Ah, Iisuse.. Cuvintele tale sunt precum crinii nevestejiti ai caror petale se indreapta spre infinit. Glasul Tau...roua ce stropeste inima mea insalbaticita. Nu cer decat...iubire. Iubirea pentru Tine s-a racit iar inima-mi este pangarita de tot felul de pacate. Limba mea nu stie a graii slava ta cea prea Mare, cantarea mea nevrednica... cine o va asculta?

Ah, Iisuse...palmele tale sunt izvorul nesecat al ratacirii mele... Privesc spre chipul tau iar sentimentele nobile ma poarta spre Imparatia iubirii Tale. Taina cea necuprinsa a mangaierii Tale nu este altceva decat o treapta pe care zilnic o cobori spre mine.
Alerg catre ea...alerg catre Tine. Alerg catre Drumul Mantuirii...
Ah, Iisuse...primeste-ma pe mine...