De ce oare sfinţii se rugau neîncetat; de ce oare creştinului i se porunceşte să se roage neîncetat? Pentru a fi mereu cu Dumnezeu şi nici un minut şi nici o secundă să nu dăm loc păcatului care caută neîncetat să ne prindă în cursă şi să ne aţină calea spre Împărăţia de Sus.Rugaţi-vă neîncetat [1 Ţes 5, 17], spune Apostolul. Aşa cum e neapărat necesar să respiri, tot atât de necesar este să te rogi;rugăciunea este respiraţia sufletului, puterea şi lumina lui; hrană, băutură, desfătare, pace, bucurie, spaţiu, mărire!
Liturghia este un rezumat al întregii Evanghelii, închipuirea vieţii pământeşti a lui Hristos, repetare a jertfei Sale pe Golgota –junghiere perpetuă – a morţii Sale pentru păcatele noastre, pomenirea Învierii Sale şi Înălţării la cer. La Liturghie trebuie să ne ducem cu cea mai mare evlavie şi să stăm cu înţelegere şi cu cele mai cucernice sentimente şi concentrandu-ne gândurile, lăsând deoparte toată grijă cea lumească, aşa cum se cântă în imnul Heruvimic: Noi care pe Heruvimi cu taian închipuim. Cum îi “închipuim” noi pe heruvimi?
Prin aceea că, asemenea lor, cântăm o cântare întreit-sfântă; ca şi ei Îl primim în noi, întreg pe Hristos Dumnezeu, în inimă, ca pe un scaun de heruvimi; Îl purtăm în noi, Îl iubim cu înflăcărare, aşa cum Îl iubesc heruvimii şi pentru dragostea ce I-o purtăm ne dezlegăm inimile de orice iubire pământească, fiindcă iubirea pământească nu se potriveşte cu iubirea lui Dumnezeu. Dispreţuieşte, crestinule, desfătările trupeşti dacă vrei să guşti din dulceaţa dumnezeiască, veşnică, sfântă; altmiteri nu vei putea gusta dulceaţa lui Dumnezeu!
Sursa:ioandekronstadt.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu