Credinţa şi smerenia aduc tămăduirea de boală şi învierea din morţi - Predica Patriarhului României la Duminica a XXIV-a după Rusalii



Evanghelia la Duminica a XXIV-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Iar o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Şi, încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia Duminicii a XXIV-a după Rusalii se numeşte şi'Evanghelia învierii fiicei lui Iair'. Totuşi, în această Evanghelie nu este vorba doar despre învierea fiicei lui Iair, ci şi despre vindecarea unei femei bolnave, care de doisprezece ani suferea de curgere de sânge, de hemoragie. Evanghelia de astăzi este la prima vedere o prezentare a suferinţei şi a întristării. Dar în mijlocul suferinţei şi întristării oamenilor, Hristos Domnul, iubitorul de oameni, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, arată marea Lui milostivire sau compasiune pentru oameni, vindecându-i.

Smereniei mai-marelui sinagogii îi răspunde milostivirea lui Iisus

Evanghelia ne arată că mai-marele sinagogii din Capernaum, pe nume Iair, om cu vază în comunitatea iudaică religioasă ce se aduna în fiecare sâmbătă şi sărbătoare la sinagogă, avea o fiică de doisprezece ani care se zbătea între viaţă şi moarte. Aceasta era singurul copil pe care îl avea Iair. Auzind el de Mântuitorul Iisus Hristos că a vindecat o mulţime de bolnavi şi a ridicat o mulţime de oameni căzuţi în păcate, şi-a făcut loc printre cei care-L împresurau pe Iisus, a îngenuncheat la picioarele Lui, i-a spus durerea sa şi L-a rugat să meargă la casa sa pentru a vindeca pe fiica sa grav bolnavă.

Vedem că acest conducător al sinagogii din Capernaum avea o smerenie adâncă. În general, mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, aveau multe îndoieli cu privire la învăţătura Lui, deoarece li se părea că El introduce noi învăţături, o nouă orientare în religia poporului evreu. De aceea Îl priveau cu suspiciune, rezervă şi îndoială. Însă acest mai-mare al sinagogii din Capernaum, numit Iair,are multă încredere în Iisus şi se apropie de El cu respect şi profundă smerenie. El cade la picioarele lui Iisus ca în faţa unui Domn al vieţii şi Îi cere ceea ce nimeni altul nu poate să-i dăruiască, şi anume vindecarea fiicei sale care se lupta cu moartea. Prin urmare, acest mai-mare al sinagogii se deosebeşte de toţi ceilalţi conducători de sinagogi. Deşi făcea parte dintr-o tagmă care-L contesta pe Iisus, el se apropie de Iisus, cade în genunchi în faţa Lui, îi cere să meargă să-i vindece fiica sa, deoarece are credinţă tare că în Iisus sunt prezente şi lucrătoare puterea, înţelepciunea şi iubirea milostivă a lui Dumnezeu faţă de oameni. După ce a văzut smerenia şi credinţa lui Iair, Iisus i-a spus că va veni să-i vindece fiica bolnavă.

Iisus evidenţiază şi credinţa puternică a unei femei suferinde

Dar înainte de a ajunge Iisus la casa unde se afla fiica bolnavă a lui Iair, în faţa Lui a apărut o altă persoană suferindă şi întristată, o femeie bolnavă de doisprezece ani de curgere de sânge, adică de hemoragie, care cheltuise toată averea sa cu medicii, dar nu se vindecase. Această femeie s-a atins de haina lui Iisus pe furiş, venind plecată, smerită, pe la spate. În momentul când s-a atins de Iisus, ea s-a vindecat. Dar Iisus a întrebat: 'Cine este cel ce s-a atins de Mine?' (Lc. 8, 45). Iar Petru a zis: 'Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine?' (Lc. 8, 45). Atât de multă lume dorea să se atingă de Iisus, încât nimeni nu mai putea şti cine anume s-a atins de El. Totuşi, Iisus voia să scoată în evidenţă o persoană care se deosebea de toţi oamenii care s-au atins atunci de El. Această persoană era o femeie care se deosebea de toţi ceilalţi prin multa ei credinţă şi prin adânca ei smerenie. Întrucât era foarte credincioasă şi smerită, Hristos a voit să o vindece şi să o arate tuturor. Din smerenie şi sfială ea se ascundea şi nu îndrăznea să vină în faţa lui Iisus, să-I ceară vindecare. Dar ea avea credinţa fermă că doar dacă se va atinge de haina lui Iisus se va vindeca. Şi aşa s-a întâmplat. Însă când a auzit pe Iisus întrebând: 'Cine este cel ce s-a atins de Mine? Pentru că am simţit o putere care a ieşit din Mine' (Lc. 8, 46), atunci femeia a înţeles că aceasta era puterea care a vindecat-o pe ea. Cuvintele Mântuitorului 'am simţit puterea care a ieşit din Mine' ne arată că Hristos-Domnul lucra cu putere dumnezeiască, cu puterea harului dumnezeiesc. El vindecă boala şi dăruieşte plinătate vieţii, mai ales când viaţa omului se îndreaptă spre moarte, deoarece numai El este Izvorul vieţii depline şi Vindecătorul sau Mântuitorul omului.

Darurile credinţei

Iubirea milostivă a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, este sensibilă faţă de suferinţa umană. Dumnezeu nu a creat nici boala, nici suferinţa, nici moartea. Acestea nu fac parte din chipul lui Dumnezeu Cel veşnic Viu, după care a fost creat omul. Suferinţa, boala şi moartea sunt urmările păcatului, iar Hristos-Domnul a venit în lume ca să vindece pe oameni de păcat, de boală, de stricăciune şi de moarte.Vedem în această minunată lucrare vindecătoare a lui Iisus, relatată de Evanghelie şi o împlinire în Hristos a profeţiei proorocului Isaia, care, cu multe veacuri înainte de întruparea sau înomenirea Fiului lui Dumnezeu, a profeţit despre Mesia ca fiind un 'Om al durerilor şi cunoscător al suferinţei' (Is. 53, 3). Femeia bolnavă de hemoragie, simţind că a fost oarecum văzută sau descoperită, a început să tremure de sfială şi de emoţie. Dar pe când ea tremura, Mântuitorul Iisus Hristos a încurajat-o şi i-a zis: 'Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!' (Luca 8, 48). Nu i-a spus 'îndrăzneşte, femeie',cum de obicei se exprima Iisus când vorbea cu femeile, ci i-a zisfiică. Adesea, când Mântuitorul numeşte pe cineva fiu sau fiică, acest fapt înseamnă că El a recunoscut în persoana respectivă o credinţă foarte puternică. De aceea, femeia vindecată este numită de El fiică. Apoi Iisus îi spune: 'Mergi în pace!' Vedem cum Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a remarcat smerenia acestei femei, a preţuit şi multa ei credinţă numind-o fiică, iar apoi a binecuvântat-o zicându-i: 'Mergi în pace'.

Trei daruri i-a oferit Mântuitorul acestei femei care a suferit timp de doisprezece ani de hemoragie, şi anume: darul sănătăţii, onoarea de fiică duhovnicească şi binecuvântarea unei vieţi sănătoase, fără boală. Desigur, multa ei smerenie şi credinţa ei puternică proveneau şi din îndelunga ei suferinţă. Deşi ea a făcut tot ce s-a putut pentru a fi vindecată de medici, totuşi nu a primit vindecare. De aceea a căutat pe singurul doctor care o mai putea vindeca: pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Cel ce 'vindecă toată boala şi toată neputinţa în popor' (cf. Matei 9, 35).

Învăţăm de la această femeie smerită şi suferindă de doisprezece ani, care, de fapt, murea lent, în fiecare zi, prin hemoragia neîntreruptă din trupul ei, că darul sănătăţii pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie păstrat, dar şi căutat atunci când l-am pierdut. Doisprezece ani de căutare a vindecării, doisprezece ani de stăruinţă pentru a dobândi sănătatea au făcut din femeia aceasta un mare învăţător pentru noi toţi! Ea nu cade în deznădejde sau disperare. Ea caută medici, se luptă cu boala, se roagă, stăruie să-şi recapete sănătatea şi să-şi aline suferinţa, până când, la sfârşitul puterilor ei şi la capătul ştiinţei medicale umane a doctorilor, întâlneşte pe Hristos-Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, Care îi dăruieşte sănătate deplină, o numeşte fiică duhovnicească şi o binecuvântează.

Prin învierea fiicei lui Iair, Hristos-Domnul arată puterea Sa dumnezeiască

În celălalt registru al său, Evanghelia ne arată întristarea lui Iair. După ce Mântuitorul a vindecat femeia bolnavă de hemoragie, cineva din casa lui Iair vine şi-i spune acestuia: 'A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul' (Lc. 8, 49). La vestea morţii fiicei sale, Iair este copleşit de durere. Dar Mântuitorul Iisus Hristos îi spune: 'Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi' (Lc. 8,50), crede, şi ea se va ridica din moarte!

Apoi Iisus a mers la casa unde se afla fiica moartă. Într-o atmosferă de mare gravitate şi linişte, în prezenţa numai a trei ucenici ai Săi, Petru, Iacob şi Ioan, precum şi a părinţilor copilei, Hristos a săvârşit minunea învierii din morţi a fiicei lui Iair şi a redat-o părinţilor ei.Hristos Mântuitorul S-a adresat fetei al cărei trup fusese deja părăsit de suflet, zicând: 'copilă, scoală-te!' (Lc. 8, 54). În momentul acela, spune Sfânta Evanghelie, 'duhul ei s-a întors şi a înviat îndată' (Lc. 8, 55). Ca să arate realitatea învierii ei, 'a poruncit Iisus să-i dea să mănânce' (Lc. 8, 55), iar părinţilor ei, uimiţi de puterea Lui, Mântuitorul 'le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat' (Lc. 8, 56). Iisus a îngăduit să rămână în casă, unde era fiica moartă, doar trei ucenici ai Săi Petru, Iacob şi Ioan, tatăl şi mama copilei. Martori oculari ai săvârşirii minunii au fost deci numai oamenii credincioşi şi îndureraţi, nu cei curioşi şi gălăgioşi. De ce? Pentru că Iisus nu face din minune un spectacol, întrucât minunea săvârşită de El este semn smerit al iubirii Sale dumnezeieşti milostive şi compătimitoare. De aceea, în casa lui Iair, Iisus voind să arate că nu face minuni pentru a fi lăudat, porunceşte părinţilor copilei să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Evanghelia speranţei şi a vindecării

Vedem, aşadar, legătura dintre smerenia lui Iair, smerenia femeii bolnave de hemoragie şi smerenia lui Iisus. Acest Iair, părinte copleşit de durere, devine, ca şi femeia vindecată de hemoragie,mare învăţător pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru părinţi, întrucât are smerenie adâncă, credinţă puternică şi dragoste milostivă de părinte care se identifică până la capăt cu suferinţa copilului bolnav. Iar pentru că Iair este un părinte bun şi milos, Dumnezeu îi arată bunătate şi milostivire, prin învierea fiicei sale.Din această Evanghelie învăţăm că un creştin cu adevărat smerit nu cade în deznădejde, ci caută tot timpul cum să-şi redobândească sănătatea ca dar al lui Dumnezeu. El ştie că şi atunci când nu se vindecă boala trupului său, totuşi Dumnezeu doreşte mântuirea sufletului său şi dobândirea vieţii veşnice. Deci, Evanghelia de astăzi este Evanghelie a speranţei, a vindecării şi a învierii omului prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să cultivăm şi noi smerenia, credinţa şi nădejdea care ne ajută să ne vindecăm de boli şi de păcate, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!

SINAXAR 06/11/2011

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea celui dintre sfinti Parintele nostru Pavel, arhiepiscopul Constantinopolului, marturisitorul.

Marele marturisitor Pavel era din Tesalonic fiind notar si scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, si diacon al aceleiasi biserici. Pe acesta ortodocsii crestini, dupa moartea lui Alexandru, l-au pus patriarh al Constantinopolului. Împaratul Constantie fiind arian, când s-a întors de la Antiohia, l-a scos din scaun si a pus în locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. Sfântul, mergând la Roma, a aflat pe marele Atanasie fiind si el scos din scaunul sau de acelasi Constantie. Deci cu cartile împaratului Constans si a lui Iuliu Papa, si-au luat amândoi scaunele, dar dupa sfaturile arienilor au fost scosi din nou de Constantie.

Atunci a scris Constans fratelui sau Constantie ca de nu vor fi repusi în scaun, va veni cu putere asupra lui. Deci si-a luat dumnezeiescul Pavel scaunul putin timp, caci dupa moartea lui Constans a fost izgonit la Cucuzon în Armenia. Si fiind închis unde era locasul de faceau slujba, l-au sugrumat arienii cu omoforul sau, si asa si-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Tot în aceasta zi, pomenirea pulberei ce a cazut cu dumnezeiasca iubire de oameni, pe timpul lui Leon cel Mare.

În anul al optsprezecelea al împaratiei lui Leon cel Mare, care se numea si Marcel, în sase zile ale lunii lui noiembrie, în ceasul de amiaza, tot cerul s-a acoperit de nori. Iar obisnuita întunecare a norilor prefacându-se în roseata, se parea ca are sa arda toata lumea. Atâta a înspaimântat pe toti oamenii, încât numai privind cerul, toti socoteau ca, de va cadea ploaie din acest fel de nori înrositi, negresit ploaia aceea va fi foc si para, care are sa arda ca ploaia de foc care a cazut si a ars Sodoma. Asadar pentru asteptarea aceasta cu îndoiala, toti crestinii nazuiau la sfintele biserici si se rugau lui Dumnezeu cu rugaciune si cu plângere. Deci iubitorul de oameni Dumnezeu, amestecând pedeapsa cu bunatatea Sa, a poruncit norilor si au plouat o ploaie neobisnuita si straina, care pricinuia frica între cei pacatosi. Caci începând ploaie de cu seara, a tinut pâna la miezul noptii.

Iar ploaia ce cadea era o pulbere neagra, si ardea foarte, asemenea cu cenusa din cuptorul cel cu foc. Si atât de multa a cazut, încât s-a aflat pe deasupra pamântului si peste caramizile caselor mai groasa de o palma barbateasca. Si a ars si a pârjolit toate ierburile pamântului si sadurile si copacii. Era înca si foarte greu de spalat. Însemnând cu aceasta atât mânia lui Dumnezeu, cât si pacatul cel greu de spalat. Caci dupa aceasta, au cazut multe si cumplite ploi în multe zile, si abia au putut spala pulberea aceea. Aceasta a fost pilda. Ca, adica, pacatul se afla în noi ca o pulbere înfocata si neagra ce manânca ca focul sadurile bunatatilor. Pentru aceasta avem trebuinta, ca de ploaie, de multe lacrimi izbucnite de jos, din adâncul inimii, cu suspin si amaraciunea sufletului, ca sa spalam prin aceasta cenusa cea arzatoare a rautatii, si sa adapam pamântul cel bun al mintii noastre si sa-l facem roditor de fapte bune. Si asa sa scapam de chinul gheenei, care arde sufletele si trupurile noastre, si sa dobândim împaratia cerurilor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Luca.

Acest fericit Luca era din cetatea Tavromeniei, ce se afla în ostrovul Siciliei. Si când era de optsprezece ani, cu sârguinta mergea des pe la sfintele biserici. Si nu numai asculta dumnezeiestile cuvinte cu trezvire, ci si le împlinea. Dar fiindca parintii lui au voit sa-l casatoreasca, el a fugit noaptea si s-a dus la un loc neumblat, unde petrecea împreuna cu fiarele. Si staruind acolo patruzeci de zile întru postire, s-a învrednicit de dumnezeiasca cercetare prin înger. Deci mergând la o mânastire, s-a îmbracat cu îngereasca schima a monahilor; si de atunci si în urma, ducea viata mai aspra. Pentru ca timp de optsprezece luni tot a treia zi si a patra zi mânca numai pâine si bea numai apa, fara sa dea odihna trupului.

Si de acolo iesind, s-a dus împreuna cu un monah la muntele Etna si acolo avea hrana buruienile muntelui. Dormea putin, avea numai o haina si fara încaltaminte, punându-si hotar si canon sa nu iasa din chilia sa daca nu citise mai întâi toata psaltirea. Apoi citea ceasul al treilea, si dupa acestea îsi lua lucrul sau si lucra pâna la al saselea ceas; si abia dupa ceasul al saselea se îngrijea de hrana putina ce mânca. Asemenea si pentru cealalta slujba. Drept aceea întru acestea nevoindu-se, s-a învrednicit fericitul sa ia prea mare har de la Dumnezeu, si sa dezlege cuvintele cele neîntelese ale dumnezeiestilor Scripturi; încât unii, nedumerindu-se, ziceau despre el: "De unde stie acesta carte neînvatând?" Dupa acestea s-a dus la un alt loc, povatuit de dumnezeiasca descoperire. Si acolo adunând doisprezece ucenici, le purta de grija. Dupa aceea mergând la Vizantia, si dupa ce a înconjurat pe la chiliile monahilor, si a descoperit parintilor de acolo cugetarile sale, s-a întors si s-a dus la Corintul Peloponesului. Acolo, locuind într-un sat ca la sapte luni, a adormit în pace.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Pavel, cel ce se facuse nebun pentru Hristos, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Programul slujirii ierarhilor din Patriarhia Română



La Duminica a XXIV-a după Rusalii, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio TRINITAS:

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va sluji împreună cu Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi cu Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale în Capela Stourdza din Baden-Baden, Germania.

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului va sluji în localitatea Valea Viilor, Protopopiatul Mediaş.

Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va sluji la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei va sluji la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ilie” din Craiova.

Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor va sluji la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chişinău.

Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului va sluji la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Cajvana, Protopopiatul Suceava I, împreună cu Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei va sluji în Parohia Hădăreni, Protopopiatul Luduş.

Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.

Înaltpreasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei va sluji în Parohia Cremene, Protopopiatul Buzău II.

Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.

Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului va sluji în Parohia Joia Mare, Protopopiatul Sebiş.

Înaltpreasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul celor două Americi va sluji împreună cu Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi în Parohia „Sfinţii Arhangheli” din Montreal, Canada.

Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului va sluji la Biserica „Sfânta Treime” din localitatea Oraviţa.

Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei va sluji la Catedrala Episcopală din Oradea.

Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei sluji în biserica Parohiei Stigniţa din judeţul Mehedinţi.

Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor va sluji împreună cu Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului la Mănăstirea „Sfinţii Voievozi” din Slobozia.

Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului va sluji la Capela „Sfinţii Arhangheli” a Detaşamentului de Jandarmi din Zimnicea.

Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului va sluji la Catedrala Episcopală din Giurgiu.

Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii va sluji la Mănăstirea Codru din Protopopiatul Babadag.

Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei va sluji la Catedrala „Sfinţii Arhangheli” din Orăştie.

Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei va sluji în Parohia „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca” din Sibiu.

Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord va sluji în Parohia ortodoxă română „Sfinţii Voievozi” din Boros, Suedia.

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal va sluji în Parohia Siliştea Snagovului din Protopopiatul Ilfov Nord.

Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor va sluji în Parohia Copăcenii de Jos din Protopopiatul Ilfov Sud.

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor va sluji în Parohia Dragomireşti din Protopopiatul Piatra Neamţ.

Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului va sluji în localitatea Râul Sadului, Protopopiatul Avrig.

Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului va sluji în filia Domoş a Parohiei Călata din Protopopiatul Huedin.

Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei va sluji la Catedrala mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara.

Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului va sluji în Parohia Godineşti din Protopopiatul Sascut.

Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului va sluji la Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Salzburg, Austria.

Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale va sluji la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris, Franţa.

Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului va sluji la Catedrala episcopală din Baia Mare.

Pilda zilei

Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: "Odata, pe cand avva Agathon se afla in chilie, a venit la dansul un frate si l-a intrebat: «Vreau sa locuiesc impreuna cu fratii. Spune-mi, dar, ce trebuie sa fac ca sa locuiesc impreuna cu ei?». Batranul ii zice: «Fii strain fata de ei in toate zilele vietii tale, ca in prima zi in care i-ai cunoscut, si nu le vorbi cu indrazneala». Avva Macarie intreaba: «Ce inseamna indrazneala?». Batranul raspunde: «Indrazneala este ca o arsita mare. Cand se iveste, toti fug din fata ei; si strica rodul pomilor». Zice avva Macarie: «Atat de rea este indrazneala?». Avva Agathon: «Nu exista patima mai rea decat indrazneala. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, asadar, ca lucratorul (calugarul) sa nu aiba indrazneala, nici macar atunci cand sta singur in chilie. Intr-adevar, stiu un frate care a locuit multa vreme intr-o chilie unde avea un patut. Si el zicea: M-am mutat din chilia mea fara sa stiu ca aveam un patut; am aflat de la altcineva. Iata un adevarat lucrator si luptator!»".