Pocăinţă şi dărnicie



Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Sfânta şi Marea Miercuri (Denia de Marţi seara) - Pocăinţă şi dărnicie - din lucrarea Foame şi sete după Dumnezeu – înţelesul şi folosul postului, apărută la Editura Basilica, Bucureşti, 2010.


Evanghelia care se citeşte la Denia de Marţi seara (Ioan 12,17-50) arată înteţirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor şi fariseilor, pe de-o parte, şi Iisus, pe de altă parte. În această Evanghelie, Iisus prevesteşte: „acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12, 31-32). Apoi, în Evanghelie, se precizează: „Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară” (Ioan 12, 33). Apoi, Iisus îndeamnă la urmarea lui Hristos-Lumina şi la priveghere: „Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12,35-36).

Evanghelia care se citeşte în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfinţite (cf. Matei 26, 6-16) vorbeşte despre femeia păcătoasă care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preţ pe capiii lui Iisus pe când şedea la masă. Cântările liturgice ale acestei zile combină ceea ce se spune despre femeia aceasta în Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7, 36-50), pentru a pune în contrast dărnicia şi smerenia acestei femei cu lăcomia şi viclenia lui Iuda (Mitropolitul Kallistos Ware spune că Iuda a pierit nu atât pentru că a trădat pe Iisus, ci pentru că”după ce a căzut în păcatul trădării, a refuzat să creadă în posibilitatea iertării: «mai mult alegând spânzurarea decât pocăinţa»” (Pavecerniţa mică, cântarea a 4-a, Triod, p. 579). Cf. The Lenten Triodion, Faber and Faber, London and Boston, 1978, p. 60), vânzătorul sau trădătorul lui Iisus:„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale!” (Utrenia în Sfânta şi Marea Miercuri (Denia de marţi seara), sedealna, glasul al 3-lea, Triod, p. 568)

În altă parte, concluzia contrastelor devine cerere a darului pocăinţei:„Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul; iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi”(Denia, Laude, Triod, p. 573).

Se vede că aceste prime trei zile ale Săptămânii Sfintelor Patimi sunt încă zile de pocăinţă, ca şi cele din Postul de patruzeci de zile, întrucât elecuprind încă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Doamne şi stăpânul vieţii mele. În Sfânta şi Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfinţite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfânta Masă, mai rosteşte pentru ultima dată rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Şirul. Aceasta este ultima Liturghie a Darurilor înainte sfinţite întrucât în Sfânta şi Marea Joi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei ce s-au curăţit de păcate prin post şi pocăinţă (Cf. Alexandre Schmemann, Olivier Clément, Le Mystere Pascal, Abbaye de Bellefontaine, 1975, p. 28). Se arată astfel, că numai prin pocăinţă ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind anticipare a jertfei Mielului-Hristos, întrucât „Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5, 7)
.