Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume si au mers amandoi la muntele Nitriei si petreceau acolo in sihastrie si in ascultare. Dumnezeu le-a dat amandurora darul umilintei si lacrimi, in rugaciunile lor. Odata, batranul sihastriei a vazut in vis pe amandoi fratii stand la rugaciune si fiecare tinea cate o hartie scrisa in mana lui si udand hartia cu lacrimile lor, se spalau slovele scrisorii de pe hartie si scrisoarea unuia lesne se spala, iar a celuilalt cu anevoie si chiar daca se spala, iarasi se cunosteau slovele. Batranul s-a rugat lui Dumnezeu sa-i arate acea vedenie cu acei doi frati. Si trimitand Dumnezeu ingerul Sau, i-a spus zicand:
- Slovele si scrisoarea scrisa pe acele hartii pe care le-ai vazut tinandu-le in mainile lor, acelea sunt pacatele lor. Unul din ei a pacatuit fireste, adica dupa fire, si pentru aceea aceluia lesne i se spala slovele. Celalalt a cazut in necuratii si spurcaciuni peste fire. De aceea, mai multa osteneala ii trebuie intru pocainta lui.
Si de atunci totdeauna ii zicea batranul:
- Sileste-te, frate, osteneste-te, frate, ca se cunosc slovele. Dar nu i-a aratat batranul, nici nu i-a spus aceasta, pana la moartea lui, ca nu cumva scarbindu-se sa-si sminteasca silinta sa, ci totdeauna ii zicea:
- Sileste-te, frate, caci cu multa osteneala se spala slovele zapisului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu