vineri, 9 noiembrie 2012

Acatistul Sf Nectarie.

Sursa:YouTube.com

Acatistul Sf Nectarie.


Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic Condacele si Icoasele:
Condacul 1
     Pe steaua cea noua stralucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de aparare, cu bucurie în inimi sa îl laudam. Izvoraste tamaduiri si har bogat. Pentru aceea îi strigam: bucura-te, Parinte Nectarie!

Icosul 1 
    Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:
Bucura-te, cel prin care se înalta cei credinciosi ;
Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi ;
Bucura-te, vas aurit al întelepciunii ;
Bucura-te, cel prin care se învinge rautatea lumii ;
Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti ;
Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati îngeresti ;
Bucura-te, cel care pe deplin sfant te-ai aratat ;
Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat ;
Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare ;
Bucura-te, mijlocitor al Harului cucernic si tare ;
Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste ;
Bucura-te, cel pe care insula Eghina se veseleste ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 2-lea
    Întelepciune având înca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, în virtuti înaintând, de mic copil ai cântat lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

     Mergând în orasul Sfântului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator.De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:
Bucura-te, viţă a vesniciei ;
Bucura-te, nectar al ambroziei ;
Bucura-te, ca de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat ;
Bucura-te, ca Parintilor celor din vechime ai urmat ;
Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare ;
Bucura-te, cununa nou împletita a Bisericii drept maritoare ;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat înflorit ;
Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit ;
Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului ;
Bucura-te, cel ce stralucesti în slava Creatorului ;
Bucura-te, bunule chivernisitor al poruncilor ceresti ;
Bucura-te, chip al slavitelor virtuti îngeresti ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 3-lea
      Slavita întelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale si pe Hristos l-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te împodobeasca cu înalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strigi catre Domnul: Aliluia!

Icosul al 3-lea

       S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobândesti învatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie îti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti ;
Bucura-te, vlastar al evlaviei celei îngeresti ;
Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;
Bucura-te, ca cele spre îndumnezeire n-ai încetat sa doresti ;
Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de întelesuri divine ;
Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii crestine;
Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait ;
Bucura-te, cel ce înselaciunea lui Veliar ai zdrobit ;
Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui Hristos ;
Bucura-te, cel în care a înflorit savârsirea binelui luminos ;
Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi ;
Bucura-te, sageata de mult plâns a celor dusmanosi ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 4-lea

      Avînd în tine râvna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara încetare ti-ai dorit viata cea îngereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat în cerescul cin monahal si pe vrasmasul l-ai lasat pagubit, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

      Auzit-a Arhiereul Cel dintru înaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata inima ta. De aceea, degraba a linistit apele marii si furtuna a potolit. Vazând acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce de la Dumnezeu ne-ai fost trimis vindecator ;
Bucura-te, izvor nesecat al minunilor ;
Bucura-te, astru cel nou al Bisericii, prealuminat ;
Bucura-te, ca în rândul tuturor Sfintilor ai intrat ;
Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;
Bucura-te, gradina înflorita a fericitelor virtuti îngeresti ;
Bucura-te, cel ce furtuna marii o linistesti ;
Bucura-te, ca strigatul hulitorilor îl potolesti ;
Bucura-te, noule ales al lui Hristos ;
Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios ;
Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca ;
Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 5-lea

     Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai petrecut si slavite minuni ai savârsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei care striga: Aliluia!

Icosul al 5-lea

     Arhiereu întelept ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergând, ca oarecand Pavel, spre viata lui Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscând virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:
Bucura-te, a cetatii marire ;
Bucura-te, a evlaviei fire ;
Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei ;
Bucura-te, podoaba cea noua a preotiei ;
Bucura-te, vas al blândetii si tezaurului iubirii ;
Bucura-te, datatorul pacii si izvorâtorul milei ;
Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor ;
Bucura-te, ca celor cuviosi te arati îndrumator ;
Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite ;
Bucura-te, candela a indumnezeirii primite ;
Bucura-te, ca Arhiereu desavârsit celor înalte slujesti ;
Bucura-te, cuvântator neîntrecut al celor dumnezeiesti ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 6-lea 

      Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvântul învataturii tale, gândeau ca au dobândit un nou Sfânt Parinte, ce cu putere învata. Si împreuna cu tine nu încetau sa strige Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea

     Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, luminând inimile credinciosilor cu focul sfintelor învataturi si cu razele vietii tale Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, îti strigam unele ca acestea:
Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;
Bucura-te, trâmbita cea tare a adevarului ;
Bucura-te, cel ce ai avut râvna Apostolilor ;
Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor ;
Bucura-te, retor îndumnezeit al cuvintelor vietii ;
Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, întelept al cetatii ;
Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor ;
Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor ;
Bucura-te, mare învatator al credinciosilor ;
Bucura-te, ascet tare, lui Hristos urmator ;
Bucura-te, ca multe ispite ai îndurat ;
Bucura-te, ca sufletele spre Hristos le-ai îndreptat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 7-lea

      Mare între Ierarhi si întelept între învatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai încetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei împreuna, te slavim si strigam: Aliluia!

Icosul al 7-lea
        Nectar al dreptatii si fruct de viata sfânta, căii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi cei aflati la vreme de strâmtoare, neîncetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, când îti cânta tie unele ca acestea:
 
Bucura-te, carare a bucuriei ;
Bucura-te, adiere a vesniciei ;
Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului ;
Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului ;
Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gând ;
Bucura-te, stralucire ce luminezi întunericul cel adânc ;
Bucura-te, cel ce încurci gândurile celor pacatosi ;
Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi ;
Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor ;
Bucura-te, nimicitorul ereziilor ;
Bucura-te, caderea defaimatorilor ;
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 8-lea

      Straine minuni Parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati în dureri. De aceea, si la Sfânta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerând vindecarea si izbavirea de boli si cântându-ti neincetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

    Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mântuire si le-ai îndreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru acestea, neîncetat se vor ruga catre tine zicând:
Bucura-te, a mintii sfânta lucrare ;
Bucura-te, ocean de rabdare ;
Bucura-te, chip viu al smereniei ;
Bucura-te, tezaur sfânt al curatiei ;
Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii ;
Bucura-te, locas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii ;
Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta ;
Bucura-te, ca toata puterea si râvna ti-ai pus pentru ea ;
Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor ;
Bucura-te, ca degrab’ credinciosilor le dai ajutor ;
Bucura-te, ca pe multi din pericole i-ai salvat ;
Bucura-te, ca pe amagitorul, în prapastia cea adânca l-ai aruncat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 9-lea  

      Pline de har sfânt si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine înmiresmeaza nu doar Sfânta ta Manastire, ci si întreaga insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care nu înceteaza a striga catre tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea 

      Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi îndreptati. De aceea si noi, împreuna cu dânsii, strigam unele ca acestea:
Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor ;
Bucura-te, dezlegarea suferintelor ;
Bucura-te, cel ce degraba alergi în ajutor ;
Bucura-te, ca în vis sau în chip tainic te arati tuturor ;
Bucura-te, fântâna ce parinteasca iubire izvorasti ;
Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti ;
Bucura-te, ca de îngrozitorul cancer pe multi i-ai vindecat ;
Bucura-te, ca demonilor rana de mult plâns le-ai dat ;
Bucura-te, cel ce vanitatea întelepciunii lumesti ai îngenunchiat ;
Bucura-te, ca în chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat ;
Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor ;
Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 10-lea

      Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale . Caci dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemângâiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie cânta:Aliluia!

Icosul al 10-lea

      Vestea minunilor tale s-a raspândit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu,. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicând:
Bucura-te, ca Mare ai fost numit între Parinti ;
Bucura-te, ca loc de cinste ai între Sfinti ;
Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat ;
Bucura-te, ca între Sfintii Parinti ai fost încununat ;
Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare crestinilor ;
Bucura-te, izvor al Harului, rusinarea necredinciosilor ;
Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului ;
Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului ;
Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor ;
Bucura-te, sprijinul si întarirea sufletelor ;
Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste ;
Bucura-te, cel prin care diavolul se stârpeste ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 11-lea

      Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie Parinte, noi cei izbaviti sub acoperamântul tau. Caci în toate necazurile noastre, degraba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, Îl slavim pe Hristos strigând:Aliluia!

Icosul al 11-lea

      Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit în ajutorul credinciosilor, in suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Bucura-te, vindecatorul bolnavilor ;
Bucura-te, spaima demonilor ;
Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat ;
Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai îndreptat ;
Bucura-te, cel ce ai înmultit apa fântânii secate ;
Bucura-te, ca ai binecuvântat Eghina, cu rugaciuni neîncetate ;
Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata ;
Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si-ai dat ploaie bogata ;
Bucura-te, izvorul harului nesecat ;
Bucura-te, stea care pe toti i-ai luminat ;
Bucura-te, cel care al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat ;
Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neîncetat ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 12-lea

     Harul Mângâietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neîncetat catre Domnul: Aliluia!

Icosul al 12-lea

     Cantand impreuna cu Cetele cele ingeresti, imnul Treimii Celei intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu înceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta strigam catre tine unele ca acestea:
Bucura-te, fiu al Silivriei ;
Bucura-te, slava Bisericii ;
Bucura-te, mândria Eghinei ;
Bucura-te, pazitorul Eladei ;
Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh ;
Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah ;
Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii ;
Bucura-te, darul prin care se întaresc cucernicii ;
Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc ;
Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Îl slavesc ;
Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor ;
Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator ;
Bucura-te, Parinte Nectarie !
Condacul al 13-lea
     O, Preabunule Parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stând în fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te, neîncetat, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru întoarcerea noastra spre înfierea harului. Caci neîncetat catre Mântuitorul strigam: Aliluia!
( Acest condac se rosteste de trei ori ).
     Pe steaua cea luminoasa a ortodoxiei si pe al Bisericii nou zid de aparare, cu bucurie in inimi sa il laudam.
     Slavit fiind de lucrarea Duhului, Izvoraste tamaduiri si har bogat. Pentru aceea ii strigam, bucura-te, parinte Nectarie.

Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Om purtator al bucuriilor celor ceresti,...) siCondacul 1 ( Pe steaua cea noua stralucitoare...). Apoi se zice aceasta rugaciune:
                   Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie
        O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robii tai, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam ţie, Sfinte Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni si ne sprijineşte pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi vieţuieşti luminat in împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s-a rugat, nu a rămas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit ? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in dureri fiind si alergând spre ajutorul tau, nu i-ai uşurat suferinţa?
        Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pe noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credinţa in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai facut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere pe care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulţi bolnavi i-ai ajutat sa se întăreasca in credinţa si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
          Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pe noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi ca pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slaba, dar fiind scârbiţi si in paguba, alergam la tine  cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugam ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit in cereştile locaşuri.
         Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru-tot-lăudatul si prea-puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.

Se face otpustul.

Viata Sfantului Nectarie

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinti canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinţii săi au fost oameni săraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educaţie creştinească. După primii ani de şcoală, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
       La vârsta de douăzeci de ani, povăţuit de Duhul Sfant, tânărul Anastasie se stabileşte în insula Hios, unde predă religia la o şcoală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoinţa monahală în vestita chinovie numită "Noua Mânăstire" (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de către mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeşte numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viaţa.
       Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-şi completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881 se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepţionale.
       În 1882, părintele Nectarie îşi va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, va fi intrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, şi va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.
       După ce-şi termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulţi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor şi povăţuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă rabdare, smerenie şi blândeţe. De aceea, era mult căutat de credincioşi şi iubit de toţi.
       Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu o altă armă, tot aşa de periculoasă, adică cu invidia celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceştia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanţe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permiţându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puţin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primeşte de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, Care zice: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11). S-a retras la Atena în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului.
        Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
         În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugaciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea şi osândirea celor din jurul său.
         Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasă manastire de călugăriţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire şi duce o viaţă înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul Cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
         Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales după primul Război Mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
         Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie, a venit ploaie din belsug şi au rodit ţarinile, încât toţi s-au îndestulat de hrană. De aceea, toţi - mireni şi calugari, săraci şi bogaţi - cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor şi vas ales al Duhului Sfânt şi urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toţi, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit si blând şi nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toţi se foloseau de tăcerea şi smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupaţii duhovniceşti, Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, intrând astfel în traditia Sfinţilor Părinţi din patria sa, împotriva influenţelor occidentale care asaltau ţările ortodoxe.
        Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroşi slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
        Trăind ca un înger în trup şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, nerăbdând nevoinţa lui, până la sfârşitul vieţii sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii şi vorbe rele din partea multor clerici şi ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau şi îl acuzau atât pe el, cât şi mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa.
         Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
          După aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinţă la ajutorul lui.
        Viata dumnezeiescului Parinte a fost sfânta, iar purtarea sa desavarsita. Dupa ce toata aceasta viata "si-a petrecut-o in binefaceri", a urcat pe cele mai inalte trepte ale scarii virtutilor, a murit "pentru lume", a trait in Iisus Hristos, s-a facut salas al Duhului Sfânt, barbat indumnezeit si asemenea lui Dumnezeu, ajungand la dumnezeire, a dobandit nemurirea inca din aceasta lume, de unde a purces spre viata cea vesnica si fara sfârsit, pururea fericita si intocmai cu cea a lui Dumnezeu.
         Lucrarea taumaturgica a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a rândul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfântul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intâi de cei multi.
        Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.
           Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.