Sfântul Grigorie Palama
Date personale
Naştere	1296
Mutare la Domnul (†)	1359
Localizare	Imperiul Bizantin (Grecia, Muntele Athos, Tesalonic)
Naţionalitate	greacă
Date cult
Tip	Sfânt părinte, teolog, cuvios, ierarh
Data canonizării	1368 de către Patriarhia ecumenică
Prăznuire la data de	14 noiembrie şi a doua Duminică din Postul Mare
Recunoaştere	Patriarhia ecumenică

  Sfântul Grigorie Palama (Γρηγόριος Παλαμάς : 1296-1359), Arhiepiscop al Tesalonicului, a fost unul dintre cei mai profunzi şi mai originali teologi ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea. Este considerat un Sfânt Părinte al Bisericii.

El este înscris în calendarul ortodox cu zi de prăznuire la data de 14 noiembrie, dar este cinstit în chip aparte în Duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post, numită şi Duminica Sfântului Grigorie Palama.

Viaţa

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), dar murind la scurt timp după aceea, Andronic a devenit turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe.

După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prăznuit în 5 iulie). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea spirituală. De la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului (prăznuit în 19 ianuarie).

Mai târziu, în sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit în 12 martie) a dat indicaţii amănunţite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar sfinţii din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte se numeşte isihasm (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm şi linişte), iar practicanţii se numesc isihaşti.

În timpul şederii sale în Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţă. În anul 1326, datorită ameninţării invaziei turce, el împreună cu ceilalţi fraţi ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot.

Sf. Grigore a combinat îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa de pustnic. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi rugăciune iar sâmbăta şi duminica venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe şi predicînd, smulgînd oamenilor sentimente de iubire dar şi multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti ale tinerilor educaţi conduse de viitorul patriarh Isidor. După reîntoarcerea dinConstantinopol, Sf. Grigore a găsit un loc potrivit în care să vieţuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în 3 octombrie), a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apus.

La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştilor. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol şi Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercînd să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaşti.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaşti" (1338). Prin 1340 sfinţii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria.

Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău", de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantină, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. În ajunul morţii sale, Sf. Ioan Gură de Aur i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: "Spre înălţimi! Spre înălţimi!" Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359.

Canonizarea

În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol Pentru lupta dusă contra ereticilor şi pentru teologia sa profundă, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un "al doilea Atanasie" (referirea este la Sfântul Atanasie cel Mare). La câţiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376) - care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbatorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.

Imnografie

La pomenirea din a doua Duminică a Postului Mare:

Tropar, glasul al 8-lea:

Luminător al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pe tine, organul înţelepciunii cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie, de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o minte înainteaMinţii celei dintâi, către Dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte Grigorie, ca să strigăm: Bucură-te, propovăduitorule al harului.

Postul Crăciunului



În Biserica Ortodoxă mâine, 15 noiembrie 2011, începe Postul Crăciunului, post care se întinde pe o perioadă de 40 de zile, până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie inclusiv, care este zi de post aspru.

„Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Sfântului Prooroc Daniel şi al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aminteşte de steaua ce a vestit magilor naşterea Mântuitorului. Această ajunare aminteşte, de asemenea, de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creştin şi apoi prima împărtăşire la Liturghia săvârşită atunci în acest scop. („Liturgica generală“, pr. prof. dr. Ene Branişte, EIMBOR, 1985)

Postul Crăciunului aminteşte de postul îndelungat al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament, în aşteptarea venirii lui Mesia - Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Primele menţiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară şi trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea“. Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La început, nu toţi creştinii posteau în acelaşi mod şi acelaşi număr de zile. De exemplu, unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, ţinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Naşterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abţinere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de oameni. Din punctul de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor faţă de cel al Paştelui, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Este dezlegare la peşte şi preparate din peşte, precum şi la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă şi duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie-16 decembrie, inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creştin ortodox fie prin menţiunea dezlegare la peşte, fie prin simbolul unui peşte.

Potrivit părintelui Ene Branişte („Liturgica generală“), acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinţilor Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte (cu excepţia perioadei dintre 20 şi 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marţea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, la vin şi untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot aşa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin.

În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioşii îl aşteaptă pe preot ca să le aducă vestea Naşterii Mântuitorului, în felul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină
.

Sfantul Apostol Filip, Sfantul Grigorie Palama; Lasatul Secului pentru Postul Craciunului

Mareste imaginea.

Luni, 14 noiembrie, se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului. Acest post se incheie pe 24 decembrie.

Sfantul Apostol Filip

Originar din Betsaida Galileii, Sfantul Apostol Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul nostru, Iisus Hristos. Sfantul Filip, intalnindu-l pe Natanael, i-a zis: "Am gasit pe Cel despre Care a scris Moise in Lege si prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret“ (Ioan 1-45). Dupa Inaltarea Domnului la cer, Sfantul Filip a propovaduit credinta crestina in Asia. Documente descoperite recent atesta faptul ca Sf. Ap. Filip l-a insotit pe Sf. Ap. Andrei in Schitya, Dobrogea de astazi, pentru a face cunoscut cuvantul lui Dumnezeu.

In acest sens, prof. univ. dr. Emilian Popescu afirma: „In cercetarile mai noi s-a ajuns la concluzia ca Sf. Ap. Filip poate fi asezat langa Sf. Ap. Andrei ca misionari pe pamant romanesc si, de aceea, pentru noi romanii ziua aceasta este tot asa de importanta ca si aceea dedicata Sf. Ap. Andrei.”

A adormit in cetatea Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost rastignit cu capul in jos.

Troparul Sfantului Apostol Filip

Apostole Sfinte Filip, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de pacate, sufletelor noastre.
 

Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala.

Tanarul Grigorie, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316, devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim. Acolo a fost tuns in monahism si a pornit pe calea sfinteniei.

A mai vietuit si in alte doua asezaminte monahale: Lavra "Sfantul Atanasie Athonitul" si Schitul Glossia. Aici a deprins practica rugaciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viata. Din cauza incursiunilor turcilor din anul 1326, se va muta la Tesalonic, impreuna cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Isi va continua viata de asceza, impreuna cu cei 12 calugari, intr-un schit de pe muntele de langa Veria: cinci zile pe saptamana petrecea in rugaciune si post, fara sa se intalneasca cu nimeni, iar sambata si duminica cobora in mijlocul fratilor si al credinciosilor, slujind Sfanta Liturghie si predicand.

S-a intors la Athos si s-a asezat pentru o perioada in schitul "Sfantul Sava", de langa Marea Lavra. Deceniul urmator incepe controversa isihasta, adversarii Sfantului Grigorie fiind monahul Varlaam (care sustinea imposibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu, in afara unui demers teologic speculativ, si experierii slavei divine) si discipolii acestuia: calugarul bulgar Akyndinos, Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347), chiar si imparatul Andronicus III Paleologul (1328-1341).

Sfantul Grigorie devine apologet al isihasmului si, implicit, al Ortodoxiei, formulandu-si viziunea ascetica si mistica in "Triade in apararea sfintilor isihasti" (1338) si "Tomul Aghiorit" (1340). Sinodul de la Constantinopol din 1341, desfasurat la Biserica "Sfanta Sofia", a fost de acord cu punctul de vedere al Sfantului Grigorie, si anume ca, inaccesibil in esenta Sa, Dumnezeu Se descopera si poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. Insa disputele dintre Palamiti si Varlaamiti au continuat pana intr-acolo incat, in 1344, Sfantul Grigorie a fost intemnitat. In 1347, a fost eliberat si numit Arhiepiscop al Tesalonicului. In 1351, Sinodul din Vlaherne a aparat cu solemnitate caracterul ortodox al invataturilor sale.

A trecut la cele vesnice la 14 noiembrie 1359. Potrivit traditiei, inainte de a face trecerea spre lumea vesnica, i s-a aratat Sfantul Ioan Gura de Aur, care i-a adresat cuvintele: "Spre Inaltimi! Spre Inaltimi!"

A fost canonizat la noua ani de la moartea sa. Moastele Sfantului Grigorie Palama se pastreaza la Tesalonic. Este praznuit de doua ori pe an: pe 14 noiembrie si in duminica a doua din Postul Mare.

Troparul Sfantului Grigorie Palama

Luminatorule al dreptei credinte, sprijinul Bisericii si invatatorule, podoaba monahilor, aparatorule cel nebiruit al teologilor; facatorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovaduitorule al harului, roaga-te pururea sa se mantuiasca sufletele noastre.
 

Tot in aceasta zi, Biserica face pomenirea Sfantului Mucenic Constantin cel ce din Idra.

Tot astazi, se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului.

Maine, 15 noiembrie, Biserica face pomenirea Sfantului Paisie de la Manastirea Neamt (Velicikovski).

Pilda zilei

Parintii spuneau despre avva Pambo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi, demonii vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos facand taraboi si zicand: "Ale, ale!". Vazand comedia, avva Pambo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: "Ua, ua! Avva Pambo a ras". Dar el le-a raspuns: "N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana".