Iar Domnul va va indrepta inimile spre
iubirea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos. (II Tesaloniceni 3, 5)
Toti ar trebui sa venim inaintea lui Dumnezeu cu o asemenea rugaciune, fiindca toti aducem lipsa de rabdare, ca de altfel toate calitatile Sale, sunt de o absoluta perfectiune. "Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit" (Ioan 1, 11). Mantuitorul nu a dat niciodata semne de nerabdare, n-a incetata niciodata sa iubeasca, sa binecuvanteze, sa faca bine tuturor si fiecaruia in parte, S-a aratat intotdeauna gata sa reverse darurile iubirii Sale, desi stia ca oamenii, cu inima lor invartosata, le respingeau, neprimindu-le.
El Si-a intins mainile catre popor, a dorit sa-l cuprinda in bratele Sale, iar acest popor L-a pironit pe cruce. Dar sfintele Sale maini tinute pe cruce ne-au dat rascumparare si viata. Deseori nici macar ucenicii nu L-au inteles, L-au intristat cu necredinta lor, iar El nu Si-a iesit din fire niciodata, n-a incetat sa-i invete, n-a slabit iubirea pe care le-o purta. Cata rabdare trebuia sa aiba ca sa Se afle, in fiecare zi, in multimea coplesita de necazuri si suferinte, dar care putea fi violenta si furioasa, care nu-L slabea din ochi, cerandu-I vindecari si ajutoare! Si totusi, El se daruia acestei multimi cu blandete, istovindu-Si puterea, mereu in slujba omenirii cazute si suferinde.
Cand S-a aflat fata-n fata cu vrajmasii Sai, ce minunata pilda de smerenie le-a dat! A raspuns cuvintelor de ocara, amenintarilor, invinuirilor grosolane cu dragoste, rugandu-Se pentru cei porniti sa-L ucida. A platit cu pretul vietii rautatea omeneasca.
Ramanem uimiti in fata acestei statornicii si a acestei rabdari fara seaman a Mantuitorului in timpul lucrarii Sale, atat de grea si care, la o prima grabita vedere, poate parea lipsita de rezultate vizibile. El insusi parea sa nu fi vazut efectele binefacatoare ale invataturii Sale asupra multimilor care Il urmau, in randul carora erau prea putini cei ce credeau in El. Dar Mantuitorul avea sa fie Semanatorul: secerisul se va arata mai tarziu!
Astfel, in toate imprejurarile vietii Sale pamantesti, Domnul ne-a dat un exemplu de dumnezeieasca rabdare. Sa ne rugam: Sa ne indrepte Domnul inimile catre iubirea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos! Sa invatam sa suportam neimplinirile in munca noastra, pastrandu-ne speranta; sa asteptam timpul prielnic pentru fapta cea buna, avand grija sa nu facem, grabindu-ne, mai mult rau decat bine. Un rod rupt inainte de vreme, care n-a ajuns sa se coaca, n-are nici gust, nici valoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu