Sinaxar 31 Ianuarie

În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea Sfinţilor făcători de minuni şi doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan. Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Diocleţian. Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. În prigoana pornită atunci împotriva creştinilor, Chir s-a dus spre mare, către aşa-zisul sân al Arabiei, şi luând cinul călugăresc a locuit acolo. Iar Ioan venind la Ierusalim şi auzind de minunile ce le făcea Chir, că vindecă tot felul de boli şi de neputinţe, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el şi a vieţuit laolaltă cu el. Şi trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentru credinţa în Hristos, şi că trebuie să stea în faţa judecătorului. Sfinţii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, să cadă din credinţă. De aceea au mers la ele şi le-au îmbărbătat să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinşi şi ei, şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile despre care a fost vorba. Tot în această zi, pomenirea Sfintei muceniţe Atanasia şi a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion şi Papia, cei din Corint. Aceşti sfinţi mucenici au fost prinşi, pentru mărturisirea lui Hristos, în vremea împăratului Deciu, în anul 250. Fiind aduşi înaintea lui Tertius antipatul, care cârmuia din Corint ţara Eladei, (căci sfinţii aceştia erau cu toţii din Corint) după multe chinuri grele de suportat şi-au primit sfârşitul vieţii în felurite chipuri: Victorin, Victor şi Nichifor au fost băgaţi în piuă şi zdrobiţi până şi-au dat sufletele; Claudie a răposat după ce i-au tăiat mâinile şi picioarele; Diodor a fost ars, iar lui Serapion i s-a tăiat capul; Papia a fost înecat în mare. Tot în această zi, pomenirea Sfintei muceniţe Trifina. Această sfântă muceniţă a fost din cetatea Cizicului, care este aşezată în Helespont, fiica a unui senator pe nume Anastasie şi a Socratiei, care era creştină. Trifina a mărturisit pe Hristos, nu fiind târâtă de alţii la judecată, ci singură s-a înfăţişat, ocărând şi batjocorind grozăviile cu care nebunilor şi nepricepuţilor li se părea că cinstesc pe idolii lor. Totodată învăţa pe toţi să părăsească deşertăciunile şi se ruga lui Dumnezeu să-i întoarcă de la necredinţă. De aceea a fost aruncată la chinuri de Chesarie dregătorul. La sfârşit au aruncat-o la fiare care nu s-au atins de ea; dar un taur, venind, a lovit-o cu coarnele şi a spintecat-o. Şi spune tradiţia că, acolo unde i s-a vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă curată, din care bând şi femeile, cărora după naştere le pierea laptele, îndată dobândeau din nou lapte. Şi nu numai la femei ci şi la dobitoace de parte femeiască, lipsite de lapte, se zice că dacă beau din apa aceea, le venea laptele. Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului mucenic Hie Ardunul, care a mărturisit în Calamata din Peloponez la anul 1686, şi care s-a săvârşit prin foc. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Parohia din Frosinone în sărbătoare

Bucurie mare, astăzi, 29 ianuarie 2012, în parohia Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul din Frosinone, în ziua sărbătoririi hramului (la sărbătoarea Aducerii moaștelor Sf. Sf. Mc. Ignatie Teoforul): Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părintele nostru Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, aflat pentru prima oară la sărbătoarea hramului parohiei noastre.

Cei prezenți au putut cinsti Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Petru, ale Sfinților Evangheliști Marcu și Luca, ale Sfintei Salomeea mironosița, ale Sfântului Panteleimon, ale Sfântului Calinic de la Cernica și ale Sfântului Ioan Maximovici, aduse în parohia noastră de la Paraclisul Episcopiei.

Cu acest prilej Preasfințitul Părinte Episcop a săvârșit și hirotesia întru citeți a doi tineri care de mai multă vreme slujesc Biserica în această parohie, cu ascultarea de paracliser și de dascăl: Alexandru Butnaru și Viorel Bobocea.

După săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii cei prezenți au participat la agapa frățească de hram, Preasfințitul Părinte Siluan rămânând în mijlocul nostru, învățând, povățuind, răspunzând la întrebările credincioșilor.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru bucuriile la care ne face părtași în slujba Sa!

Pr. Ciprian Baltag - Frosinone

Pilda Zilei

Cand se abate frigul peste copac, ramane lipsit de frunze si flori. Acelasi lucru se intampla cu orice om: cand frigul ispitelor si al pacatelor cade peste el, nu mai aduce roada placuta lui Dumnezeu.

Dar asemeni copacului, omul se poate trezi din nou la viata cand vine primavara credintei

Pilda Zilei

O mama avea opt copii. Cineva, mirat de cati copii avea, a intrebat:

- "Cati copii imbraci si hranesti?"

Mama ii raspunse:

- "Daca ii iubesc, nu-i mai numar".

Viața Sfântului Efrem Sirul

Sf. Efrem s-a nascut pe la 306, la Nisibi, in Mesopotamia.

Tatal sau era pagan, iar mama era crestina (sau amandoi erau crestini).

El a intrat devreme in viata anahoretica, fiind luat de episcopul de care se atasase la Sinodul I ecumenic de la Niceea. A fost facut diacon, treapta in care a ramas toata viata.

Dupa cucerirea orasului natal de catre persi, Efrem merge in Edessa. Aici va infiinta o scoala teologica.

Traia ca anahoret, hranindu-se cu paine de orz si cu legume nu radea niciodata.

A murit la 9 iunie 373. uscate, nu bea decat apa, era numai piele si os, mic de talie, imbracat saracacios, plesuv, fara barba si

Sf. Efrem s-a impus ca exeget, polemist, predicator si poet

Dupa moartea lui s-au scris trei panegirice in cinstea lui - al Sf. Grigorie de Nyssa, al lui Amiflohie de Iconiu si al Sf. Ioan Gura de Aur.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe 
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

Să-i ajutăm pe cei afectaţi de viscol

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

În aceste zile în care din cauza căderilor masive de zăpadă, mai ales în sudul ţării, mulţi semeni de-ai noştri au rămas înzăpeziţi, Patriarhia Română face un apel către clerul şi credincioşii din zonele afectate de viscol ca împreună cu autorităţile locale să ofere sprijin persoanelor care au nevoie urgentă de ajutor (ceai şi alimente)
.

De aceea te întreb, omule frumos, ce faci pentru sufletul tău?

Frate te întreb cum este mai bine pentru tine în zilele acestea : să petreci mai puţin timp sau mai mult pe internet? Ce câştigi când petreci ore în şir cu ochii în calculator? O să-mi spui că vorbeşti cu prietenii, că citeşti articolul astă pe un site ortodox, că îţi cauţi materiale informative, poze, ştiri...Da, dar câte dintre aceste îţi sunt folositoare sufletului?

Spune-mi ce faci pentru sufletul tău în fiecare zi, cum îl hrăneşti, cum îl îmbraci, cum îl odihneşti? Te întreb, poţi să rupi o oră petrecută pe internet şi să citeşti un acatist al unui Sfânt drag? Ai căştile în urechi  şi nu-ţi auzi sufletul cum strigă şi el de foame? Nu ţi-ar fi mai bine să petreci seara cu Sfinţii, cu Domnul, prin rugăciune, să petreci împreună cu famila, să te bucuri de Liturghia Sfântă din fiecare Dumnică, să admiri un peisaj creat de însuşi Dumnezeu?

Cum te simti mai curat, mai bun, mai blând, mai luminat? Când îi auzi pe altii cum mestecă în gura lor noroi despre alţii la televizor, sau când alegi să faci binele, să nu vorbeşti de rău, să faci milostenie? Ce te nemulţumeşte? Boala, necazul, nedreptatea, societatea, mancarea, oamenii? Accepta-le omule pentru că acestea te vor face mai bun, te vor face om, strigă la Domnul şi te va auzi. Ascultă-ţi conştiinţa şi vezi ce-ţi răspunde. Nu te mai compara cu alţii, uită-te înlăuntrul tău, mulţumind Domnului pentru tot în orice situaţie te-ai afla.

Nu ştii oare că şi în lacul cu noroi cresc nuferi? Eşti un om frumos, cu totul, şi calităţi şi defecte, chiar dacă n-ai fi fost aşa, tot tu eşti, copil al Domnului. Domnul vrea să vorbească cu tine prin rugăciune, vrea să te ajute când eşti şi în gropă, să te ţină pe umerii Săi, să-i dai în mâinile Sale sufletul tău curat. De aceea te întreb, omule frumos, cât faci, ce faci pentru sufletul tău?

Lasă lumea aşa cum ea, nu ştii ca poate prin rugăciunea ta, Domnul o va lumina? Te deranjează, te doare cum e lumea? Mulţumeşte-i Domnului că poate în felul asta tu acum te întorci la El şi-i spui durerile tale, şi lumea se va schimba. Au spus-o Sfinţii şi o spun şi eu un amărât, ce va câştiga omul dacă va avea întrega lumea, iar sufletul său îl va pierde?

Tu fii smerit, să te găsească Domnul cuminte, om frumos!

Pilda Zilei

Venind unul dintre calugarii batrani la avva Ahila, il vede pe acesta scuipand sange. Intrebandu-l ce s-a intamplat, avva Ahila a raspuns:

- Este cuvantul fratelui care m-a mahnit si m-am silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o.
 

Gândul zilei

" Priveste in morminte si vezi, oare poti deosebi cine a fost sluga si cine a fost stapan ?"
                                            Sf. Vasile cel Mare

MERINDE PENTRU SUFLET 28/01/2012

http://www.diocesiortodossa.it/merinde/merinde28ianuarie2012.pdf

Gândul zilei

„Eşti tu însuţi când eşti stăpân pe tine”

                                            Părintele Dumitru Stăniloae:

MERINDE PENTRU SUFLET 27/01/2012

http://www.diocesiortodossa.it/merinde/merinde27ianuarie2012.pdf
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Aducerea moastelor Sfîntului Ierarh Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Iarasi praznic stralucit si pricinuitor de bucurie, iarasi sarbatoare mult luminoasa a cuprins Biserica noastra, care pierde iarna mîhnirii si gerul pacatului; iarasi praznuim pomenirea dascalului si a parintelui celui cu gura de aur, a carui vestire, ca si a fericitilor apostoli, a strabatut cu adevarat toate marginile lumii, si a umplut toate cetatile; ba chiar toate tarile s-au saturat de graiurile lui cele preastralucite si aurite. Iata a sosit privighetoarea cea mult glasuitoare, prevestind taina cea mare a Învierii celei de obste, ca pe dumnezeiasca primavara; iar prin tacerea lui de putina vreme arata înnoirea cea nemarginita a vîrstei celei dupa Hristos si a tineretilor celor duhovnicesti.

A venit iarasi gura de aur, care, dupa putina tacere, graieste acum cu adevarat cuvinte mai dulci decît fagurele de miere, mai scumpe decît pietrele cele nepretuite si cu adevarat mai trebuincioase decît aurul. Limba care graia cîndva maririle darului, fiind lovita de duh ca de un arcus, si ca pana scriitorului ce scrie iscusit, si pe Dumnezeu cel întrupat îl vesteste noua. Iata marele stîlp al Bisericii, turnul bunei credinte, cel neclatinat, si luminatorul cel ne-stins, care a fost prigonit multi ani pentru Hristos, si ascuns pentru pizma vrajmasilor, acum s-a aratat, dupa 30 de ani si a stralucit mai mult decît soarele cel simtit.

Acum iarasi a venit dupa îndelungate si amare izgoniri, sau mai bine sa le zic dulci; caci pentru Hristos le-a patimit. A venit iarasi la turma sa, dupa stralucita moarte si a intrat în cetate cu cinste si cu dreptate, de la care cu nedreptate a fost izgonit mai înainte.

Dar sa povestim de la început dupa rînduiala, istoria întoarcerii, ca mai mult sa va bucurati si sa va veseliti. Si sa aratam cine au fost pricinuitorii prin care s-a facut aducerea sfintelor moaste ale Hrisostomului, cum si cînd s-a facut. Caci despre petrecerea lui cea minunata, cum si despre ispitele ce a patimit în acea nedreapta izgonire, am scris deplin în ziua a treisprezecea a lunii noiembrie, si ajung acelea sa înteleaga fiecare cum era minunatul Hrisostom în fapta cea buna.

Dupa fericita lui moarte, dumnezeiescul lui suflet s-a dus în ceruri, bucurîndu-se, iar mult patimitorul si mucenicescul lui trup a fost îngropat în Comane, de cei împreuna calatori cu dînsul, adica de ucenicii si prietenii lui; care împreuna au calatorit cu dînsul în izgonire, care ca niste recunoscatori si multumitori catre dascalul lor, nu s-au lenevit, ci s-au dus la Roma, unde era episcop într-acea vreme Sfîntul Inocentiu (401-417), iar împarat Onoriu (395-423), fratele lui Arcadie (395-408), carora le-au povestit de la început toate muncile si nedreptatile ce le-a patimit Sfîntul Ioan de la împarateasa Eudoxia si de la episcopii cei nesfintiti. Aceia au dat multime de aur la doi barbati netrebnici ca sa ucida pe cel numit “gura de aur” si decît aurul mai cinstit.

Dar Dumnezeu, ca un drept judecator, n-a lasat a se savîrsi o ucidere ca aceasta nedreapta. Asemenea le-a povestit si cîte semne s-au întîmplat în împarateasca cetate dupa izgonirea cea nedreapta a sfîntului, adica cutremurul cel mare, care a surpat palatul cel împaratesc si mai toata cetatea; înfricosata grindina ce a cazut acolo si a facut atîta paguba si pierzare cetatii; apoi a spus despre statuia de argint a nelegiuitei Eudoxia, care s-a sfarîmat, cum si despre dumnezeiescul foc, care a iesit din scaunul sfîntului si a vatamat biserica; si cum de acolo focul s-a întors prin minune asupra palatului împaratesc si pîna la trei ceasuri din zi a ars de tot casa aceea mare si prea frumoasa. Atunci tot poporul s-a mîhnit si a strigat, zicînd: “Cu dreptate este a se prapadi toata cetatea, de vreme ce a fost izgonit acela, care o cîrmuia si o pazea”.

Pe lînga acestea, au povestit înca si reaua patimire, luarile în batjocura, chinurile care le-au pricinuit acei ucigasi si fara de omenie ostasi care l-au dus în surghiun, unde l-a primit tot Rasaritul, ca pe un înger al lui Dumnezeu. Apoi au povestit cum i s-au aratat lui cu minune, slavitii Apostoli Petru si Ioan, precum si toate celelalte care au urmat în surghiun, pîna la fericita lui adormire.

Acestea auzindu-le romanii s-au întristat, dar apoi s-au bucurat. S-au întristat zic, ca acei ostasi rai si fara de omenie au pricinuit sfîntului atîtea chinuri, rautati, ocari si batjocuri, de care toata lumea s-a îngrozit, dar s-au si bucurat ca sfîntul, în toate acele chinuri grele si cumplite, a ramas neplecat si neclintit; si a iesit biruitor stralucit si neînfrînt. Iar mai vîrtos papa si împaratul cu totul s-au aprins de dumnezeiasca rîvna si au scris amîndoi scrisori, cu multa asprime, mustrînd nelegiuirea lui Arcadie.

Apoi, papa i-a trimis o înfricosata afurisenie, zicînd astfel: “Sîngele dreptului Ioan striga catre Dumnezeu asupra ta, împarate Arcadie, precum de demult sîngele lui Abel a strigat asupra lui Cain, ucigatorul de frate; caci în vremea de pace ai ridicat prigoana asupra Bisericii, izgonind pe pastorul si arhiereul ei cel adevarat, cu care împreuna chiar pe Hristos Dumnezeu, vai! L-ai izgonit si ai vîndut turma lui Hristos naimitilor arhierei, si nu adevaratilor pastori!

Dar eu nu ma întristez pentru Sfîntul Ioan, caci fericitul si de trei ori fericitul Ioan, pentru ispravile lui cele mari si pentru nenumaratele chinuri, pe care nu pe buna dreptate le-a rabdat, a luat mostenire în împaratia lui Dumnezeu, cu apostolii si cu mucenicii; ci ma mîhnesc pentru pierzarea ta, caci, pentru ca sa faci voia unei femei rele si nebune, ai lipsit lumea de învataturile cele cu miere curgatoare si de viata facatoare ale lui Ioan de trei ori fericitul.

Pentru aceasta si eu preaumilitul, caruia mi s-a încredintat scaunul Romei, te canonisesc pe tine si pe femeia ta si va îndepartez de la Sfînta Împartasire a dumnezeiestilor Taine ale lui Hristos. Si care va îndrazni a va împartasi pe voi, sa fie caterisit si neiertat; iar daca voi veti sili pe cineva ca sa va împartaseasca, defaimînd aceasta apostoleasca porunca si asezamînt, sa fiti ca vamesii si ca pagînii cu adunarea necredinciosilor si sa stea pacatul vostru înainte, iar în ziua dreptei judecati sa va luati pedeapsa cea cuviincioasa; caci nici una din cele ce sînt ale voastre, nu vor putea sa va ajute, nici averile voastre, nici slava, nici stapînirea si nici însasi vrednicia împarateasca.

Iar pe Arsachie (404-405), pe care l-ati pus pe scaunul Sfîntului Ioan, pe acesta îl caterisim împreuna cu toti aceia care s-au împartasit cu dînsul. Caci în chip prea nelegiuit a luat vrednicia arhieriei, el nevrednicul. Iar pe Teofil, nu numai îl caterisim, ci îl si afurisim, sa fie anatematizat si strain de Hristos. Acestea, precum le legam noi pe pamînt, sa fie legate si în ceruri, precum se zice în Sfînta Evanghelie”.

Acestea a scris sfintitul Inocentiu. Iar împaratul Onorie a scris si el alta scrisoare, zicînd astfel: “Frate Arcadie, nu stiu ce lucrare potrivnica si draceasca te-a plecat sa te încredintezi unei femei rele si razvratite, care te-a îndemnat sa faci niste lucruri ca acestea, pe care nici un alt împarat crestin dreptcredincios nu le-a facut niciodata; si pentru care te osîndesc si te prihanesc toti preacuviosii episcopi cei de aici, ca ai scos pe marele arhiereu al lui Dumnezeu, fara judecata, fara socoteala si fara rînduiala, din scaunul lui, si l-ai omorît cu chinurile pe care i le-au dat robii tai cei rai, în nedreptul surghiun, unde l-ai trimis.

Apoi pe arhiereii si slujitorii pe care ti i-a trimis de aici Biserica romanilor, pentru cinstea ta, spre întarirea si adeverirea dreptei judecati, atîta i-ai defaimat, încît i-ai si închis în temnita, le-ai luat banii ce aveau de cheltuiala, încît ei se primejduiau sa moara si de foame. N-ai bagat în seama cît de putin poruncile apostolesti, ci pe cei cuviosi si sfinti, cu necinste i-ai scos din scaunele lor, si cu nedreptate i-ai osîndit, în departate surghiuniri si în grele munci, iar pe cei nevrednici i-ai hirotonisit; deci, sîrguieste-te frate, nu cu cuvintele, ci cu lucrurile a cinsti pe Dumnezeu si pe oameni prin îndreptarea greselilor tale; stiind ca rugaciunile preotilor întaresc si îndrepteaza împaratia noastra”.

Arcadie, primind scrisorile si întelegînd puterea cuvintelor lor, s-a ranit foarte mult de sagetile certarii si ale canonisirii; iar somnul cel adînc al trîndaviei, care era asupra lui, scuturîndu-l, caci se desteapta sufletele cele trîndave de certarile cele mai aspre, întîi a pedepsit pe acei care au facut rau arhiereilor romani, pe unii i-a batut, iar pe altii i-a omorît si a spînzurat pe lemne trupurile lor. Iar pe rudeniile Eudoxiei, care au ajutat la scoaterea sfîntului din scaun, i-a scos din dregatorii si le-a luat toate averile.

Înca nici spre a sa femeie nu s-a milostivit nicidecum, ci cu mîinile sale a batut-o fara mila si a închis-o într-o casa de desfrînare si de necinste, poruncind ca nimeni sa nu mearga la dînsa sa o cerceteze si sa i se faca vreo mîngîiere, astfel ca dînsa, din nemasurata mîhnire si rusine, a cazut în boala grea. Apoi, prinzînd pe Mina, Teotechi si pe Ishirion, nepotii lui Teofil, pe Severian al Gabalilor si pe Archie al Beriei, – care se întîmplasera a fi într-acea vreme acolo în cetate, i-a legat si i-a trimis cu mare defaimare la papa Inocentiu, scriindu-i si o scrisoare cu multa smerenie pentru dezvinovatirea lui, zicînd unele ca acestea:

“Eu, o! arhiereule al lui Dumnezeu, nimic n-am stiut din cele cîte s-au lucrat contra arhiereilor trimisi de la voi. Si dupa ce m-am înstiintat, am omorît pe aceia care i-au nedreptatit pe ei. Nici de scoaterea marelui Ioan n-am fost vinovat, ci ticalosii episcopi, care aratînd niste canoane oarecum bisericesti, au primit pacatul asupra necuratelor lor suflete si, crezînd lor, am dat acea nedreapta hotarîre, pentru care aceia mai mult decît noi sînt vinovati. Deci, trimit cuviosiei tale pe raul Acachie, pe Severian si pe rudeniile raului Teofil si îi voi scrie si lui ca si acela sa vina cu sila acolo, cît mai degraba, cînd îi vei pedepsi dupa masura celor îndraznite si lucrate de dînsii; iar pe noi ne iarta, prin parinteasca ta iubire de oameni ce ai asupra noastra si sa nu ne mai lipsesti de sfintita împartasire a Preacuratelor si de viata facatoarelor Taine. Caci si pe Eudoxia cu necinste am pedepsit-o si greu am batut-o, din care cauza a cazut în grele boli si zace la pat. Deci, nu ne pedepsi mai mult, cinstite parinte, ca nici Stapînul nu osîndeste de doua ori pentru un pacat; mai ales cînd ne pocaim din toata inima noastra; se cuvine dar, dupa nemarginita milostivire a lui Dumnezeu, sa ne ierti si cuviosia ta”.

Apoi a scris si fratelui sau Onorie, deosebit, ca sa mijloceasca pe lînga papa si sa-i trimita iertare.

Deci, primind papa scrisorile lui Arcadie, s-a veselit foarte mult pentru smerenia împaratului si a scris catre preacinstitul Proclu, ucenicul Sfîntului Ioan Gura de Aur, care era atunci episcop al Cizicului, sa mearga la Constantinopol, ca sa dezlege pe împarati de afurisenie si sa-i împartaseasca cu dumnezeiestile Taine; apoi, sa tina loc de patriarh, ca un epitrop, pîna ce va cerceta despre Atic cu de-amanuntul. A scris deosebit iarasi si catre Arcadie, înstiintîndu-l ca a primit pocainta lui si ca îi va mijloci iertaciune; apoi sa porunceasca sa scrie numele Sfîntului Ioan în sfintitele table, si sa trimita pe Teofil la Tesalonic, unde avea de gînd sa mearga si papa, pentru oarecare pricina.

Niste porunci ca acestea primindu-le împaratul si avînd dorinta ca sa împlineasca fara lipsa toate cîte a scris papa, îndata a scris o înfricosata scrisoare lui Teofil, zicînd asa: “Toate marginile lumii le-ai tulburat, cel ce esti decît toti oamenii mai cumplit; tu, vicleanule, ai luat de la sine-ti stapînire sataniceasca si n-ai bagat în seama nici legile bisericesti, nici stapînirea împarateasca, de care nu vei scapa tu, necuvioase; deci, scoala-te îndata, fara de nici o pricinuire de boala trupeasca si purcede la Tesalonic, ca sa te judece episcopul Romei”.

Teofil, primind scrisoarea împarateasca si vazînd poruncile cele înfricosate ale stapînitorului, s-a cutremurat foarte. Dar n-a putut sa mearga acolo unde i-a scris, caci Dumnezeu a trimis celui cumplit o boala foarte cumplita, chinuindu-se de împietrirea udului; si marturisea fapta cea rea pe care a facut-o sfintitului patimitor Ioan Hrisostom, pentru care cu dreptate se pedepsea cel nedrept, pîna cînd cel rau si nelegiuit si-a dat sufletul. Si nu numai atît, ci si altii care s-au unit la surghiunirea Sfîntului Ioan, chinuindu-se în multe feluri de boale trimise de la Dumnezeu si cumplit muncindu-se, rau au murit; iar mai vîrtos ticaloasa Eudoxia a cazut în boala sîngelui, chinuindu-se cumplit, încît a cunoscut, nemernica, ca patimea pentru cele lucrate de dînsa asupra Sfîntului Ioan. Pentru aceea, chemîndu-l cu glas jalnic, a dat înapoi via vaduvei si celelalte, pe care cu nedreptate le luase; si în astfel de chinuri a murit.

Dar nici dupa moarte n-a ramas fara pedeapsa, caci îi salta mormîntul si se clatina, facînd spaima neasemanata celor ce priveau. Care clatinare si cutremur a tinut 33 de ani, pîna cînd s-au adus din surghiun sfintele moaste ale sfîntului. Si a lasat Eudoxia patru fete si anume: Pulcheria, Fulchia, Arcadia si Maria, cum si un fiu, cu numele Teodosie. Arcadie traind la împaratie 14 ani, s-a savîrsit cînd era de opt ani Teodosie cel Mic. Iar surorile lui nu s-au maritat si Pulcheria ocîrmuia împaratia, pîna cînd a venit tînarul în vîrsta cea legiuita.

Deci, facîndu-se împarat Teodosie cel Tînar (408-450), în Constantinopol era arhiepiscop Sfîntul Proclu (434-446), ucenicul Sfîntului Hrisostom, care a îndemnat pe împarat si i-a dat multe sfatuiri duhovnicesti, ca sa trimita oameni cucernici în Comane si sa aduca sfintele moaste ale Sfîntului Ioan Gura de Aur, parintele sau cel duhovnicesc, spre mîngîierea cetatii, si pentru ca sa înceteze si cutremurarea mormîntului, caci pîna atunci mormîntul Eudoxiei înca tremura.

Ascultînd împaratul Teodosie sfatuirea cea folositoare a patriarhului, a trimis oameni îndemînatici si cucernici, pentru acest lucru, care nu în putine zile ajungînd în Comane si sosind la biserica Sfîntului Mucenic Vasilisc, au întrebat pe locuitorii cei de acolo ca sa le arate mormîntul sfîntului si sa ia moastele. Iar ei auzind ca se lipsesc de o vistierie nepretuita ca aceasta peste masura s-au întristat si s-au amarît; însa n-au îndraznit a se împotrivi poruncii împaratesti, ci i-au dus la mormîntul fericitului.

Apoi, ridicînd piatra, ca sa scoata afara, toate sfintele moaste, au stat nemiscate, o! minune, si n-au putut atîtia oameni sa le miste din loc. De aceea s-au întors trimisii la împarat, propovaduind în toata cetatea aceasta minune. Dupa aceea, împaratul si toti cei mai cucernici ai cetatii au facut mai întîi rugaciuni de obste catre Domnul ca sa-i învredniceasca, ca un milostiv, de cel dorit.

Iarasi a trimis apoi împaratul cu multa evlavie pe aceiasi soli, ca sa aduca pe sfîntul; catre care a scris si o rugaciune în chip de epistola într-acest fel: “Catre dascalul cel a toata lumea si patriarhul Ioan Hrisostom, scrie împaratul Teodosie. Eu socotind, nu din necredinta, ci din nepedepsirea si neluarea aminte a mea ca cinstitele moaste se afla ca si trupurile celorlalti oameni, neîmpartasite de dumnezeiescul dar, am trimis sa le aduca cum s-ar întîmpla, fara cuviinciosa evlavie; pentru aceasta, cu dreptate n-am dobîndit aceea, pentru ce m-am sîrguit. Deci, acum iarasi scriu catre sfintenia ta, ca si cum ai fi viu, aceasta rugaciune, cerînd sa ne ierti pentru necunostinta cea mai dinainte si sa binevoiesti a veni cu pace într-ale tale, ca sa te primeasca cu multa dorire si osîrdie fiii tai, caci dorim foarte mult iertarea pacatelor prin rugaciunile tale cele bine primite”.

Deci, luînd trimisii cartea cea de rugaciune, au plecat la drum. Ajungînd la locul unde erau moastele sfîntului, au facut precum le-a poruncit împaratul si pravalind piatra de pe mormînt, au vazut iarasi o alta minune: adica a iesit din mormînt o lumina negraita cu multa stralucire si o buna mireasma neasemanata, în care sfîntul nu se arata ca un mort, ci stralucit la fata, plin de veselie. Apoi, îndata s-a dat de bunavoie si fara de împiedicare l-au ridicat. Atunci s-au facut multe minuni catre cei ce l-au sarutat cu credinta, iar mai ales era acolo un om schiop, în mijlocul multimii celei adunate, care cu multa osteneala facînd loc, a apropiat de picioarele lui haina sfîntului si îndata s-a tamaduit.

Punînd sfintele moaste în sicriul poleit cu aur, pe care îl adusesera, au pornit la drum cu sîrguinta; petrecîndu-l cu cîntare de psalmi, cu faclii si cu tamîieri, iar cînd era sa se apropie de o cetate sau de vreun sat, iesea spre întîmpinare tot poporul; si astfel îl petrecea fiecare cetate, spre cealalta, pîna ce au ajuns la Calcedon. Auzindu-se în cetatea împarateasca de venirea sfintelor moaste, toti au alergat, tineri si batrîni, cu multa dorire, ca sa-l întîmpine precum se cadea. Si s-a umplut toata marea de corabii, încît se parea ca un pamînt uscat. Deci, a mers si patriarhul Proclu cu împaratul, avînd osebita corabie, împodobita si plina de aromate binemirositoare pentru mult patimitoarele si mult cinstitele moaste.

Atunci s-a facut furtuna mare si toate caiacele si luntrele s-au risipit, unele la un loc, altele în alt loc, precum le mîna vîntul; numai corabia aceea pe care o aveau pregatita pentru sfintele moaste, n-a putut vîntul s-o zbuciume, nici s-o abata într-alta parte, ci alerga împotriva valurilor, ca si cum ar fi fost însufletita si cu simtire; si o! minune, ca alergînd spre pamînt, s-a dus la via vaduvei si a stat acolo asteptînd sfintele moaste. Zic despre vaduva aceea, pentru care parintele vaduvelor si partinitorul sarmanilor cel prea cald, a baut paharul umilintei, care pe aceia care îl beau, îi face partasi ai fericirii celei ceresti.

Vezi, o! omule, cum pietrele si lemnele sprijina si ajuta pastorului celui cuvîntator? Vezi cum chiar cele nesimtitoare si necuvîntatoare prihanesc fapta cea necuvîntatoare si nedreapta a celor cuvîntatori, care au facut-o asupra celui drept? Dar acestea s-au întîmplat astfel cu dumnezeiasca si negraita iconomie; ca iata iarasi s-a facut liniste adînca în mare, ca iarasi s-a umplut marea de corabii si de caiace, ca si mai înainte. Iar cînd aceia care aduceau cinstitele moaste au ajuns la locul unde era via vaduvei, corabia cea împotmolita si pregatita pentru sfîntul, a plecat de la sine, în chip minunat, si chema în chip negrait sfintele moaste. Mare esti Doamne si minunate sînt lucrurile Tale!

Apoi, punînd cinstitele moaste în corabia cea pregatita, împaratul avea dorire a merge la palatul împaratesc, dar precum se vede, n-a voit Sfîntul Hrisostom, fiindca Helespontul cel repede curgea împotriva lor. De aceea s-au dus la biserica Sfîntului Apostol Toma, care se numeste Amantiu, precum a iconomisit dumnezeiasca pronie. Deci, intrînd în biserica sfintele moaste, împaratul si-a luat de pe cap coroana cea împarateasca, pentru smerenie si, închinîndu-se, a sarutat frumoasele si evanghelicestile picioare ale marelui Ioan si le-a udat, ca si pacatoasa pe ale lui Hristos, cu prea fierbinti lacrimi, cu plîngeri din inima si cu tînguiri; apoi cerea mila si iertare pentru maica sa, zicînd astfel:

“Iarta, o! sfinte al lui Dumnezeu, faradelegea care te-a nedreptatit, milostiveste-te spre dînsa, o! preamilostivule; si precum cînd ai trait tu, ai împrastiat si ai izgonit departe de fiii tai patima pomenirii de rau, cu toata puterea, astfel si acum, urmînd pilda nepomenirii de rau, iarta faradelegea maicii mele; si ca semn ca te-ai milostivit spre dînsa si ai iertat-o, fa sa înceteze tremurarea mormîntului”.

Astfel s-a rugat binecredinciosul si preacucernicul împarat Teodosie. Iar cuviosul i-a ascultat rugaciunea lui, si ca o vistierie si dascal al milostivirii s-a milostivit spre cea nemilostiva si a oprit cutremurul mormîntului ei. Deci, au facut priveghere de toata noaptea în biserica aceea, preamarind pe Domnul si pe sfîntul Lui.

Apoi l-au dus în biserica cea mare pe sfîntul, în dumnezeiescul scaun, au facut si acolo asemenea doxologie, ca si mai înainte; apoi au pus în careta împarateasca cinstitele si sfintele moaste si s-a suit în careta si patriarhul Proclu. Iar împaratul, clericii, tot sfintitul sobor si toata suita mergeau înainte cu lumînari si cu tamîieri. Iar toata cheltuiala a facut-o împaratul cu neasemanata darnicie, dînd la toata multimea faclii cu îndestulare. Si era adunata toata cetatea, încît umplea toate drumurile, ulitele, casele, fiind ca albinele multime nenumarata. Iar aerul, de multimea aromatelor, tamîierilor si a mirurilor ce se varsau, era atît de bine mirositor, încît se arata ca un rai. Si atîta cinste i-au facut, încît, precum spun altii, alta data nu s-a facut altui om, nici vreunui împarat, nici vreunui patriarh sau altuia dintre sfinti.

Deci, cu astfel de cinste l-au dus la sfînta biserica a Sfintilor Apostoli, ca pe un alt apostol al lui Hristos, împaratul mergînd înainte, preotii laudîndu-l si boierii binecuvîntîndu-l, iar popoare nenumarate închinîndu-se, si bucurie aducînd la toata lumea. Si nu numai oamenii, ci si rîndurile sfintilor si cetele îngerilor socotesc ca s-au adunat si împreuna au petrecut cinstitele moaste ale aceluia care era de o rîvna si de un cuget cu dînsii. Iar cînd au asezat pe sfîntul în scaunul cel arhieresc, toti au strigat cu mare glas catre bunul pastor, zicînd: “Ia-ti scaunul tau, sfinte”.

Atunci, nepomenitorul de rau Ioan, deschizîndu-si gura cea de aur izvorîtoare si miscîndu-se buzele cele de miere curgatoare, o! minunile Tale, Hristoase, Împarate, a strigat: “Pace tuturor, dragoste si mila sa fie la tot poporul si Eudoxiei iertare!”. Cine a vazut, sau cine a auzit din veac o minune mai înfricosata ca aceasta? Trup mort dupa 33 de ani, care avea dezlegate organele, sa sloboada glas deslusit si bine graitor! Cu adevarat, dreptii în veci sînt vii, desi cei fara de minte socotesc iesirea lor pedepsire.

Acest mîntuitor glas, care ca din cer a iesit din gura cea de foc purtatoare si cu totul aurita, a unit Biserica, care era dezbinata mai înainte; pe cei rau credinciosi i-a povatuit la credinta cea dreapta, pe cei binecredinciosi, mai întemeiati i-a facut, iar pe cei ce vrajmaseau si urau pe sfîntul, în dragoste negraita i-a prefacut. Si ca sa zic pe scurt, pe toti i-a adunat si într-o glasuire si unire i-a adus. Apoi, au pogorît sfintele lui moaste si le-au pus în mijlocul bisericii, ca sa le sarute tot poporul, spre sfintirea sufletelor lor. Si atîta se înghesuiau si se calcau unii pe altii, si o! minune, ca nimeni nu s-a vatamat din acea înghesuire; caci cum ar fi fost cu dreptate sa se vatame, cei ce se înghesuiau pentru credinta catre sfîntul?

Dupa ce au savîrsit cîntarea de lauda, împaratul si patriarhul au ridicat pe sfîntul, l-au dus în Sfînta Sfintelor si l-au pus în partile de-a dreapta, în 27 ale lunii ianuarie. Dupa asezarea cinstitului trup, au adus niste oameni cucernici pe un bolnav, care avea mîinile si picioarele vestejite, care nicidecum nu se misca; ca atît de subtiri si de neputincioase erau, încît se vedeau ca niste trestii, fiind numai pielea si oasele; si îndata ce s-a apropiat de mormînt, mai înainte de a ruga pe sfîntul, s-a tamaduit minunat si umbla fara împiedicare si cu mîinile lucra.

Aceasta veste a strabatut în toata cetatea, numai într-o zi, si se adunau toti bolnavii si îsi luau sanatatea cea dorita, slavind pe Dumnezeu; apoi, multumind sfîntului, se întorceau bucurîndu-se. Si nu numai atunci, ci si pîna astazi, toti care se apropie de mormîntul lui cu credinta, de orice boala ar avea, cu sufletul sau cu trupul, îndata capata dorita vindecare.

Astfel preamareste Dumnezeu pe robii Sai si aici în lumea aceasta si în ceea ce va sa fie îi face mostenitori ai Împaratiei Sale. Pe care, faca-se ca noi toti s-o dobîndim întru Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Pilda Zilei

Venind unul dintre calugarii batrani la avva Ahila, il vede pe acesta scuipand sange. Intrebandu-l ce s-a intamplat, avva Ahila a raspuns:

- Este cuvantul fratelui care m-a mahnit si m-am silit sa nu-l vestesc lui si m-am rugat lui Dumnezeu ca sa-l ridice de la mine. Si s-a facut cuvantul lui ca sangele in gura mea si l-am scuipat jos si m-am linistit si mahniciunea am uitat-o. 

GÂNDUL ZILEI

"Patima este ceea ce se incuibeaza in curs de vreme lunga in suflet, in chip patimas, si-l duce la o deprindere prin obisnuinta cu ea, incat se porneste de bunavoie si de la sine spre fapte"
                                                               Sf. Ioan Scararul

MERINDE PENTRU SUFLET 26/01/2012

http://www.diocesiortodossa.it/merinde/merinde26ianuarie2012.pdf

Pilda Zilei

Un intelept a fost intrebat: "de ce Dumnezeu i-a daruit omului doua urechi si o singura gura?"

Inteleptul a raspuns:

- "Ca sa auda mai mult decat sa vorbeasca".

Scrisoare din temniţă despre Hristos, Viaţa veşnică

Vă scriu acum, cu sufletul împăcat de lumina Adevărului. Rog din toată inima mea, plină de dragoste pentru voi, să urmăriţi cu inima şi cu mintea voastră, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce vă scriu eu acum.
Alta este Viaţa, decât aceea pe care obişnuit şi-o închipuie oamenii. Altul este Omul însuşi, decât acela ce se închipuie el. Altul este Adevărul, decât acela pe care şi-l închipuie mintea omenească. De ani de zile vă scriu mereu din temniţă. Şi tot scrisul meu e străbătut de acelaşi fir continuu, de acelaşi Adevăr central: Hristos, Viaţa veşnică. Fără îndoială că, de cele mai multe ori, trăind în realitatea întunecată şi întinată de păcat, furaţi fiind de vârtejul vieţii, v-aţi întrebat: „Ce-i cu Válea nostru scump, de ne scrie mereu-mereu acelaşi lucru: conştiinţa păcatului, Iubire… Hristos?…” 
Vreau să fiu sincer şi deschis, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Este îndeajuns să vă gândiţi că am trăit aproape trei ani, zi de zi, încuiat toată ziua într-o celulă, înconjurat de patru ziduri, singur, cu o singură deschizătură, geamul, şi acela cu gratii. Ei bine, prin acea deschizătură, geamul, privirea mea nu se putea îndrepta decât într-o singură direcţie: Sus, spre Cer. În această îndelungă perioadă, în care la plimbare nu puteam merge decât o oră şi jumătate pe zi, n-am făcut altceva decât să mă rog, să meditez şi să citesc. Foarte arareori am putut vorbi cu cineva. Condiţiunile de viaţă materială în care am trăit au fost din cele mai grele.
Cu primul pas pe care l-am făcut în viaţa de închisoare, mi-am pus întrebarea: „Pentru ce am fost eu închis?!” Pe planul vieţii sociale, privind relaţiile mele cu lumea în care am trăit, întotdeauna am fost privit ca foarte bun, un exemplu de conduită onestă şi curată. Atât în liceu, cât mai ales în Universitate, unde nivelul vieţii morale e mai scăzut, toată lumea, profesori, colegi şi mai ales prieteni, vedeau în mine un model de viaţă curată, un tip de om nou, care se menţinea într-o viaţă morală, abstinentă, cu toată hotărârea şi dârzenia. Politicos şi corect în atitudine, elegant în ţinută, bun la studii, mi se dădeau întotdeauna cele mai frumoase calificative. Dacă intram în conflict cu cineva, era numai pentru adevăr. Ei, bine. Dacă aşa stau lucrurile, pentru ce am fost eu adus în temniţă, singur, departe de zgomotul lumii, departe de atâtea şi atâtea ispite?! Şi am trăit cele mai mari frământări.

Am citit mult, am meditat şi mai mult… m-am rugat. Ce este viaţa?! După mult zbucium, după multă durere trăită – paharul suferinţelor mi se umpluse –, a venit o zi sfântă, în iunie 1943, când am căzut în genunchi, cu fruntea plecată în pământ şi inima zdrobită, într-un hohot de plâns. Câteva ore-n şir, cu toată stăruinţa sufletului, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dăruiască lumină. Şi, deodată, în timpul rugii mele fierbinţi, am căzut în genunchi, cu inima plină de lacrimi, cu ochii uzi de lacrimi. Un hohot prelung de plâns. La această dată îmi pierdusem toată încrederea în oameni. Suferisem într-un chip îngrozitor. Îmi dădeam perfect de bine seama că mă găseam întru adevăr. Pentru ce, dar, sufeream?! Din tot sufletul meu plin de elan, rămăsese întreagă Iubirea. Şi-mi pierdusem încrederea în sinceritatea omului, în bunătatea lui, dar iubeam. Nimeni nu mă înţelegea. În plânsetul meu prelung, revărsat în valuri de lacrimi, am început să bat mătănii. Şi deodată… o, minune! ce mare eşti, Tu, Doamne! …mi-am văzut tot sufletul meu plin de păcate; rădăcina tuturor păcatelor omeneşti am găsit-o în mine… Vai, atâtea păcate… Şi ochii sufletului meu, împietrit de mândrie, nu le vedeau. Ce mare e Dumnezeu! Văzându-mi toate păcatele, am simţit nevoia de a le striga în gura mare, de a mă lepăda de ele! Şi o pace adâncă, un val sublim de lumină şi dragoste mi s-a revărsat în inimă! Imediat cum s-a deschis uşa, am ieşit vijelios din celulă şi m-am dus la fiinţele care ştiam că mă iubesc mai mult, şi la cei care mă urau şi care greşiseră cel mai mult faţă de mine. Şi le-am mărturisit deschis, fără nici un înconjur: „Sunt cel mai păcătos om. Nu merit încrederea ultimului om dintre oameni. Sunt fericit!” Toţi au rămas uimiţi, înmărmuriţi. Unii m-au privit cu dispreţ, alţii m-au privit cu indiferenţă, unii m-au privit cu iubire, pe care ei înşişi nu şi-o puteau explica. Un singur om mi-a spus: „Meriţi a fi sărutat!” Dar eu am fugit repede în celula mea, mi-am trântit capul în pernă şi mi-am continuat plânsul, mulţumind şi slăvindu-L pe Dumnezeu.
La data aceea, atitudinea mea era ceva cu totul neînţeles. Oamenii, împietriţi de păcate, trăiau departe de propria lor realitate sufletească. Mai târziu… Câţi nu m-au fericit pe mine, câţi nu mi-au mulţumit pentru iubirea şi sinceritatea mea, care i-a salvat şi pe ei?!  [...] Niciodată nu simţisem mai mult dragostea Mântuitorului revărsându-Se în inima mea ca atunci. De la acea dată, când mi-am văzut toate păcatele sufletului meu, cu fapta, cu vorba sau cu gândul, am început să lupt împotriva păcatului, conştient. De-aţi şti voi ce grea luptă este războiul cu păcatul?! Atunci mi-am dat seama că Dumnezeu, în iubirea Lui nemărginită pentru mine, m-a păzit de cele mai mari păcate cu fapta. [...] Vreau să ştiţi că nu numai aici, dar chiar când eram afară, am luptat foarte mult împotriva păcatului.


[...] Ce este, dară, Viaţa? E un dar al lui Dumnezeu, dat nouă, oamenilor, pentru a ne purifica sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, pentru a primi viaţa veşnică, fericirea eternă. Ce este Omul? O fiinţă creată din iubirea lui Dumnezeu, nemărginită, căreia i-a fost pusă în faţă fericirea şi moartea, lăsată fiind liberă să aleagă. Dumnezeu îl îndeamnă mereu să aleagă fericirea, prin smulgerea din păcat. Dar vrăjmaşul Omului, Diavolul, îi suceşte mintea omului şi-i împietreşte inima, spre a-l pierde şi a-i nimici sufletul. Fiţi foarte atenţi. În viaţa socială, oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii despre om. Iubiţi-l. Da! Iubiţi-l! Dar nu vă faceţi iluzii despre el, căci cine îşi face iluzii despre om suferă amar. Unul singur este Desăvârşit! Unul singur este Bun! Unul singur este Curat! Hristos–Dumnezeu. Oamenii, toţi, sunt păcătoşi.
Ne-a fost dat un dar sfânt, mărgăritar nepreţuit: Iubirea. Trăiţi Iubirea. Şi acum: Ce este Adevărul?! Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos. Avem poruncă de la Dumnezeu să trăim în Adevăr, să ne smulgem din păcat, să sacrificăm totul pentru Hristos, pentru Adevăr. Numai aşa ne putem mântui, ne putem câştiga fericirea. Cuvântul lui Dumnezeu Îl găsim scris în Sfânta Biblie, Cartea Cărţilor. Să ne apropiem, dar, cu inimi smerite de această Carte sfântă, în credinţa curată că Dumnezeu ne va lumina. Şi vom căpăta lumina. [...] Să ştiţi însă de la mine: Nici un om nu e curat, decât Unul Singur: Hristos–Dumnezeu. Şi cine fuge de realitatea propriului suflet, e un mincinos. Căutaţi de vă apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea, cu păcatele ei, în pace.

Valeriu Gafencu

Pilda zilei

Un credincios a fost intrebat de prietenul sau:

- Ce-i mai mare: cinstea sau averea?

Omul credincios a raspuns:

- Cinstea. Averea, chiar daca ai pierdut-o, o poti face din nou cu cinstea, insa, daca ai pierdut cinstea, nu o poti capata din nou, indiferent cata avere ai cheltui pentru aceasta.

Acatistul Sfintei Xenia

Acatistul Sfintei Xenia din Sankt Petesburg

Xenia - Sfanta Cuvioasa Maica !

Nebuna pentru Hristos !

(24 ianuarie)

Condacul 1

Tie celei alese, bineplacutei lui Dumnezeu si nebunei pentru Hristos, Sfanta si fericita maicaXenia, care ai ales nevointa rabdarii si relei patimiri, cantare de lauda iti aducem toti cei ce cinstim Sfanta pomenirea ta. Iar tu ne apara de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa strigam tie: Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Icosul 1

Vietii ingeresti ai ravnit maica fericita, caci dupa moartea sotului tau ai lepadat frumusetea lumii acesteia si toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului si trufia vietii, dobandind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:

Bucura-te, ca te-ai asemanat prin viata ta Sfantului Andrei celui nebun pentru Hristos;
Bucura-te, ca lepadandu-te de numele tau, cu numele celui adormit te-ai numit;
Bucura-te, ca nebunia cea pentru Hristos ai inceput-o luand numele sotului tau Andrei;
Bucura-te, caci numindu-te cu nume barbatesc neputinta femeiasca ai lepadat;
Bucura-te, ca toata avutia ta ai impartit-o oamenilor buni si saracilor;
Bucura-te, ca pentru Hristos ai primit saracia cea de bunavoie;
Bucura-te, ca prin nebunia ta ne-ai invatat sa lepadam cugetarea cea desarta a acestui veac;
Bucura-te, buna mangaietoare a tuturor celor ce alearga cu credinta la tine;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 2

Vazand straina petrecerea ta, ca ai defaimat toata odihna si bogatia lumeasca, rudeniile tale cele dupa trup te-au crezut iesita din minti; dar locuitorii cetatii lui Petru vazand neagonisirea si saracia ta cea de buna voie au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Intelepciunea cea data tie de Dumnezeu ai ascuns-o, Sfanta Xenia sub nebunia cea paruta, in desertaciunea marelui oras vietuind ca o locuitoare a pustiei si inaltand neincetate rugaciuni lui Dumnezeu. Iar noi minunandu-ne de aceasta petrecere a ta iti aducem unele ca acestea:

Bucura-te, ceea ce ai primit pe umerii tai greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, data tie de Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ai ascuns stralucirea harului prin nebunia cea paruta;
Bucura-te, ca ai dobandit darul inainte-vederii prin inalta ta smerenie si prin nevointa rugaciunii;
Bucura-te, ca ai folosit darul tau spre binele si mantuirea celor in suferinte;
Bucura-te, ceea ce ca o mai inainte-vazatoare ai zarit suferintele omenesti in necuprinse departari;
Bucura-te, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre nasterea fiului ei;
Bucura-te, ca pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ai invatat pe toti sa alerge la Dumnezeu prin rugaciune;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 3

Cu puterea cea daruita de sus tie de la Dumnezeu, barbateste ai rabdat arsita si gerul cumplit, rastignindu-ti trupul cu patimile si poftele lui. Pentru aceasta, luminata fiind de la Duhul Sfant, neincetat ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand, o fericito, cerul ca acoperamant si pamantul asternut trupului, ai lepadat placerile trupesti de dragul imparatiei lui Dumnezeu; iar noi, vazand o asemenea minunata vietuire, cu strapungere de inima strigam tie:

Bucura-te, ca ti-ai daruit oamenilor locuinta ta pamanteasca;
Bucura-te, ceea ce ai cautat si ai primit acoperamantul ceresc;
Bucura-te, ceea ce neavand nimic pe pamant, pe toti ii imbogatesti duhovniceste;
Bucura-te, ceea ce ne inveti rabdarea prin vietuirea ta;
Bucura-te, ceea ce ai aratat oamenilor dragostea lui Dumnezeu;
Bucura-te, cea impodobita cu roadele evlaviei;
Bucura-te, ceea ce ai aratat lumii rabdarea si nerautatea;
Bucura-te, calda noastra mijlocitoare inaintea scaunului Celui Preainalt;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 4

Prin blandete si nerautate biruit-ai fericita maica, viforul vietii lumesti ce tulbura cetatea lui Petru si ai dobandit despatimirea de cele stricacioase. Pentru aceea si canti acum lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind despre tine ca - patimind pentru Hristos - dai mangaiere celor necajiti, intaresti pe cei neputinciosi si indrumi pe calea cea dreapta pe cei rataciti, oamenii aflati in suferinta alergau la tine strigand:

Bucura-te, ceea ce ai iubit cu toata inima calea lui Hristos;
Bucura-te, ceea ce ai purtat cu bucurie crucea lui Hristos;
Bucura-te, ceea ce ai rabdat toate ispitele din partea lumii, trupului si diavolului;
Bucura-te, ceea ce ai cu imbelsugare darurile lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ai aratat dragoste pentru aproapele tau;
Bucura-te, ceea ce ai mangaiat pe oamenii aflati in suferinta;
Bucura-te, ceea ce ai sters lacrimile celor ce plangeau;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 5

Stea purcezatoare de la Dumnezeu s-a aratat Sfintenia ta, fericita Xenia, luminand zarea cetatii lui Petru; ca oamenilor ce piereau in nebunia pacatului le-ai aratat calea mantuirii, chemand pe toti la pocainta, ca sa aduca lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!

Icosul 5

Vazand cum te nevoiai in rugaciune, rabdand gerul si arsita, oamenii binecinstitori se straduiau sa micsoreze patimile tale, aducandu-ti imbracaminte si hrana. Dar tu pe toate le imparteai saracilor, voind a-ti pastra nevointa. Iar noi, minunandu-ne de saracia ta cea de buna voie, iti spuneam unele ca acestea:

Bucura-te, ceea ce ai suferit de buna voie arsita si gerul pentru Hristos;
Bucura-te, ceea ce in rugaciune ai petrecut necontenit;
Bucura-te, ca ai izbavit din multe nevoi cetatea lui Petru prin privegherile de toata noaptea;
Bucura-te, ceea ce de multe ori ai intors de la ea mania lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce noptile le petreceai pe camp in rugaciune;
Bucura-te, ceea ce ai gustat dulceata Raiului prin saracia cea duhovniceasca;
Bucura-te, ca prin aceasta dulceata toate cele lumesti le-ai lepadat;
Bucura-te, ceea ce petreceai cu totul in Dumnezeu;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 6
Sfintenia vietii tale, de Dumnezeu fericito, o propovaduiesc bogati si saraci, batrani si tineri, toti cei izbaviti prin tine de felurite boli, nevoi si necazuri. Pentru aceasta si noi, preamarindu-te, strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Stralucita slava nevoilor tale, fericita maica, atunci cand aduceai pietre noaptea, in taina, pentru cei ce cladeau biserica cimitirului, usurand astfel truda celor ce lucrau la ridicarea zidurilor. Cunoscand acestea si noi pacatosii, iti graim:

Bucura-te, ceea ce ne inveti sa savarsim in taina fapte bune;
Bucura-te, ceea ce ii chemi pe toti sa se nevoiasca pentru dreapta credinta;
Bucura-te, ceea ce ajuti celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce ai iubit sfintenia bisericilor;
Bucura-te, ceea ce usurezi stradaniile noastre pe calea mantuirii;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a celor ce alearga la tine;
Bucura-te, buna mangaietoare a tuturor celor scarbiti;
Bucura-te, cereasca ocrotire a cetatii lui Petru;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 7

Voind a izbavi de suferinta pe doctorul care isi plangea sotia raposata, ai poruncit unei oarecare fecioare sa alerge la Ohta si aflandu-si acolo sotul, sa-l mangaie. Si facandu-se precum ai zis, mai apoi si ei bucurandu-se au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Minune noua ai aratat prin rugaciunea ta, fericita maica, atunci cand ai zis femeii celei binecinstitoare: "Ia banutul, are sa se stinga", proorocind prin aceasta despre focul care cuprindea casa ei; iar prin rugaciunea ta stingandu-se vapaia, si noi cunoscand aceasta, te laudam asa:

Bucura-te, ceea ce stingi durerile oamenilor;
Bucura-te, ceea ce ai aratat indraznire catre Dumnezeu pentru cei aflati in suferinta;
Bucura-te, faclie nestinsa, care arzi cu lumina puternica in rugaciune catre Dumnezeu;
Bucura-te, mijlocitoarea noastra in nevoi si in necazuri;
Bucura-te, ceea ce scoti din groapa pierzarii pe cei stapaniti de patimi;
Bucura-te, ceea ce feresti pe fecioarele cele binecinstitoare de casatorii cu nelegiuitii;
Bucura-te, ceea ce izbavesti din deznadejde pe cei raniti de defaimari;
Bucura-te, grabnica ajutatoarea celor tarati prin judecati nedrepte;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 8
Ca o straina fara adapost ai strabatut calea vietii in cetatea de scaun a patriei tale pamantesti, suferind cu mare rabdare necazurile si defaimarile; iar acum, petrecand in Ierusalimul de sus, cu bucurie canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Fost-ai tuturor toate, fericita maica Xenia: celor scarbiti mangaiere, celor neputinciosi acoperamant si ocrotire, celor intristati bucurie, celor saraci scapare, celor bolnavi tamaduire. Pentru aceasta noi toti graim catre tine:

Bucura-te, ca locuiesti in salasurile cele de sus;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi, pacatosii;
Bucura-te, ca ai aratat chipul cel bun al slujirii lui Dumnezeu;
Bucura-te, acoperitoarea celor injositi si prigoniti;
Bucura-te, ceea ce ajuti cu rugaciunile tale poporul dreptmaritor;
Bucura-te, ca acoperi pe cei asupriti care se roaga tie;
Bucura-te, ceea ce inteleptesti pe asupritori;
Bucura-te, ceea ce rusinezi pe cei necredinciosi si batjocoritori;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 9
Toate chinurile le-ai suferit, fericita maica: saracia trupeasca, foamea si setea, inca si defaimarea de la oamenii cei nelegiuiti, care te socoteau iesita din minti. Ci tu, rugandu-te lui Dumnezeu, totdeauna Ii strigai: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult graitori nu pot pricepe cum ai mustrat prin nebunia ta nebunia lumii acesteia, si prin neputinta ta paruta ai rusinat pe cei puternici si intelepti, care nu au cunoscut puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Dar noi cei ce am primit ajutorul tau iti vom aduce unele ca acestea:

Bucura-te, purtatoare a dumnezeiescului Duh;
Bucura-te, ceea ce impreuna cu apostolul Pavel te lauzi cu neputinta ta;
Bucura-te, ceea ce ai mustrat lumea cu paruta ta nebunie;
Bucura-te, ceea ce ai lepadat, de dragul mantuirii, frumusetea veacului acestuia;
Bucura-te, ceea ce ai iubit din toata inima bunatatile cele ceresti;
Bucura-te, ceea ce ne chemi pe calea mantuirii;
Bucura-te, infricosatoare mustratoare a pacatului betiei;
Bucura-te, ceea ce ai fost tuturor milostiv doctor fara de arginti;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 10

Vrand sa-ti mantuiesti sufletul, ti-ai rastignit patimile si poftele trupului si lepadandu-te de sineti pentru totdeauna, ti-ai luat pe umerii tai crucea si ai urmat cu toata inima lui Hristos, cantandu-i: Aliluia!

Icosul 10

Zid tare si liman neinviforat te-ai aratat celor ce se roaga tie, maica Xenia. Pentru aceasta si pe noi ne apara cu rugaciunle tale de vrajmasi vazuti si nevazuti, ca sa strigam tie:

Bucura-te, ceea ce ne indemni la osteneala duhovniceasca;
Bucura-te, ceea ce ne izbavesti de cursele vrajmasilor;
Bucura-te, tamaie duhovniceasca adusa prinos lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce aduci dumnezeiasca pace in inimile oamenilor;
Bucura-te, ceea ce stingi duhul rautatii in inimile celor inversunati;
Bucura-te, ceea ce dai binecuvantare copiilor celor buni;
Bucura-te, ceea ce tamaduiesti de boli prin tainica ta rugaciune;
Bucura-te, ceea ce ai aratat intelepciunea lui Dumnezeu lumii celei inraite;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 11

Cantare cu lauda iti aduc, fericita Xenia, cei izbaviti din nevoi, din necazuri si din toataispita prin rugaciunile tale si impreuna cu tine striga lui Dumnezeu, bucurandu-se: Aliluia!

Icosul 11

Lumina stralucitoare s-a aratat viata ta, Sfanta maica, luminand oamenilor in intunericul acestei vieti, caci tu ai izbavit din mocirla pacatului pe cei cazuti si sprelumina lui Hristos i-ai povatuit. Pentru aceasta dupa datorie auzi de la noi:

Bucura-te, ceea ce luminezi poporul dreptslavitor cu lumina lui Dumnezeu;
Bucura-te, bineplacuta a lui Dumnezeu, care in lume ai aratat virtuti mai presus de lume;
Bucura-te, ceea ce prin multe stradanii ai dobandit mare har;
Bucura-te, ca ai stralucit in intunericul pacatului, prin harul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce dai mana de ajutor celor ce deznadajduiesc pe calea mantuirii;
Bucura-te, ceea ce intaresti in credinta pe cei neputinciosi;
Bucura-te, ceea ce rusinezi duhurile rautatii;
Bucura-te, ca ai uimit si pe ingeri cu vietuirea;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 12

Har imbelsugat izvorasti, fericita maica Xenia, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta si alearga sub acoperamantul rugaciunilor tale. Pentru aceasta izvoraste-ne cu imbelsugare tamaduiri de la Dumnezeu si noua, care ne rugam tie, ca sa cantam cu totii: Aliluia!

Icosul 12

Cinstind fericita maica, multele tale minuni, te laudam si cu toata osardia tie ne rugam: nu ne lasa pe noi pacatosii, in toate intamplarile cele intristatoare, ci roaga pe Domnul ca sa nu cadem din credinta noastra ortodoxa, in care prin tine fiind intariti, cu buna nadejde sa-ti strigam:

Bucura-te, ceea ce ne inveti sa suferim alaturi de cei necajiti;
Bucura-te, ceea ce cu toata osardia ne ingrijesti in suferintele noastre;
Bucura-te, ceea ce ne inveti a ne rastigni patimile si poftele trupesti;
Bucura-te, mijlocitoarea si acoperitoarea celor ce cinstesc pomenirea ta;
Bucura-te, ca ai strabatut calea cea cu osteneala;
Bucura-te, ca prin aceasta ai dobandit vesnica mantuire;
Bucura-te, cea care veselesti pe cei ce alearga la mormantul tau;
Bucura-te, cea care mijlocesti pururea pentru mantuirea poporului celui dreptmaritor;
Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre.

Condacul 13

O, Sfanta maica Xenia, care in viata ta ai purtat - pentru dragostea Mantuitorului tau - o cruce atat de grea. Primeste de la noi, pacatosii, aceasta rugaciune adusa tie. Ingradeste-ne cu rugaciunile tale de ispitirile duhurilor intunericului si ale tuturor celor care cugeta relele asupra noastra. Roaga pe Atotinduratul Dumnezeu sa ne daruiasca putere si virtute, ca fiecare din noi luandu-si crucea si urmand lui Hristos sa-I cante in vecii nesfarsiti impreuna cu tine: Aliluia! 

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfanta si Fericita noastra maica Xenia din Sankt Petersburg, cea nebuna pentru Hristos

O, Sfanta maica Xenia, vietuind sub acoperamantul Celui Preainalt si intarita fiind de Maica lui Dumnezeu, rabdand foamea si setea, gerul si arsita, defaimarile si prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul inainte-vederii si al facerii de minuni, iar acum salasluiesti intru lumina Celui Atotputernic. Sfanta Biserica te preamareste acum ca pe o floare bineinmiresmata. Stand inaintea Sfintei tale icoane, ne rugam tie ca uneia care esti intru viata cea neimbatranitoare, dar petreci si impreuna cu noi: primeste cererile noastre si le du la scaunul Milostivului Parinte Ceresc, ca ceea ce ai indraznire catre El; cere pentru cei ce alearga la tine mantuire vesnica, imbelsugata binecuvantare pentru faptele si inceputurile cele bune, izbavire din toate nevoile si necazurile. Mijloceste cu rugaciunile tale inaintea Atotinduratului nostru Mantuitor, pentru noi netrebnicii si pacatosii. Ajuta, Sfanta si fericita maica Xenia, sa fie luminati pruncii cu lumina Sfantului Botez si sa fie pecetluiti cu pecetea darului Sfantului Duh; baietii si fetele sa fie crescuti in credinta, cinste si frica de Dumnezeu; daruieste-le lor reusita la invatatura; tamaduieste pe cei neputinciosi; trimite dragoste si buna-intelegere celor casatoriti, invredniceste pe monahi de nevointa cea buna si apara-i de defaimari; intareste-i pe pastori intru taria Duhului Sfant, pazeste poporul si tara aceasta in pace si fara de tulburare, roaga-te pentru cei lipsiti in ceasul mortii de impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine; ca tu esti nadejdea noastra, grabnica noastra ascultatoare, pentru care iti aducem multumire si slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant, pe Dumnezeul cel in Treime inchinat si minunat intru Sfintii Sai acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Troparul Sfintei Xenia, glas 7

Iubind saracia lui Hristos, acum te indulcesti de ospatul cel vesnic; cu nebunia cea paruta ai rusinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobandind darul ajutorarii prin minuni, Fericita Xenia, roaga pe Hristos Dumnezeu sa ne izbaveasca prin pocainta de tot raul.

Condacul Sfintei Xenia, glas 3

Luminat salta astazi orasul Sfantului Petru, ca multimea celor scarbiti afla mangaieri, nadajduind la rugaciunile tale, fericita Xenia, ca tu esti lauda si intarirea acestui oras.

Marimurile Sfintei Xenia

Marimu-te, pe tine, Sfanta si Fericita maica a noastra Xenia, si cinstim Sfanta pomenirea ta, ca tu Il rogi pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru.