Mă numesc Grecu Iulian, sunt din oraşul Galaţi, judeţul Galaţi, locuiesc pe strada Basarabiei nr.55, bl. A16, ap.51, şi vreau să vă povestesc următoarele: fiul nostru (pe soţia mea o cheamă Tatiana şi este martoră alături de mama mea, Maria, şi de tatăl meu, Costică, ale celor ce vă mărturisesc) pe nume Luca Grecu a contactat în primăvara anului 2009, de la grădiniţă, o conjunctivită. În urma tratamentului i-a rămas pe pleoapa inferioară stângă o excrescenţă de mărimea unei gămălii de chibrit. Am mers la o seamă de specialişti, medici oftalmologi, care ne-au admini¬strat o serie de tratamente, spunân¬du ne că s ar putea să nu avem niciun rezultat pozitiv şi, din experienţa lor, singura soluţie este operaţia. Noi am refuzat să-l operăm fiindcă este prea mic. Am mers la părintele Proclu (îl iubim mult), la Metocu Bălan, judeţul Neamţ, unde sfinţia sa ne-a sfătuit să nu l operăm şi să ne rugăm la Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului şi vom primi ajutor. Într-una din zilele ce au urmat, am plecat la Aiud împreună cu trei buni prieteni ai mei (noi avem mare evlavie la sfinţii închisorilor) imediat ce am terminat programul la serviciu. Am condus toată noaptea, iar dimineaţa când am ajuns, pe la orele 06,30 am fost întâmpinaţi, conduşi şi ni s-a dat o lecţie de istorie de către părintele Tudor. Tot de la sfinţia sa am aflat mai multe minuni ce s-au săvârşit cu sfântul ulei din candela care arde la icoana Maicii Domnului din osuar, şi l-am rugat să ne miluiască şi pe noi cu puţin ulei. Ajungând acasă, am început să-l ungem pe Luca la ochi, o dată pe zi, seara, cu acest sfânt ulei. După o scurtă perioadă (două săptămâni) a rămas un punct ca un vârf de ac pe pleoapă. După alte două săptă¬mâni, i-a trecut complet. Această minune săvârşită de sfinţii închisorilor de la Aiud v-o relatez cu mâna pe sfânta cruce şi cu mâna pe inimă; aşa să mi ajute Dumnezeu!
Tot mie mi s-a întâmplat că fiind cu unul din bunii mei prieteni (Mihai Ciobotaru) acasă la părintele I. R. din Galaţi, în faţa unei cutiuţe cu sfinte moaşte de la Aiud, moaşte ale unui sfânt rus şi ale Sfântului Ioan Rusul, să constat că brusc acestea au răspândit un miros puternic, foarte plăcut, de mir.
(Grecu Iulian)
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:
Prima duminică din Postul Sfintelor Paşti (4 martie 2012) a fost instituită de către Sinodul de la Constantinopol în anul 843 ca sărbătoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului, erezie care susţinea că sfintele icoane nu trebuie cinstite.
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, în Duminica Ortodoxiei, în toate bisericile şi mănăstirile Patriarhiei Române din ţară şi străinătate se organizează colecta în bani pentru Fondul Central Misionar destinat lucrării misionare a Bisericii şi ajutorării celor aflaţi în lipsuri şi suferinţe. Colecta se va desfăşura până în ziua de duminică, 25 martie 2012.
La Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului şi credincioşilor ortodocşi o Scrisoare pastorală, care va fi citită în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română, din care prezentăm următorul fragment:
(…) După cum ne întâlnim cu Hristos când ne rugăm cu credinţă şi evlavie în faţa icoanei Sale, tot aşa ne putem tainic întâlni cu Hristos când ajutăm pe semenii noştri care au nevoie de ajutorul nostru (cf. Matei 25, 35-36). Prin urmare, trebuie să fim cu multă luare aminte la necazurile semenilor noştri, la trebuinţele lor, să ne ajutăm unii pe alţii astfel încât să devenim unii pentru alţii icoane vii ale iubirii jertfelnice a lui Hristos, după cum cerem la fiecare Sfântă Liturghie zicând: pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Întrucât Îl iubim pe Dumnezeu în rugăciune, se cuvine să iubim prin fapte bune şi chipul Său tainic prezent în fiecare om. Dacă recunoaştem căviaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu, atunci trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile şi binefacerile Sale, dăruind şi noi, din prisosul ori puţinul nostru, semenilor noştri aflaţi în lipsuri sau în suferinţe.
Credinţa în Dumnezeu şi iubirea de aproapele reprezintă cele două vâsle care ajută sufletul nostru să înainteze pe luciul apelor vieţii duhovniceşti şi spre suferinţele oamenilor care se zbat în nevoi. Nu poate exista cu adevărat credinţă vie fără iubire milostivă şi iubire milostivă fără credinţă vie - spunea vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, cel care a rânduit ca Duminica Ortodoxiei să fie ziua în care se face colecta pentru completarea Fondului Central Misionar, fond destinat lucrării misionare a Bisericii şi ajutorării celor aflaţi în lipsuri şi suferinţe. Criza spirituală şi criza economică de astăzi reprezintă pietre de încercare şi durere pentru foarte mulţi semeni ai noştri. Vedem din ce în ce mai mulţi săraci, bătrâni, orfani, văduve, copii abandonaţi, familii destrămate care caută sprijin şi îşi pun nădejdea în Biserică. Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi - spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, tălmăcind Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi. De aceea - zice el - caută mila lui Dumnezeu prin milostenia faţă de săraci, căci fără milostenie nu poţi intra în Împărăţia cerurilor. Prin milostenie ne dovedim toţi un trup, ne simţim în unitate, în comuniune, depăşim ceea ce în mod obişnuit acordăm numai fraţilor, rudelor, vecinilor, urcând până la transformarea tutu-ror în rudenii spirituale.
Cu aceste gânduri ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ne adresăm frăţiilor voastre astăzi, rugându-vă şi îndemnându-vă să contribuiţi, fiecare după puterea şi inima sa, la colecta pentru Fondul Central Misionar, atât de folositoare semenilor noştri care îşi pun nădejdea în dragostea şi ajutorul nostru, al celor ce ne bucurăm de darurile şi binefacerile lui Dumnezeu, pe care, însă, trebuie să le împărtăşim şi altora. Când oferiţi un ban din prisosul ori puţinul dumneavoastră, să aveţi în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: „Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu bunăvoie” (2 Corinteni 9, 7).
Vă mulţumim tuturor pentru dărnicia arătată în fiecare an, vă dorim mult spor în urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, şi ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze:
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin! (2 Corinteni 13, 13)
NOTĂ: Textul integral al Pastoralei Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei se găsește aici.
O persoana refuza sa mearga la Biserica. Invoca tot timpul ca daca Dumnezeu a prevazut sa fie fericit, va fi fericit indiferent daca va merge, ori nu va merge la Biserica.
Intr-o zi, un vecin l-a vazut la lucru. Cunoscand motivul pentru care acesta nu merge la Biserica i-a spus:
- Daca Dumnezeu a prevazut ca aici se va face porumb, de ce mai semeni, pentru ca indiferent daca semeni, ori nu semeni, se va face porumb si toata munca ta e deci degeaba.
Mă numesc Grecu Iulian, sunt din oraşul Galaţi, judeţul Galaţi, locuiesc pe strada Basarabiei nr.55, bl. A16, ap.51, şi vreau să vă povestesc următoarele: fiul nostru (pe soţia mea o cheamă Tatiana şi este martoră alături de mama mea, Maria, şi de tatăl meu, Costică, ale celor ce vă mărturisesc) pe nume Luca Grecu a contactat în primăvara anului 2009, de la grădiniţă, o conjunctivită. În urma tratamentului i-a rămas pe pleoapa inferioară stângă o excrescenţă de mărimea unei gămălii de chibrit. Am mers la o seamă de specialişti, medici oftalmologi, care ne-au admini¬strat o serie de tratamente, spunân¬du ne că s ar putea să nu avem niciun rezultat pozitiv şi, din experienţa lor, singura soluţie este operaţia. Noi am refuzat să-l operăm fiindcă este prea mic. Am mers la părintele Proclu (îl iubim mult), la Metocu Bălan, judeţul Neamţ, unde sfinţia sa ne-a sfătuit să nu l operăm şi să ne rugăm la Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului şi vom primi ajutor. Într-una din zilele ce au urmat, am plecat la Aiud împreună cu trei buni prieteni ai mei (noi avem mare evlavie la sfinţii închisorilor) imediat ce am terminat programul la serviciu. Am condus toată noaptea, iar dimineaţa când am ajuns, pe la orele 06,30 am fost întâmpinaţi, conduşi şi ni s-a dat o lecţie de istorie de către părintele Tudor. Tot de la sfinţia sa am aflat mai multe minuni ce s-au săvârşit cu sfântul ulei din candela care arde la icoana Maicii Domnului din osuar, şi l-am rugat să ne miluiască şi pe noi cu puţin ulei. Ajungând acasă, am început să-l ungem pe Luca la ochi, o dată pe zi, seara, cu acest sfânt ulei. După o scurtă perioadă (două săptămâni) a rămas un punct ca un vârf de ac pe pleoapă. După alte două săptă¬mâni, i-a trecut complet. Această minune săvârşită de sfinţii închisorilor de la Aiud v-o relatez cu mâna pe sfânta cruce şi cu mâna pe inimă; aşa să mi ajute Dumnezeu!
