Sfânta Mare Muceniţă Varvara şi Cuv. Ioan Damaschin – 4 decembrie

Sf. Mare Muceniţă Varvara

TROPARUL SFINTEI MUCENIŢE VARVARA

Pe sfânta Varvara să o cinstim; că a sfărâmat cursele vrăjmaşului şi ca o vrăbioara s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul armei Crucii, preacinstita.

CONDAC

Lui Hristos, Celui in Treime cu evlavie laudat, urmandu-i tu, purtatoare de biruinta, ai nimicit templele idolilor; si luptand in mijlocul locului de patimire, Varvara, nu te-ai temut de amenintarile tiranilor, ceea ce ai avut indraznire barbateasca, cu glas mare cantand purururea: cinstesc Treimea, Dumnezeirea Cea Una.

Sfânta Muceniţă Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis (Helenopont / Helespont). Era fiica unui păgân cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Fecioara aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Odată, când tatăl ei a spus sa se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se facă trei. Întrebată fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a răspuns ca a făcut trei ferestre în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte tatăl ei s-a repezit îndată cu sabia să o omoare, dar sfânta a fugit şi s-a ascuns într-o stâncă ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munţi. Tatăl ei a urmărit-o şi a găsit-o; a luat-o de cosiţe şi a dat-o domnului ţării aceleia. Înaintea acestuia, Sfânta Varvara a mărturisit pe Hristos şi a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuită în multe feluri şi în sfârşit ucisă cu sabia de tatăl ei, cu mâinile lui. Se spune ca tatăl ei, după ce a ucis-o, a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte şi a murit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschin, monahul şi preotul

TROPARUL SFÂNTULUI CUV. IOAN DAMASCHIN

Indreptătorule al Ortodoxiei, învaţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu si al curaţiei şi luminatorule al lumii, podoaba claugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ioane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovniceasca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

CONDAC

Pe scriitorul de cantari si cinstitul graitor de Dumnezeu, pe invatatorul Bisericii, pe dascalul si luptatorul impotriva vrajmasilor, pe Ioan sa-l laudam. Ca luand Crucea Domnului toata inselaciunea eresurilor a alungat-o si ca un cald mijlocitor catre Dumnezeu, tuturor cere iertare de greseli.

Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul şi a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, de neam ales, care strălucea în dreapta credinţă. Având tată iubitor de fapte bune, a învăţat toată ştiinţa elinească şi a cercetat bine şi adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu. Pentru credinţa în Hristos şi-a lăsat averea părintească şi a îmbrăţişat viaţa călugărească împreună cu fericitul Cosma, care a ajuns mai târziu episcopul Maiumei. Amândoi fuseseră învăţaţi de acelaşi dascăl, tot Cosma cu numele, numit şi Asincrit, răscumpărat din robie de tatăl lui, împreună cu alţi robi. Şi pentru că Ioan şi Cosma avuseseră parte de un dascal aşa de învăţat, au ajuns amândoi înţelepţi. Când Ioan a îmbrăţişat viaţa călugărească, stareţul mănăstirii l-a dat să înveţe ascultarea la un bătrân înţelept în cele dumnezeieşti. Acesta i-a poruncit să nu cânte nici cea mai neînsemnată cântare după meşteşugul cântării muzicale pe care îl cunoştea. Ioan a îndeplinit fără împotrivire multă vreme porunca. Se spune însă că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat în vis bătrânului şi i-a spus să îngăduie ucenicului său Ioan să alcătuiască imne şi cântări spre slava Celui născut fără de sămânţă din ea şi spre folosul celor ce sunt datori să o mărească din adâncul inimii. Lucru pe care l-a şi făcut, punând acest temei scrierilor sale.

Fericitul Cosma petrecând dar în nevoinţe pustniceşti, după ce a lăsat Bisericii multe scrieri, s-a odihnit în pace.

Iar fericitul întru pomenire Ioan, după ce prin puterea cuvintelor lui şi prin dovezile cele înţelepte ale Scripturilor a înfierat ca nimeni altul eresul păgân al iconomahilor, adică al luptătorilor împotriva sfintelor icoane, şi după ce a lăsat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se găseşte răspuns temeinic aproape la orice întrebare, şi-a săvârşit viaţa la adânci bătrâneţi.