Se zice că un tânăr a reuşit să urce pe o scară lungă de la pământ până la cer şi când ajuns acolo a bătut la uşa Raiului.
- Cine e acolo? a întrebat o voce dulce, dumnezeiască.
- Eu! răspunse tânărul cu îndrăzneală, încrezător fiind în isprava sa, de a urca până la Cer.
- Cu cine eşti?
- Cu nimeni. Sunt singur! Deschideţi-mi vă rog!
- Îmi pare foarte rău, răspunse îngerul care păzea uşa Raiului. Nu-ţi pot deschide, pentru că avem poruncă să nu deschidem celor ce vin aici singuri. Du-te din nou pe pământ şi adu cu tine pe cineva, căci şi sufletul aceluia trebuie salvat.
Şi tânărul a încuviinţat şi a coborât pe scară din nou pe pământ. Acum ştia ce avea de făcut!…
- Eu! răspunse tânărul cu îndrăzneală, încrezător fiind în isprava sa, de a urca până la Cer.
- Cu cine eşti?
- Cu nimeni. Sunt singur! Deschideţi-mi vă rog!
- Îmi pare foarte rău, răspunse îngerul care păzea uşa Raiului. Nu-ţi pot deschide, pentru că avem poruncă să nu deschidem celor ce vin aici singuri. Du-te din nou pe pământ şi adu cu tine pe cineva, căci şi sufletul aceluia trebuie salvat.
Şi tânărul a încuviinţat şi a coborât pe scară din nou pe pământ. Acum ştia ce avea de făcut!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu