,,Eeeeeeeee! Să ştii că ţi se va întâmpla ceva rău, vor veni valuri mari, se va sparge corabia, vei pica în apă şi nici înot n-o să poţi scăpa!”.
,,D-apoi să ştii că nu mi-e frică…fiindcă eu mă încred în Dumnezeu…Nu mă urc pe corabie până nu primesc binecuvântare de la duhovnic şi până nu mă rog pentru viaţa mea, pentru familie şi sănătate”.
,,Dar chiar nu ţi-e frică? Ai aşa mare nădejde în Dumnezeu că nu vei păţi lucruri rele?”.
,,Am!” răspunse marinarul.
,,Eu unul îţi spun, nu m-aş urca pe corabie nici legat” insistă ţăranul.
,,D-apoi când tu lucrezi la câmp, crezi că eşti ferit de rele?” întrebă şi marinarul.
,,Păi aşa cred!”
,,Eeeeeeeeee, zise marinarul, şi pe tine te poate prinde o ploaie mare, te poţi adăposti sub un copac şi acolo să fii lovit de un fulger şi să păţeşti ceva rău. Dar ştii de ce nu păţeşti?…Fiindcă şi tu te rogi. Iar îngerul tău păzitor este în permanenţă treaz şi te fereşte de rău…”.
,,Uite că la asta nu m-am gândit!” zice ţăranul.
,,Păi nu e nevoie să te gândeşti prea mult, căci atunci vin şi gânduri multe şi tulburi. Crezi în Dumnezeu şi roagă-te şi toate ţi se vor adăuga!”.
Pronia, purtarea de grijă a lui Dumnezeu lucrează în înalturile cerului, dar şi în străfundurile oceanelor, oriunde este suflare de viaţă pe pământ. Aşa că cine crede în Dumnezeu slujeşte celorlalţi cu credinţă, nu cu frică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu