IUBIRE, BUCURIE, DRAGOSTE de Elena Draniceriu

Te superi când te chem IUBIRE,

Dar eu gândesc că, toți se nasc pe acest pământ
Din suflarea plină de iubire a lui Dumnezeu - Tatăl cel Sfânt....

Te zbuciumi că te chem BUCURIE,
Dar eu știu că, neascultători fiind și moartea alegând,
A venit cu bucurie FIUL și, moartea pe CRUCE omorând,
În dar ne-a întors spre LUMINĂ - CER și PAMANT,
Cu ascultarea și iubirea TATĂLUI, curățind și mântuind...

Te mâhnești că te chem DRAGOSTE,
Dar eu știu că n-ar fi viață-n Univers,
Nici pasări, nici stele și omul n-ar rosti nici un viers,
De n-ar fi plutire armonioasă,
Acea maternă mângâiere duioasă,
Imposibil de cuprins în cuvinte - DRAGOSTE  a DUHULUI SFÂNT...

Te chem IUBIRE pentru că TATĂL cu IUBIRE  te-a alcătuit,
Și BUCURIE căci FIUL cu BUCURIE S-a jertfit,
Și DRAGOSTE  te chem căci DUHUL cu DRAGOSTE  în tine S-a sălășluit.
Și cred cu toata ființa mea de ticălos înrăit,
Căci fără EI - TREI uniți în EL - DUMNEZEU SFINȚIT
N-am fi cât un fir de praf pierdut între
                      plus și minus infinit ...