Calugarul si greierele (Nestemate duhovnicesti vol.2)

Un călugăr a mers într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de o rudenie a sa. În mijlocul vacarmului citadin, monahul a pretins că a auzit un greiere, deşi tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.
- Trebuie că ai un auz supraomenesc!
- Nu! Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele, spuse monahul.
- Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot, în această forfotă!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie.
Apoi monahul a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Pe dată, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii dimprejurul lor şi-au întors capetele speriaţi că banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni…
…
Dacă privim şi ascultăm zilnic ştirile morbide şi gâlcevitoare ale televiziunilor, urechile noastre se vor fixa doar pe ceea ce este urât şi rău. În felul acesta se induce frica şi astfel devenim temători şi neputincioşi!
Iar între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, râurile curg vesele…iar noi nu le auzim.