sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Predica Patriarhului României la Duminica a XXVI-a după Rusalii
Duminica a XXVI-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina) Luca 12, 16-21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie din Duminica a XXVI-a după Rusalii a fost rânduită de Biserică să fie citită în această primă duminică a Postului Naşterii Domnului, pentru că este plină de învăţături în ceea ce priveşte urcuşul nostru duhovnicesc spre marea sărbătoare a Crăciunului, deoarece Dumnezeu, 'bogat fiind întru milă (Efeseni 2, 4), a voit ca prin Hristos 'să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său' (Efeseni 2, 5-7).
În Sfânta Scriptură, bogăţia şi sărăcia nu sunt un scop în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni. Iată de ce Sfânta Evanghelie se încheie cu aceste cuvinte: 'Aşa se întâmplă cu cel ce îşi adună comoară pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu' (Luca 12, 21).
Patima lăcomiei cauzează decăderea şi însingurarea omului
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina nu se referă la un om anume, cibogatul lacom, nemulţumitor şi nemilostiv poate fi orice om ajuns într-o stare de robie a sufletului său, printr-un ataşament exclusiv de bunurile materiale limitate şi trecătoare din lumea aceasta.
Bogăţia nu este rea în sine, pentru că ea vine de la Dumnezeu, dar modul folosirii ei poate fi rău sau bun. Evanghelia ne arată că, deodată, pe neaşteptate, Dumnezeu i-a făcut bogatului o surpriză cu o recoltă foarte mare de cereale, ca să vadă cum o foloseşte. Dumnezeu l-a miluit din belşug pe bogat fără ca acesta să fi avut vreun merit; i-a făcut un mare dar, aşteptând ca şi el, la rândul său, să facă daruri altora. Dar nu a fost aşa. Recolta aceasta neaşteptată, în loc să îl umanizeze pe bogat, îl dezumanizează; în loc să îl apropie de Dumnezeu şi de semeni, îl îndepărtează de Dumnezeu şi de semeni, îl însingurează. De ce? Pentru că atitudinea lui spirituală faţă de un dar material neaşteptat care vine din mărinimia lui Dumnezeu devine o atitudine pătimaşă, care-i schimbă însuşi modul de a raţiona, îl 'înnebuneşte' din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. În loc să mulţumească lui Dumnezeu şi să îi ajute pe semenii săi care au nevoie de hrană, bogatul lacom uită de Dumnezeu şi de semeni. El nici nu mulţumeşte lui Dumnezeu, nici nu miluieşte pe săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual, nu se consultă cu nimeni, ci vorbeşte doar cu sine însuşi, pentru că se gândeşte numai la sine însuşi.
'Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te' (Luca 12, 19) îşi spune sieşi bogatul din Evanghelie. În planul său de viitor, bogatul foloseşte verbele: a se odihni, a mânca, a bea, a se veseli, însă între acestea nu apare verbul 'a mulţumi',nici verbul 'a dărui'. Vedem, aşadar, că sufletul bogatului nemulţumitor şi nemilostiv a devenit întru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura lui preocupare este aceea de a se supune trupului lacom de a mânca, de a bea şi de a se veseli, în totală uitare de Dumnezeu şi de semeni. Modul în care sufletul 'se odihneşte' este, de fapt, 'îngroparea' lui în cele materiale. De aceea, Dumnezeu îi spune:'Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău!' (Luca 12, 20). Sufletul a început deja să se îngroape în cele materiale, fiind înrobit de trupul care după moarte se va îngropa în materia pământului. Vedem aici o moarte spirituală, o cădere şi o decădere a bogatului lacom şi pătimaş, prin reducerea vieţii umane la starea ei biologică, la dimensiunea ei pur materială: 'Mănâncă, bea şi te veseleşte, suflete!' (Luca 12, 19). Chiar veselia bogatului a fost tâlcuită de Sfântul Chiril al Alexandriei ca fiind veselia legată de plăcerile trupeşti pătimaşe, provocate de îmbuibarea pântecelui cu mâncare şi băutură.
Îmbogăţirea în Dumnezeu
Marea iluzie a bogatului lacom de a-şi construi fericirea numai pe averi materiale, pe care le adună în hambare noi, mai mari, este taxată de Evanghelie ca fiind o nebunie. De aceea, Dumnezeu îi spune acestui om pe care bogăţia l-a dezaxat şi l-a dezumanizat: 'Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău! Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?' (Luca 12, 20). Adică moartea te va desparte de toate averile materiale. Dar cine sunt, oare, cei care vor cere sau vor lua sufletul acestui om bogat, deoarece în textul Evangheliei nu se spune: 'Dumnezeu îţi va cere sufletul tău', ci 'vor cere'? Acest plural misterios s-ar putea referi fie la îngerii Domnului care duc sufletele oamenilor în faţa Dreptului Judecător, fie la demonii care deja puseseră stăpânire asupra acestui om bogat prin patimile lăcomiei şi ale plăcerilor trupeşti. Oricum, ceea ce contează în text este faptul că moartea fizică a omului are şi o dimensiune spirituală, de evaluare a vieţii pământeşti: 'vor cere de la tine sufletul tău' înseamnă: vor cere să răspunzi de modul cum ai trăit viaţa pe pământ.
Evanghelia se încheie printr-o concluzie de o mare gravitate: 'Aşa se întâmplă cu cel care îşi adună bogăţii (materiale) pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu' (Lc. 12, 21). Sfârşitul nefericit al bogatului lacom şi nemilostiv este cauzat de patima sau obsesia lui pentru a acumula averi materiale trecătoare. Evanghelia ne arată însă că există şi o altă formă de îmbogăţire decât îmbogăţirea cu averi materiale trecătoare. Şi anume, îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu, adică îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale, cultivate ca virtuţi ale sufletului: credinţa, iubirea, smerenia, răbdarea, speranţa, dărnicia sau milostenia ş.a. Aceste bogăţii sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfinţilor.
Faptele milosteniei trupeşti şi sufleteşti
Ne îmbogăţim în Dumnezeu când Îi mulţumim pentru darul vieţii şi al sănătăţii, pentru ajutorul primit de la El, întrucât, prin rugăciune, iubirea lui Dumnezeu devine bogăţia sufletului nostru.
Însă ne îmbogăţim şi mai mult în Dumnezeu când din darurile primite de la El, ca semne ale iubirii Sale, dăruim şi altora prin milostenie. De fapt,acesta este şi scopul Sfintei Evanghelii de astăzi: să ne înveţe că dărnicia lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim şi noi darnici sau milostivi, potrivit îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: 'Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este!' (Luca 6, 36).
Înţelegând gravitatea cuvintelor Evangheliei de astăzi pentru bogaţii nemilostivi şi în acelaşi timp speranţa pe care o dau cuvintele Mântuitorului celor care se îmbogăţesc spiritual în Dumnezeu, Biserica ne îndeamnă permanent să unim postul cu rugăciunea şi cu milostenia. Iar milostenia poate fi materială (hrană, îmbrăcăminte, adăpost) sau spirituală, când oferim cuiva în dar un cuvânt bun, o vizită unui bolnav, o încurajare unui om deznădăjduit, o mângâiere unui om întristat, un sfat înţelept unui om dezorientat.
În contrast cu milostenia care aduce bucurie, lăcomia aduce certuri între vecini, prieteni, rudenii, procese, bătăi, chiar şi ucideri, aduce vrajbă între popoare. O mulţime de războaie au avut ca mobil principal lăcomia şi duhul de stăpânire asupra altora. Iar sărăcia, dacă nu este convertită sau transformată în efort de îmbogăţire spirituală a vieţii omului în comuniunea cu Dumnezeu, aduce şi ea multe rele, ca invidie, răzvrătire, ură, furt, violenţă, deznădejde.
Evanghelia de azi e o lumină a folosirii bogăţiei ca dar al lui Dumnezeu care trebuie împărţit de cel bogat cu oamenii săraci. Acest adevăr este rezumat de poporul român în următoarele cuvintele inspirate din Evanghelie: 'Dar din dar se face Rai'. Adică din darurile primite de la Dumnezeu trebuie să facem şi noi daruri, ca să intrăm în Împărăţia milostivirii lui Dumnezeu, după ce ne-am îmbogăţit sufleteşte în relaţia noastră cu Dumnezeu, în har. De fapt, numai când devenim milostivi primim bucuria Raiului în sufletul nostru, întrucât ne asemănăm cu Dumnezeu Cel Milostiv.
Biserica îndeamnă pe bogaţi să facă milostenie, iar pe săraci să ceară ajutorul lui Dumnezeu
Luminată de Evanghelia lui Hristos, Biserica, de-a lungul veacurilor, i-a îndemnat pe împăraţii, regii şi domnitorii creştini să facă milostenie. De pildă, la Bizanţ, în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Hristos, împăratul vizita căminele de bătrâni, bolnavi şi săraci, iar apoi oferea bani mulţi Bisericii pentru ca aceasta să organizeze opera filantropică sau caritabilă pentru cei nevoiaşi. Tot aşa şi Biserica Ortodoxă Română i-a îndemnat pe domnitori, voievozi, boieri şi pe toţi oamenii înstăriţi să facă milostenie, să îi ajute pe cei săraci, întrucât Însuşi Hristos Domnul vine în mod tainic prin ei spre noi. Astfel, în Ţările Române, primele bolniţe sau spitale, cămine de bătrâni, orfelinate şi case pentru pelerini au fost organizate de Biserică adesea cu sprijinul creştinilor bogaţi şi milostivi.
Deşi pentru monahi votul sărăciei de bunăvoie este o regulă, Biserica nu propovăduieşte totuşi sărăcia ca fiind un ideal şi pentru credincioşii mireni, ci îi îndeamnă pe toţi să practice milostenia sau ajutorarea săracilor, adică din darurile pe care le primesc de la Dumnezeu şi le înmulţesc prin muncă să ofere şi celor ce au mare nevoie de ajutor. Pe de altă parte, Biserica nu consideră sărăcia materială a omului ca fiind o stare de disperare, ci îndeamnă pe săraci să transforme sărăcia lor materială într-o îmbogăţire spirituală, prin rugăciune şi smerenie, prin cuvânt bun şi faptă bună, prin hărnicie şi speranţă.
În concluzie, Biserica ne îndeamnă să ne îmbogăţim mai mult sufleteşte sau duhovniceşte, prin credinţă, bunătate sufletească şi fapte bune, unind postul cu rugăciunea şi cu milostenia, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie din Duminica a XXVI-a după Rusalii a fost rânduită de Biserică să fie citită în această primă duminică a Postului Naşterii Domnului, pentru că este plină de învăţături în ceea ce priveşte urcuşul nostru duhovnicesc spre marea sărbătoare a Crăciunului, deoarece Dumnezeu, 'bogat fiind întru milă (Efeseni 2, 4), a voit ca prin Hristos 'să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său' (Efeseni 2, 5-7).
În Sfânta Scriptură, bogăţia şi sărăcia nu sunt un scop în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni. Iată de ce Sfânta Evanghelie se încheie cu aceste cuvinte: 'Aşa se întâmplă cu cel ce îşi adună comoară pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu' (Luca 12, 21).
Patima lăcomiei cauzează decăderea şi însingurarea omului
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina nu se referă la un om anume, cibogatul lacom, nemulţumitor şi nemilostiv poate fi orice om ajuns într-o stare de robie a sufletului său, printr-un ataşament exclusiv de bunurile materiale limitate şi trecătoare din lumea aceasta.
Bogăţia nu este rea în sine, pentru că ea vine de la Dumnezeu, dar modul folosirii ei poate fi rău sau bun. Evanghelia ne arată că, deodată, pe neaşteptate, Dumnezeu i-a făcut bogatului o surpriză cu o recoltă foarte mare de cereale, ca să vadă cum o foloseşte. Dumnezeu l-a miluit din belşug pe bogat fără ca acesta să fi avut vreun merit; i-a făcut un mare dar, aşteptând ca şi el, la rândul său, să facă daruri altora. Dar nu a fost aşa. Recolta aceasta neaşteptată, în loc să îl umanizeze pe bogat, îl dezumanizează; în loc să îl apropie de Dumnezeu şi de semeni, îl îndepărtează de Dumnezeu şi de semeni, îl însingurează. De ce? Pentru că atitudinea lui spirituală faţă de un dar material neaşteptat care vine din mărinimia lui Dumnezeu devine o atitudine pătimaşă, care-i schimbă însuşi modul de a raţiona, îl 'înnebuneşte' din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. În loc să mulţumească lui Dumnezeu şi să îi ajute pe semenii săi care au nevoie de hrană, bogatul lacom uită de Dumnezeu şi de semeni. El nici nu mulţumeşte lui Dumnezeu, nici nu miluieşte pe săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual, nu se consultă cu nimeni, ci vorbeşte doar cu sine însuşi, pentru că se gândeşte numai la sine însuşi.
'Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te' (Luca 12, 19) îşi spune sieşi bogatul din Evanghelie. În planul său de viitor, bogatul foloseşte verbele: a se odihni, a mânca, a bea, a se veseli, însă între acestea nu apare verbul 'a mulţumi',nici verbul 'a dărui'. Vedem, aşadar, că sufletul bogatului nemulţumitor şi nemilostiv a devenit întru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura lui preocupare este aceea de a se supune trupului lacom de a mânca, de a bea şi de a se veseli, în totală uitare de Dumnezeu şi de semeni. Modul în care sufletul 'se odihneşte' este, de fapt, 'îngroparea' lui în cele materiale. De aceea, Dumnezeu îi spune:'Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău!' (Luca 12, 20). Sufletul a început deja să se îngroape în cele materiale, fiind înrobit de trupul care după moarte se va îngropa în materia pământului. Vedem aici o moarte spirituală, o cădere şi o decădere a bogatului lacom şi pătimaş, prin reducerea vieţii umane la starea ei biologică, la dimensiunea ei pur materială: 'Mănâncă, bea şi te veseleşte, suflete!' (Luca 12, 19). Chiar veselia bogatului a fost tâlcuită de Sfântul Chiril al Alexandriei ca fiind veselia legată de plăcerile trupeşti pătimaşe, provocate de îmbuibarea pântecelui cu mâncare şi băutură.
Îmbogăţirea în Dumnezeu
Marea iluzie a bogatului lacom de a-şi construi fericirea numai pe averi materiale, pe care le adună în hambare noi, mai mari, este taxată de Evanghelie ca fiind o nebunie. De aceea, Dumnezeu îi spune acestui om pe care bogăţia l-a dezaxat şi l-a dezumanizat: 'Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău! Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?' (Luca 12, 20). Adică moartea te va desparte de toate averile materiale. Dar cine sunt, oare, cei care vor cere sau vor lua sufletul acestui om bogat, deoarece în textul Evangheliei nu se spune: 'Dumnezeu îţi va cere sufletul tău', ci 'vor cere'? Acest plural misterios s-ar putea referi fie la îngerii Domnului care duc sufletele oamenilor în faţa Dreptului Judecător, fie la demonii care deja puseseră stăpânire asupra acestui om bogat prin patimile lăcomiei şi ale plăcerilor trupeşti. Oricum, ceea ce contează în text este faptul că moartea fizică a omului are şi o dimensiune spirituală, de evaluare a vieţii pământeşti: 'vor cere de la tine sufletul tău' înseamnă: vor cere să răspunzi de modul cum ai trăit viaţa pe pământ.
Evanghelia se încheie printr-o concluzie de o mare gravitate: 'Aşa se întâmplă cu cel care îşi adună bogăţii (materiale) pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu' (Lc. 12, 21). Sfârşitul nefericit al bogatului lacom şi nemilostiv este cauzat de patima sau obsesia lui pentru a acumula averi materiale trecătoare. Evanghelia ne arată însă că există şi o altă formă de îmbogăţire decât îmbogăţirea cu averi materiale trecătoare. Şi anume, îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu, adică îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale, cultivate ca virtuţi ale sufletului: credinţa, iubirea, smerenia, răbdarea, speranţa, dărnicia sau milostenia ş.a. Aceste bogăţii sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfinţilor.
Faptele milosteniei trupeşti şi sufleteşti
Ne îmbogăţim în Dumnezeu când Îi mulţumim pentru darul vieţii şi al sănătăţii, pentru ajutorul primit de la El, întrucât, prin rugăciune, iubirea lui Dumnezeu devine bogăţia sufletului nostru.
Însă ne îmbogăţim şi mai mult în Dumnezeu când din darurile primite de la El, ca semne ale iubirii Sale, dăruim şi altora prin milostenie. De fapt,acesta este şi scopul Sfintei Evanghelii de astăzi: să ne înveţe că dărnicia lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim şi noi darnici sau milostivi, potrivit îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: 'Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru Cel ceresc milostiv este!' (Luca 6, 36).
Înţelegând gravitatea cuvintelor Evangheliei de astăzi pentru bogaţii nemilostivi şi în acelaşi timp speranţa pe care o dau cuvintele Mântuitorului celor care se îmbogăţesc spiritual în Dumnezeu, Biserica ne îndeamnă permanent să unim postul cu rugăciunea şi cu milostenia. Iar milostenia poate fi materială (hrană, îmbrăcăminte, adăpost) sau spirituală, când oferim cuiva în dar un cuvânt bun, o vizită unui bolnav, o încurajare unui om deznădăjduit, o mângâiere unui om întristat, un sfat înţelept unui om dezorientat.
În contrast cu milostenia care aduce bucurie, lăcomia aduce certuri între vecini, prieteni, rudenii, procese, bătăi, chiar şi ucideri, aduce vrajbă între popoare. O mulţime de războaie au avut ca mobil principal lăcomia şi duhul de stăpânire asupra altora. Iar sărăcia, dacă nu este convertită sau transformată în efort de îmbogăţire spirituală a vieţii omului în comuniunea cu Dumnezeu, aduce şi ea multe rele, ca invidie, răzvrătire, ură, furt, violenţă, deznădejde.
Evanghelia de azi e o lumină a folosirii bogăţiei ca dar al lui Dumnezeu care trebuie împărţit de cel bogat cu oamenii săraci. Acest adevăr este rezumat de poporul român în următoarele cuvintele inspirate din Evanghelie: 'Dar din dar se face Rai'. Adică din darurile primite de la Dumnezeu trebuie să facem şi noi daruri, ca să intrăm în Împărăţia milostivirii lui Dumnezeu, după ce ne-am îmbogăţit sufleteşte în relaţia noastră cu Dumnezeu, în har. De fapt, numai când devenim milostivi primim bucuria Raiului în sufletul nostru, întrucât ne asemănăm cu Dumnezeu Cel Milostiv.
Biserica îndeamnă pe bogaţi să facă milostenie, iar pe săraci să ceară ajutorul lui Dumnezeu
Luminată de Evanghelia lui Hristos, Biserica, de-a lungul veacurilor, i-a îndemnat pe împăraţii, regii şi domnitorii creştini să facă milostenie. De pildă, la Bizanţ, în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Hristos, împăratul vizita căminele de bătrâni, bolnavi şi săraci, iar apoi oferea bani mulţi Bisericii pentru ca aceasta să organizeze opera filantropică sau caritabilă pentru cei nevoiaşi. Tot aşa şi Biserica Ortodoxă Română i-a îndemnat pe domnitori, voievozi, boieri şi pe toţi oamenii înstăriţi să facă milostenie, să îi ajute pe cei săraci, întrucât Însuşi Hristos Domnul vine în mod tainic prin ei spre noi. Astfel, în Ţările Române, primele bolniţe sau spitale, cămine de bătrâni, orfelinate şi case pentru pelerini au fost organizate de Biserică adesea cu sprijinul creştinilor bogaţi şi milostivi.
Deşi pentru monahi votul sărăciei de bunăvoie este o regulă, Biserica nu propovăduieşte totuşi sărăcia ca fiind un ideal şi pentru credincioşii mireni, ci îi îndeamnă pe toţi să practice milostenia sau ajutorarea săracilor, adică din darurile pe care le primesc de la Dumnezeu şi le înmulţesc prin muncă să ofere şi celor ce au mare nevoie de ajutor. Pe de altă parte, Biserica nu consideră sărăcia materială a omului ca fiind o stare de disperare, ci îndeamnă pe săraci să transforme sărăcia lor materială într-o îmbogăţire spirituală, prin rugăciune şi smerenie, prin cuvânt bun şi faptă bună, prin hărnicie şi speranţă.
În concluzie, Biserica ne îndeamnă să ne îmbogăţim mai mult sufleteşte sau duhovniceşte, prin credinţă, bunătate sufletească şi fapte bune, unind postul cu rugăciunea şi cu milostenia, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Programul slujirii ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române în Duminica a XXVI-a după Rusalii
La Duminica a XXVI-a după Rusalii, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio TRINITAS:
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va participa la Sfânta Liturghie în paraclisul patriarhal “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va sluji la Mănăstirea Sângeap-Basaraba din protopopiatul Hârlău.
Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului va sluji în parohia “Dâmbu Morii” protopopiatul Săcele, judeţul Braşov
Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va sluji la biserica „Sf. Ap. Andrei” din Cluj-Napoca
Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei va sluji la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, împreună cu Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii şi cu Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor va sluji la Mănăstirea ”Sfânta Teodora de la Sihla” din localitatea Ulmu, raionul Ialoveni
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi exarh patriarhal va sluji în Catedrala Patriarhală din Moscova, Rusia
Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord va sluji Catedrala mitropolitana din Iași
Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului va sluji la mănăstirea Colilia, judeţul Constanţa
Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor va sluji la parohia Lisaura, protopopiatul Suceava 1
Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei va sluji la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie” de la Sighişoara
Înaltpreasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei va sluji la noua catedrala arhiepiscopala din Buzău
Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos va sluji la Catedrala Arhiepiscopala din Galați
Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului va sluji în Parohia Sepreuş, protopopiatul Arad
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va participa la Sfânta Liturghie oficiata la Mănăstirea Rohia din Maramureş
Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor va sluji la catedrala Episcopală din Huşi
Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului va sluji în parohia Goruia, protopopiatul Oraviţa
Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei va sluji în localitatea Palota, jud Bihor
Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei va sluji în Parohia mehedinţeană Zegujani
Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor va sluji în parohia Nicoleşti, Protopopiatul Slobozia
Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului va sluji la Mănăstirea Crasna
Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului va sluji în parohia Ghionea, Protopopiatul Bolintin
Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaţilor va sluji la Biserica „Sfântul Dumitru” din Parohia Plăviceni, judeţul Olt
Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului va sluji în parohia Chendrea, protopopiatul Jubou
Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei în localitatea Certeju de Sus, Protopopiatul Deva
Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria va sluji la Catedrala Episcopala din Gyula
Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei va sluji în parohia ”Prima Porta” din Roma
Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord va sluji în Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Cuvioşi Grigorie Decapolitul şi Nicodim de la Tismana” din Copenhaga, Danemarca
Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal va sluji în Parohia Grădiştea, protopopiatul Ilfov Nord
Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului va sluji în parohia Galeş, protopopiatul Sălişte, judeţul Sibiu
Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului va sluji în Parohia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Cluj-Napoca
Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei va sluji la Mănastirea Cebza, jud. Timis
Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului va sluji la biserica „Învierea Domnului” din Bacău
Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului va sluji în Biserica Sf. Nicolae din München
Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale va sluji în Parohia Sfântul Iosif, la Bordeaux, Franţa
Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi va sluji în parohia românească ”Sfânta Treime” din Saskatoon, Canada
Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va sluj in Parohia Posta, protopopiatul Chioar
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va participa la Sfânta Liturghie în paraclisul patriarhal “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”
Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va sluji la Mănăstirea Sângeap-Basaraba din protopopiatul Hârlău.
Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului va sluji în parohia “Dâmbu Morii” protopopiatul Săcele, judeţul Braşov
Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va sluji la biserica „Sf. Ap. Andrei” din Cluj-Napoca
Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei va sluji la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea, împreună cu Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii şi cu Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor va sluji la Mănăstirea ”Sfânta Teodora de la Sihla” din localitatea Ulmu, raionul Ialoveni
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi exarh patriarhal va sluji în Catedrala Patriarhală din Moscova, Rusia
Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord va sluji Catedrala mitropolitana din Iași
Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului va sluji la mănăstirea Colilia, judeţul Constanţa
Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor va sluji la parohia Lisaura, protopopiatul Suceava 1
Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei va sluji la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie” de la Sighişoara
Înaltpreasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei va sluji la noua catedrala arhiepiscopala din Buzău
Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos va sluji la Catedrala Arhiepiscopala din Galați
Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului va sluji în Parohia Sepreuş, protopopiatul Arad
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Iustinian al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va participa la Sfânta Liturghie oficiata la Mănăstirea Rohia din Maramureş
Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor va sluji la catedrala Episcopală din Huşi
Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului va sluji în parohia Goruia, protopopiatul Oraviţa
Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei va sluji în localitatea Palota, jud Bihor
Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei va sluji în Parohia mehedinţeană Zegujani
Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor va sluji în parohia Nicoleşti, Protopopiatul Slobozia
Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului va sluji la Mănăstirea Crasna
Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului va sluji în parohia Ghionea, Protopopiatul Bolintin
Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaţilor va sluji la Biserica „Sfântul Dumitru” din Parohia Plăviceni, judeţul Olt
Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului va sluji în parohia Chendrea, protopopiatul Jubou
Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei în localitatea Certeju de Sus, Protopopiatul Deva
Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria va sluji la Catedrala Episcopala din Gyula
Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei va sluji în parohia ”Prima Porta” din Roma
Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord va sluji în Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Cuvioşi Grigorie Decapolitul şi Nicodim de la Tismana” din Copenhaga, Danemarca
Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal va sluji în Parohia Grădiştea, protopopiatul Ilfov Nord
Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului va sluji în parohia Galeş, protopopiatul Sălişte, judeţul Sibiu
Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului va sluji în Parohia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Cluj-Napoca
Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei va sluji la Mănastirea Cebza, jud. Timis
Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului va sluji la biserica „Învierea Domnului” din Bacău
Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului va sluji în Biserica Sf. Nicolae din München
Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale va sluji în Parohia Sfântul Iosif, la Bordeaux, Franţa
Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi va sluji în parohia românească ”Sfânta Treime” din Saskatoon, Canada
Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va sluj in Parohia Posta, protopopiatul Chioar
Pilda zilei
Dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata. (Parintele Teofil Paraian)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)