog între Iisus şi tânărul bogat ucenicii au rămas uimiţi şi atunci Mântuitorul a zis Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra un bogat în Împărăţia Cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Când au auzit această constatare a Mântuitorului Iisus Hristos ucenicii au întrebat atunci Dar cine poate să se mântuiască? Iar Mântuitorul a răspuns la oameni aceasta este cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. Cuvântul cămilă poate fi interpretat ca fiind vorba de un animal numit cămilă sau printr-un joc de cuvinte în limba greacă se poate înţelege şi funia cu care erau legate la mal corăbiile. De asemenea, se mai spune că în Ierusalim era o poartă numităurechile acului pentru că era strâmtă şi joasă şi o cămilă putea trece doar dacă nu avea nimic în spate şi dacă îngenunchea. Indiferent de interpretare ceea ce vrea să ne spună Evanghelia este dificultatea, nu chiar imposibilitatea, care există pentru oamenii bogaţi ca să intre în Împărăţia lui Dumnezeu atunci când bogăţia materială a devenit cea mai mare valoare a vieţii lor şi un obstacol care îi împiedică să se dăruiască complet lui Dumnezeu şi să ajute pe semenii lor”.
Tânărul bogat în cele din urmă a împlinit sfatul lui Iisus, mai arată Preafericirea Sa.
„Evanghelia totuşi se termină cu o notă de speranţă pentru că atunci când Mântuitorul Iisus Hristos a zis la oameni aceasta este cu neputinţă însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă i-a privit direct în faţă pe ucenici. Amănuntul acesta este foarte important. De ce Evanghelia ţine să precizeze că Iisus i-a privit direct? Pentru a fixa mai bine adevărul pe care Îl rosteşte şi anume că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Când i-a privit pe ucenici în faţă Mântuitorul Iisus Hristos a privit şi viitorul tânărului bogat pe care l-a sfătuit să devină ucenic al lui Iisus ca şi ceilalţi ucenici. A privit spre ucenici ca şi când ştia că mai târziu printre ei va fi şi acest tânăr bogat. El a prevăzut că într-o zi tânărul se va întoarce la Iisus. Tradiţia ne spune că după un an de luptă multă cu el însuşi tânărul bogat a ajuns totuşi la hotărârea de a împlini sfatul lui Iisus. A vândut averea, a împărţit banii săracilor şi a venit şi a urmat Lui, confirmând astfel că toate sunt cu putinţă la Dumnezeu, că firea păcătoasă a noastră poate fi schimbată numai cu ajutorul lui Dumnezeu care eliberează pe om de lăcomie şi îl face darnic şi milostiv”.
Toate avuţiile materiale trecătoare şi limitate nu pot aduce pace şi bucurie deplină sufletului nostru pentru că el este creat după chipul Lui Dumnezeu, spune Patriarhul României.
„Mai este însă în cuvintele Mântuitorului un adevăr esenţial şi anume îi spune Du-te, vinde averea, împarte banii săracilor şi vei avea comoară în cer şi apoi vino şi urmează-Mi. Dacă nu ar fi spus această frază, vino şi urmează-Mi, sfatul Mântuitorului nu era complet şi nu avea nici finalitate. Ar fi fost doar să-i spună unui tânăr bogat vinde tot şi rămâi sărac, rămâi în drum. Ori Mântuitorul ce face de fapt? Ce i-a cerut acestui tânăr? Să renunţe la ceva, la avere, pentru Cineva, pentru Dumnezeu Cuvântul, izvorul Vieţii veşnice. Când a zis vino şi urmează-Mi aceasta înseamnă ‘vino şi vei fi în comuniune, în legătură cu Mine Care îţi dăruiesc viaţa veşnică pe care tu o cauţi. Vino ca să devii ucenic al Meu pentru a-ţi dărui viaţa veşnică pe care o cauţi de multă vreme’. Aceasta arată că omul, deşi uneori are destule averi materiale, nu este totuşi mulţumit fiindcă sufletul său este creat după chipul lui Dumnezeu cel netrecător şi nelimitat, iar toate avuţiile materiale trecătoare şi limitate nu pot aduce pace şi bucurie deplină sufletului pentru că el este făcut nu doar să consume lucruri materiale din lumea aceasta, ci este făcut să primească iubirea veşnică a lui Dumnezeu şi să răspundă acestei iubiri veşnice a lui Dumnezeu care s-a arătat în Mântuitorul Iisus Hristos”.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel evidenţiază că rostul vieţii trecătoare pe pământ este acela de a căuta viaţa cea netrecătoare din Împărăţia Cerurilor.
„Din Evanghelia de astăzi învăţăm în primul rând să căutăm viaţa veşnică. Tânărul bogat pune o întrebare care trebuie să fie întrebarea noastră de căpătâi, a tuturor, indiferent de vârstă, indiferent de profesiune, de stare socială, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Sfântul Ioan Gură de Aur spune ce folos de viaţa aceasta pământească dacă în timpul ei nu ne îngrijim de dobândirea vieţii veşnice? Deci, rostul vieţii trecătoare pe pământ este acela de a căuta viaţa cea netrecătoare din Împărăţia Cerurilor şi aceasta se dobândeşte prin credinţă, prin pocăinţă pentru faptele rele, prin săvârşirea faptelor bune, prin rugăciune multă, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Bisericii care sunt arvuna vieţii veşnice şi prin dorinţa fierbinte de a ne uni cu Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice”.
Totodată, Preafericirea Sa a subliniat că Mântuitorul Iisus Hristos priveşte cu drag pe fiecare om care caută viaţa veşnică, indiferent de vârstă, indiferent de poziţie socială.
„Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos apreciază pe acest tânăr, îl priveşte cu multă simpatie am zice astăzi. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu, capitolul X, versetul 21 ne spune că atunci când a adresat acest tânăr bogat întrebarea ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Mântuitorul l-a privit cu dragoste. A privit cu drag căutarea lui sinceră de a dobândi viaţa veşnică. Deci, priveşte cu drag Mântuitorul Iisus Hristos pe fiecare om care caută viaţa veşnică, indiferent de vârstă, indiferent de poziţie socială. Şi ne mai învaţă Evanghelia de astăzi că trebuie să fim nu numai evlavioşi, oameni care postesc mult şi se roagă mult, ci şi milostivi pentru că prin milostenie facem bucurie altora, ajutăm pe alţii şi bucuria noastră de a fi evlavioşi şi împlinitori ai poruncilor lui Dumnezeu se desăvârşeşte prin bucuria pe care o facem altora când îi ajutăm. Dacă nu putem să-i ajutăm cu bani, cu alimente, pentru că suntem şi noi săraci, atunci îi ajutăm pe oameni cu un cuvânt bun, cu o faptă bună, cu o sfătuire bună şi mai ales cu rugăciune pentru ei, pentru sănătatea lor şi spre mântuirea lor”.
În timpul Sfintei Liturghii Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Constantin Cosmin Brînzea, director la Serviciul de desfacere al Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, pe seama Parohiei Popa Tatu cu hramul Sfântul Nicolae din Bucureşti.
La Sărbătoarea de astăzi au participat sute de credincioşi.
