IUBIRE, BUCURIE, DRAGOSTE de Elena Draniceriu

Te superi când te chem IUBIRE,

Dar eu gândesc că, toți se nasc pe acest pământ
Din suflarea plină de iubire a lui Dumnezeu - Tatăl cel Sfânt....

Te zbuciumi că te chem BUCURIE,
Dar eu știu că, neascultători fiind și moartea alegând,
A venit cu bucurie FIUL și, moartea pe CRUCE omorând,
În dar ne-a întors spre LUMINĂ - CER și PAMANT,
Cu ascultarea și iubirea TATĂLUI, curățind și mântuind...

Te mâhnești că te chem DRAGOSTE,
Dar eu știu că n-ar fi viață-n Univers,
Nici pasări, nici stele și omul n-ar rosti nici un viers,
De n-ar fi plutire armonioasă,
Acea maternă mângâiere duioasă,
Imposibil de cuprins în cuvinte - DRAGOSTE  a DUHULUI SFÂNT...

Te chem IUBIRE pentru că TATĂL cu IUBIRE  te-a alcătuit,
Și BUCURIE căci FIUL cu BUCURIE S-a jertfit,
Și DRAGOSTE  te chem căci DUHUL cu DRAGOSTE  în tine S-a sălășluit.
Și cred cu toata ființa mea de ticălos înrăit,
Căci fără EI - TREI uniți în EL - DUMNEZEU SFINȚIT
N-am fi cât un fir de praf pierdut între
                      plus și minus infinit ...

Sfinții 40 de Mucenici

Sfintii 40 de Mucenici

Sfintii 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei. In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.
 

Martirajul celor 40 de soldati crestini - Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie - semnifica daruirea totala fata de Hristos.

Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii. In credinta populara in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, zilele capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara, lasand loc zilelor mosilor, zile calde. De aceea, in aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pamantului cu bate sau maiuri, rostind descantece, pentru ca sa iasa caldura si sa intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.
 

Ziua de 9 martie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi in Sevastia, are pentru spiritualitatea populara o conotatie aparte.

In ziua de 9 martie, in toate comunitatile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.

Dupa ce plugul era trecut prin foc de catre fierarul (faurul) satului, era reparat, curatat si purificat iar intre plugari se incheiau intelegeri pentru intovarasire la arat, in dimineata acestei zile plugul era scos in fata casei in mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sarbatorilor de primavara, presarat cu numeroase obiceiuri.

Patruzeci sau patruzeci si patru?

Dupa traditia crestina, sfintii martiri au fost 40, dupa cea geto-dacica, au fost 44, atatea fiind si zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie. In unele zone, exista pana astazi credinta, ca acesti sfinti au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tiparit o legenda, din Fratautul Vechi - Moldova, unde se vorbeste de ziua celor 44 de Sfinti.

Mucenici

Potrivit traditiei populare, in aceasta zi, femeile fac mucenici in forma de opturi. Acestia sunt dusi la biserica pentru a fi binecuvantati si apoi sunt consumati in familie.

Pilda Zilei

Ioan cel Nou din Theba a slujit multa vreme un batran. Si-a implinit in toate cum se cuvine slujirea, chiar daca batranul nu i-a spus niciodata un cuvant de multumire. Dimpotriva, primea de la acesta numai cuvinte aspre. 

In apropierea trecerii la cele vesnice, batranul a chemat la sine multi frati si le-a spus:

- Acesta nu este om, ci inger, caci deşi doisprezece ani de-a randul m-a servit si nu i-am zis nici un cuvant mai bland, el m-a slujit cu credinta. A indurat toate nedreptatile fara a le lua in seama.