Cu acest prilej, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat un cuvânt de învăţătură celor prezenţi pe Colina Bucuriei.
„Cu ajutorul lui Dumnezeu am săvârşit slujba de pomenire a celor care au fost făuritorii Unirii din 1918 şi în acelaşi timp am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra poporului român şi mai ales pentru marea binefacere a darului unităţii naţionale care s-a concretizat în Statul Unitar Român din 1918. Cu prilejul zilei naţionale a României, acest Te Deum ne arată deodată că trebuie să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi în acelaşi timp să-i cerem ajutor pentru a menţine şi cultiva darul unităţii naţionale şi demnitatea poporului român”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a vorbit în cuvântul său şi despre contextul istoric în care s-a săvârşit Unirea din 1918 arătând că acesta a fost prielnic deoarece, în acea perioadă se dezmembrau mai multe imperii: „În acest context de schimbări istorice românii au folosit momentul respectiv şi iată în 27 martie 1918 Basarabia arătase că unirea cu România este un fapt realizabil. Bucovina, în 27 octombrie, şi-a exprimat dorinţa sa de unire cu România, ceea ce avea să se împlinească la Cernăuţi la 28 noiembrie 1918. La 1 decembrie 1918, Transilvania, înţelegem prin aceasta Ardealul Banatul şi ţinuturile Crişului, au proclamat dorinţa lor de unire cu România, ţara mamă, prin marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Această adunare a fost constituită din 1218 deputaţi şi a hotărât Unirea Transilvaniei cu România”.
Preafericirea Sa a precizat că Biserica a fost reprezentată la Marea Unire de 5 episcopi în funcţiune, 4 vicari, 10 delegaţi ai Consistoriilor ortodoxe şi ai Capitlurilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al Institutelor teologice-pedagogice şi câte doi reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare Institut teologic, la care s-au adăugat numeroşi preoţi şi învăţători ai şcolilor confesionale, aleşi ca delegaţi oficiali.
Liturghia de unitate naţională
De asemenea, Părintele Patriarh a evidenţiat faptul că mai întâi s-au înălţat rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu, s-a săvârşit Sfânta Liturghie eclesială pentru ca apoi să se săvârşească liturghia de unitate naţională.
„Manifestările au început cu oficierea Sfintei Liturghii, românii cerând, mai întâi, binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a pune bun început unirii lor într-o singură ţară, într-un singur stat unitar. Deci, mai întâi s-a adus mulţumire lui Dumnezeu şi s-a cerut ajutorul Lui, s-a săvârşit Sfânta Liturghie eclesială pentru ca apoi să se săvârşească liturghia de unitate naţională”, a precizat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Totodată Patriarhul României a rememorat cuvintele rostite atunci de Episcopul Miron Cristea dar şi discursul rostit, în încheiere de către episcopul Ioan I Papp.
Episcopul Miron Cristea a amintit, printre altele: „Nu ne putem gândi astăzi la altceva decât la ceea ce au hotărât şi au făcut fraţii din Basarabia şi Bucovina, adică la Unirea cu scumpa noastră România, alipindu-i întreg pământul strămoşesc“.
Discursul de încheiere a Marii Adunări Naţionale, a precizat Preafericirea Sa, a fost rostit de episcopul Ioan I Papp al Aradului, care spunea printre altele: „Ne-am prezentat aici îndeosebi cu scopul şi dorinţa ca, precum antecesorii noştri, vrednici de pomenire episcopi de pe vremuri, au suspinat împreună cu clerul şi poporul credincios sub povara sistemului de împilare a tot ce a fost românesc, acum tot împreună cu clerul şi poporul nostru să prăznuim bucuria zilei în care ne-a răsărit şi nouă soarele dreptăţii, care ne este chezăşia unei vieţi viitoare ca naţiune românească liberă şi unică îndreptăţită a dispune de soarta sa prezentă şi viitoare“.
Unirea arată prezenţa lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat în viaţa poporului român
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că La 14 decembrie, o delegaţie a Marelui Sfat Naţional, în frunte cu episcopul Miron Cristea, s-a deplasat la Bucureşti şi a înmânat regelui Ferdinand I actul Unirii Transilvaniei cu România, apoi drept urmare, la 24 decembrie 1918, regele Ferdinand promulga decretul de sancţionare a unirii Transilvaniei şi, totodată, a Basarabiei şi Bucovinei cu România.
Marele eveniment de la Alba Iulia a fost preluat de întreaga presă, iar un ziar bănăţean a relatat, pe prima pagină, un articol cu titlul sugestiv: „Am înviat!“, adică unirea arată prezenţa lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat în viaţa poporului român”, a mai spus Preafericirea Sa.
Unitatea aduce după sine bucurie, demnitate şi o forţă sporită de lucrare şi de afirmare a unu popor
În cuvântul său, Patriarhul României a arătat că unirea din 1918 a constituit temelia şi pentru unificarea vieţii bisericeşti, deoarece în 1925 Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie.
„Trebuie să amintim că această Unire din 1918 a constituit temelia pentru unificarea şi a vieţii bisericeşti într-un singur sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca apoi în anul 1920 primul mitropolit primat să fie ales episcopul de Caransebeş, Elie Miron Cristea, care în 1925 a devenit primul patriarh al României. Deci, după cum ridicarea la rang de regat a Românei în 1881 a permis, 4 ani mai târziu, dobândirea Autocefaliei, în 1885, tot aşa Unirea din 1918 într-un stat naţional unitar a permis ridicarea la un rang de maximă demnitate a Bisericii Ortodoxe Române şi anume la rangul de Patriarhie. Această unire a dus la dezvoltarea vieţii bisericeşti şi la o conştiinţă a coresponsabilităţii şi conlucrării, ceea ce a avut ca impact o ridicare în demnitate a Bisericii noastre exprimată cu foarte multă tărie de corespondenţa şi de relaţiile pe care primul Patriarh al României, Miron Cristea, le-a avut cu Bisericile Ortodoxe Surori şi întreaga lume creştină. Deci, vedem că totdeauna unitatea aduce după sine bucurie, demnitate şi o forţă sporită de lucrare şi de afirmare a unu popor.
Unirea a fost pregătiră secole de-a rândul prin cultivarea conştiinţei naţionale
„Deci, mulţumim lui Dumnezeu pentru această mare realizare şi în acelaşi timp pomenim în rugăciune cu evlavie şi recunoştinţă pe toţi cei care au contribuit la Unirea din 1918. Această unire a fost pregătită prin secole de-a rândul prin cultivarea conştiinţei naţionale, în special a conştiinţei unităţi naţionale de limbă şi neam, exprimată de către cronicarii Moldovei şi apoi de către ierarhii din Moldova şi Ţara Românească, plini de simţăminte de unitate în credinţă şi unitate etnică prin cărţile pe care le-au tipărit, mai ales cărţile de cult şi învăţătură creştină, şi le-au răspândit nu numai în propriile lor eparhii, ci şi în Transilvania. Munţii nu au reuşit să despartă pe românii dintr-o parte şi alta a lor, ci mai mult i-au încurajat să se ridice la înălţime demnităţii şi conştiinţei naţionale”,a spus Preafericirea Sa.
Diaspora română este parte din sufletul nostru românesc şi parte din idealul nostru de comuniune
Totodată, în finalul cuvântului său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat la cultivarea în continuare a darului unităţii conştiinţei naţionale, arătând că Biserica a fost mereu alături de poporul român.
„Biserica a fost totdeauna alături de popor când se afla răstignit şi când a ajuns la biruinţa învieriica ieşire din oprimare şi din dezbinare. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în continuare să cultivăm darul acest al unităţii conştiinţei naţionale şi să nu uităm nici pe românii noştii care se află afara graniţelor ţării. Diaspora română care numără peste 4000000 credincioşi ortodocşi este parte din sufletul nostru românesc şi parte din idealul nostru de comuniune dincolo de graniţe, dincolo de depărtări pentru că puterea rugăciunii niciodată nu poate fi stăvilită de spaţiu şi de timp. În iubirea lui Dumnezeu Cel mai presus de spaţiu şi timp rugăciunile noastre adună pe cei pentru care ne rugăm pentru salva lui Dumnezeu şi mântuirea noastră”.
Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a ţării noastre, în amintirea celor peste 100.000 de români adunaţi pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia, care au cerut Unirea Transilvaniei cu Ţara. Marea Adunare Naţională, constituită din 1.228 de delegaţi, a adoptat o rezoluţie care consfinţea Unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (teritoriul dintre râurile Mureş, Tisa şi fluviul Dunărea) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Potrivit tradiţiei bisericeşti şi hotărârii Sfântului Sinod, de Ziua Naţională a României, în catedralele eparhiale, bisericile parohiale şi mânăstireşti din ţară şi străinătate, precum şi în paraclisele şcolilor de teologie ortodoxă este oficiată slujba specifică Te Deum şi sunt pomeniţi eroii neamului românesc care au înfăptuit unitatea naţională a românilor în anul 1918.
Sursa:Patriarhia.ro
