“Onorabile domn Papanicolau,
La câteva ore de la înmormântarea Bătrânului Iosif aţi publicat pe site-ul dumneavoastră un articol cu titlul «Funeraliile Bătrânului Iosif Vatopedinul – Zâmbet din eternitate», descriind în câteva cuvinte, însoţite de fotografii, evenimentul. Fotografia celui adormit, zâmbind nu doar cu buzele, ci cu întreaga expresie a feţii, a impresionat puternic lumea, cum se vede din articolele şi comentariile de pe multe site-uri. Şi într-adevăr, se pot întâlni oameni abia adormiţi, cu feţe luminoase, cu expresii paşnice, cu odihnă deplină, dar unde s-a mai văzut zâmbet pe feţele lor? Pe de o parte toţi părinţii duhovniceşti spun că ora morţii este înfricoşătoare pentru om, pe de altă parte, citim în Pateric că până si cei mai sporiţi în viaţa duhovnicească, din smerenie, nu se încred în sine înainte de a trece în lumea de dincolo, unde nu mai este nici o primejdie. Mai mult, Bătrânul Iosif suferea cu inima şi era foarte chinuit de boală. Aşadar cum a adormit zâmbind?
Răspunsul este : NU, nu a adormit zâmbind, ci a zâmbit după moarte.
După o discuţie avută cu câţiva părinţi de la Vatoped vă relatăm desfăşurarea evenimentului.
Cei doi monahi care au fost cu el până în ultima clipă, s-au grăbit să-l anunţe pe Egumenul Efrem şi pe ceilalţi părinţi şi nu au observat cum arăta răposatul, care a rămas într-adevăr cu gura parţial deschisă.
Au venit deci să-l pregătească conform tipicului monahal. Egumenul Efrem a poruncit să nu i se acopere faţa. Părinţii au încercat să-i închidă gura, dar era târziu, ea rămânea în continuare deschisă. Mai mult, i-au legat o faşă pe sub bărbie ca să-i ţină gura închisă, dar după ce au desfăcut legătura, gura s-a redeschis. Trecuseră vreo 45 de minute de la adormire.
- Gheronda, o să arate urât aşa cu gura deschisă, ce să facem?
- Aşa cum este, nu-i acoperiţi faţa!
L-au cusut în mantie după obicei. Întregul proces de punere şi coasere în mantie a durat încă vreo 45 de minute.
Apoi au tăiat materialul în jurul feţei, după poruncă, şi l-au găsit pe Bătrân zâmbind, aşa cum aveau să-l vadă toţi apoi.
I-a auzit vorbind şi le-a făcut această mică favoare, ca să nu fie întristaţi?
Sau a vrut să ne ajute să ne facem o idee despre ce a văzut şi despre starea în care se află după plecarea sa din această lume?
Zâmbetul Bătrânului Iosif este primul eveniment supranatural petrecut după moartea sa şi a devenit pentru toţi o mare mângâiere”.
Panagiotis Koutsou
(sursa: http://vatopaidi.wordpress.com/)
***
O prezentare biomedicala a primei minuni facute de Gheron Iosif Vatopedinul (Muntele Athos), care a zambit la 45 de minute dupa moartea sa
(traducere de P. B. si Marina Enachi – calde multumiri! -, dupa originalul de aici)
“Materialul de fata prezinta o minune care, din cate stim, este aproape unica in intreaga istorie a crestinismului. O persoana decedata (Gheron Iosif din Vatopedi) a zambit. E impresionant ca zambetul a avut loc la 45 de minute dupa moartea sa. Acest lucru este documentat prin fotografii. Au fost raportate multe minuni cu oameni decedati (profeti, sfinti, etc). Dar nu a existat pina acum o minune ca cea intamplata pe data de 1 iulie 2009 in sfanta si marea Manastire Vatopedi (Muntele Athos, Grecia).
Vedeti aici: De ce zambetul Parintelui Iosif vine din vesnicie?
De mai multe luni familia duhovniceasca a batranului Iosif (obstea Manastirii Vatopedi, si in special staretul Efrem) indura o prigoana unica pentru zilele noastre. Aceasta consta in tot felul de minciuni si insulte. Orice parinte este indurerat atunci cand copiii sai sunt acuzati. Dar suferinta este si mai mare cind acuzatiile sunt false. Batrinul Iosif, fiind parintele duhovnicesc al acestei familii, a suferit si el de pe urma prigoanei. Dar acolo unde s-a inmultit pacatul (in acest caz prigoana sistematica a obstii de la Vatopedi si a staretului Efrem de catre jalnicii “caini de paza” ai Noii Ordini Mondiale), a prisosit si harul (in acest caz surasul din vesnicie). (Romani, 5, 20).
Surasul din vesnicie reprezinta inca o confirmare a cuvintelor rostite de fostul prigonitor al crestinilor (Saul). El a recunoscut Adevarul (pe Hristos) s-a convertit la credinta adevarata, a devenit Apostol (Pavel) si s-a jertfit – a fost martirizat pentru Adevar. Prigoana actuala (impotriva fratiei Vatopedi) este tulburatoare. Dar mai impresionant este raspunsul Domnului, adica surasul din vesnicie. Fie ca acest suras sa inatreasca credinta multora si sa lumineze deopotriva mintea (“nous“) prigonitorilor si a celor care vor sa cunoasca adevarul.
Ar fi bine daca fiecare dintre cei care ar vrea sa cunoasca adevarul s-ar intreba:
1) De ce mass-media nu a dat atentie acestei minuni?
2) De ce mass media nu a discutat faptul ca tribunalul a declarat obstea Vatopedi ca nevinovata de acuzatiile aduse?
In privinta celei de-a doua intrebari iata citeva texte interesante:
a) Ξεκινάει η Δικαίωση της Ιεράς Μεγίστης Μονής Βατοπαιδίου (in greaca – Procesul de reabilitare a Sfintei Manastiri Vatopedi incepe) 11 iulie, 2009 – VatopaidiFriend.
b) Το δικαστήριο Ξάνθης δικαίωσε την Μονή Βατοπαιδίου (in greaca – Curtea de la Xanthi a reabilitat Manastirea Vatopedi ) 11 iulie, 2009 – VatopaidiFriend
c) Buletin informativ cu privire la Manastirea Vatopedi (http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/01/filladio-immb-english.pdf).
d) Scrisoarea deschisa a Egumenului Efrem (http://vatopaidi.wordpress.com/2008/11/04/open-letter-of-the-abbot-efraim).
[Nota noastra: IN LIMBA ROMANA GASITI MATERIALE PE TEMA SCANDALULUI DE LA VATOPEDU SI A ACUZATIILOR MINCINOASE ADUSE EGUMENULUI EFREM - PE SITEUL "PRESA ORTODOXA DE LIMBA GREACA"]
*
In momentul decesului, toate organele isi intrerup functiile: inima, creierul, plamanii, muschii, etc. In ceea ce priveste muschii, este bine cunoscut faptul ca atunci cand cineva moare, muschii devin rigizi (rigiditate musculara). Din acest motiv, din momentul mortii, oricat ar incerca cineva, este foarte dificil sa miste (folosind metode normale) bratele sau alte parti ale trupului decedat. Acesta a fost si cazul Parintelui Iosif din Vatopedi; cand a murit, gura sa a ramas intredeschisa. Oricat de mult au incercat calugarii, ei nu au putut sa-i mentina gura inchisa (fotografiile relevante documenteaza acest fapt). Fenomenul (din punct de vedere biomedical) se datoreaza rigiditatii musculare mentionate anterior.
O persoana vie poate zambi deoarece muschii faciali se pot contracta. Dar nimeni, din cauza rigiditatii musculare, nu poate determina muschii faciali ai unui mort sa capete o astfel de pozitie, astfel incat persoana decedata sa zambeasca. Deoarece este imposibil ca cineva sa inchida gura unui cadavru (chiar daca o leaga), este mult mai greu de imaginat ca ar putea sa aduca muschii intr-o astfel de pozitie, incat gura celui mort sa zambeasca. (…)
Conform cunostintelor stiintifice contemporane, nimeni, prin nici o metoda, nu poate determina o persoana decedata sa zambeasca. Pe de alta parte, daca ar fi existat aceasta posibilitate (si anume sa produci zambetul unui mort prin metode artificiale), aceasta ar fi fost aplicata si in cazul altor persoane decedate.
Aceasta este minunea cea mare care a avut loc in cazul Gheron Iosif din Vatopedi. Nu doar gura i s-a inchis, ci el a zambit. Mai impresionant chiar, este faptul ca zambetul sau a fost documentat (fotografiat) la 45 de minute dupa moartea sa. Pe linga aceasta, este surprinzator ca Parintele Efrem (egumenul Manastirii Vatopedi) a insistat ca monahii sa descopere fata batranului Iosif. A primit oare vreun semn de la Domnul?
Acum 2 ani, am fost binecuvantat sa-l intalnesc pe memorabilul parinte duhovnicesc Iosif din Vatopedi. La acel moment, el avea acelasi zambet pe care l-a avut dupa moartea sa, zambetul care vine din vesnicie.
“O, moarte, unde este boldul tau?”
Stiinta contemporana nu detine mijloacele pentru a analiza zambetul care vine din eternitate. Prin metodele omenesti, doar il poate inregistra sau fotografia. Mila Domnului si minunile nu pot fi investigate din punct de vedere stiintific, dar pot fi traite.
Vesnica pomenire parintelui Iosif din Vatopedi!
Roaga-te pentru noi!”
Nota: Acest text este traducerea in limba romana a articolului A simple biomedical presentation of the first miracle of Elder Joseph of Vatopaidi (Mount Athos), who smiled 45 minutes after his death publicat pe site-ul http://vatopaidi.wordpress.com
