Protosinghelul Ioanichie Şoncutean – un pustnic al Munţilor Bucegi



Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântarea a Părintelui Protosinghel Ioanichie Şoncutean, ctitorul Schitului Sfânta Ana – Cota 1400 din Munţii Bucegi, judeţul Prahova, joi, 23 februarie 2012:

Am aflat cu durere de trecerea din această viaţă a Părintelui Protosinghel Ioanichie Şoncutean, ctitorul Schitului Sfânta Ana – Cota 1400 din Munţii Bucegi, judeţul Prahova.

Originar din Maramureș, Părintele Protosinghel Ioanichie Şoncutean a fost vieţuitor al Mănăstirii Sinaia din anul 1970 până în anul 2003. Apoi s-a ocupat de construcţia Schitului Sfânta Ana – Cota 1400, în apropierea locului unde, în urmă cu cinci secole, exista un paraclis al pustnicilor care se nevoiau în munţi.

Păstrăm vie amintirea sfinţirii Schitului Sfânta Ana, la Praznicul Schimbării la Faţă din anul 2008, în prezenţa a sute de credincioşi.

Inspirat de cuvintele Psalmistului, Părintele Ioanichie a căutat ajutorul lui Dumnezeu ridicând ochii săi la munţi şi s-a învrednicit să înalţe, odată cu rugăciunea sa, o casă lui Dumnezeu şi o poartă a cerului în munţii Bucegi.

Râvnitor şi evlavios, Părintele Ioanichie a fost un monah smerit şi rugător, iubitor de pustie, de osteneli şi nevoinţe, pe care cu smerenie le păstra tăinuite asemenea părinţilor din Pateric.

Suferinţa grea pe care a îndurat-o în ultima perioadă a primit-o ca pe un timp al pregătirii duhovniceşti pentru marea trecere la viaţa cea veşnică.

În aceste momente, când sufletul Părintelui Protosinghel Ioanichie Şoncutean merge în lumina cea neapusă a Împărăţiei cerurilor, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Înviat din morţi, să odihnească sufletul său în ceata sfinţilor unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

CATEHEZELE DIN POSTUL MARE 2012

CATEHEZELE DIN POSTUL MARE

susținute de către PS Părinte Episcop Siluan

Sâmbăta I din Post– Ortodoxie şi ortopraxie – De la credinţă la faptă – De la chipla icoană – 3 martie.

Sâmbăta a II-a din Post– Boala şi păcatul – Vindecare şi iertare de păcate – Curăţirea inimii şi vederea lui Dumnezeu – 10 martie.

Sâmbăta a III-a din Post– Taina Crucii – Lepădarea de sine – Împărăţia lui Dumnezeu – 17 martie.

Sâmbăta a IV-a din Post– Credinţă şi întrupare – Credinţă şi vindecare - Postul şi rugăciunea – Prima vestire a pătimirii şi învierii Domnului – 24 martie.

Sâmbăta a V-a din Post– Pătimire şi mântuire – Mântuire şi întâietate – Întâietate şi slujire – A doua vestiere a pătimirii şi învierii Domnului – 31 martie.

Sâmbăta a VI-a din Post– Învierea cea de obşte – Credinţa în înviere – Iată mirele vine! – Gătirea pentru Înviere – 7 aprilie.

Catehezele vor avea loc la Paraclislul Adormirea Maicii Domnului

de la Sediul Episcopiei, în Via Ardeatina, 1741

(autobuz 044, de la Laurentina, până la staţia Spregamore),

după Vecernie – orele 18:00.

Lupul ,,mielusel” (Nestemate duhovnicesti II)

Omul dacă posteşte se poate face blând, ca un mieluşel. Uneori chiar şi fiarele sălbatice sunt îmblânzite şi smerite de post, de foame. Povesteşte Părintele Paisie de la Sfântul Munte Athos că un lup, din pricină că era flămând, devenise aproape un mieluşel. Odată, într-o iarnă cu zăpadă multă, lupul flămând a venit până în curtea mânăstirii unde trăia Cuviosul.
Părintele, pe un ger cumplit, a ieşit împreună cu fratele său să hrănească animalele. Fratele părintelui avea cu el o bâtă ca să se apere de fiarele sălbatice. Lupul era aşa de flămând încât stătea chiar să primească un băţ pe spinare, numai să capete ceva să-şi aline foamea. Se făcuse ca un mieluşel, într-atât era de blând.
Aşa şi omul care posteşte se face mai bun, mai blând, mai cumpătat.

Pilda Zilei

Avva Pimen a zis:

- Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume.

Fratele a intrebat:

- Care sunt acelea?

El a zis:

- Odihna trupeasca si slava desarta.