miercuri, 12 octombrie 2011

GÂNDUL ZILEI

Un fier roşu aruncat în  apă se răceşte mai puţin repede decât o inimă  rascibilă în contact cu un  suflet paşnic."
                                      Sf Ioan Gură de Aur

MERINDE PENTRU SUFLET 12/10/2011

http://www.diocesiortodossa.it/merinde/merinde12octombrie.pdf

Sfintii Mucenici Tarah, Prov si Andronic


Sfintii Mucenici Tarah, Prov si Andronic Sfintii Mucenici Tarah, Prov si Andronic au vietuit in vremea imparatului Diocletian (284-305) si au murit pentru ca au refuzat inchinarea in fata idolilor. Tarah s-a nascut in Claudiopolisul Siriei, Prov a fost din Perga Pamfiliei, iar Andronic a fost fiul unui cetatean de mare vaza din Efes. Dupa ce au fost torturati in mai multe cetati, au fost aruncati in fata fiarelor impreuna cu cativa criminali. Fiarele i-au sfasiat pe criminali, in vreme ce sfintii au iesit nevatamati. In urma acestei minuni, multi cetateni au primit credinta in Hristos. Ei au fost ucisi de soldati la porunca proconsulului Numerian Maximus.
Desi trupurile acestora au fost amestecate cu cele ale criminalilor, Dumnezeu le-a descoperit unor crestini in chip minunat care sunt trupurile martirilor - trei lumanari s-au aratat deasupra trupurilor acestora. Astfel, cei trei mucenici au fost ingropati cu cinste.

Mentionam ca la Biserica Memoriala Mihai Viteazul din Alba Iulia se afla particele din moastele Sfintilor Prov, Tarah si Andronic.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Cosma Aghiopolitul, episcopul Maiumei;
- Sfintei Mucenite Domnina;
- Sfintei Mucenite Anastasia, fecioara;
- A saptezeci de sfinti mucenici;
- Sfantului Teodot, episcopul Efesului;
- Sfintei Mucenite Malfeta;
- Sfintei Mucenite Anthia;
- Sfintilor Mucenici Iuventim si Maxim;
- Sfantului Iason, episcopul Damascului;
- Sfintilor Andromah si Diodor.

Pilda zilei

In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu.“ Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie".