Cu ocazia împlinirii a 153 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clădire a Bisericii situată lângă Catedrala mitropolitană de atunci (în prezent Catedrala Patriarhală), astăzi, 24 ianuarie 2012, după Sfânta Liturghie, la orele 11:00 a fost oficiată o slujbă de Te Deum ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreţ din istoria poporului român la înfăptuirea căruia Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuţie semnificativă.
Slujba a fost oficiată de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
La final, relatând episodul Unirii Principatelor Române de la 1859, Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că şedinţa istorică prin care a fost ales domn al Ţării Româneşti colonelul Alexandru Ioan Cuza a avut loc pe Dealul Mitropoliei, într-o clădire din apropierea Catedralei Patriarhale: „Această clădire servea drept Cameră a Deputaţilor şi deci Mitropolitul Ţării Românești a prezidat şedinţa istorică din Dealul Mitropoliei când în unanimitate a fost ales ca Domnitor şi al Ţării Româneşti, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care mai înainte, pe data de 5 ianuarie a fost ales domnitor al Moldovei. În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinţei şi culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfăşurat în urmă cu 153 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate şi susţinute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi astăzi le rememorăm, cu respect şi recunoştinţă”.
Patriarhul României a evocat momentul de la 1859: „Adunarea electivă a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iaşi, prezidată de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-a ales,aşa cum am spus, Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Alegerea lui Cuza la Iaşi a fost primită de moldoveni cu bucurie de nedescris. N-am văzut niciodată, nota un martor ocular, un entuziasm ca în ziua aceea. Ore în şir au durat strigătele entuziaste ale poporului. Patru zile oraşul a fost iluminat. Patru zile în şir procesiunile au venit, la lumina a 400 sau 500 de torţe, să felicite pe Domn. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie 1859, după participarea tuturor deputaţilor la slujba de Te-Deum oficiată în Catedrala mitropolitană (actuala Catedrală patriarhală), Adunarea electivă a fost deschisă la orele 11:00 sub preşedinţia Mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti. Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurământ, el însuşi pronunţând jurământul cu lacrimi în ochi, în faţa icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte:Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, aruncă-Ţi privirea Ta asupra inimilor noastre şi nu slăbi curajul fiilor Tăi! Uneşte-i pe toţi într-o cugetare şi într-o simţire şi fă ca inimile tuturor să aibă aceeaşi bătaie pentru ţara lor. Prinţul Cuza este unsul Tău între noi şi pentru dânsul jurăm toţi că-l vom susţine. După o oră şi jumătate de deliberare secretă, Preşedintele Adunării, Mitropolitul Nifon, redeschide şedinţa publică pentru formarea comisiilor deputaţilor. La orele 16:00 după amiază se redeschide şedinţa, iar Preşedintele Adunării, Mitropolitul Nifon, declară Adunarea electivă constituită şi o invită la alegerea biroului definitiv. După ce biroul a fost constituit şi toate formalităţile terminate se propune săvârşirea jurământului prescris în asemenea caz de Regulamentul Organic. Mitropolitul Nifon a rostit cu glas tare textul jurământului, apoi toţi deputaţii au săvârşit jurământul cu mâna pe Sfânta Evanghelie şi sărutând Sfânta Cruce. În urma votului, după citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclamă numele Domnitorului Ţării Româneşti ales în unanimitate şi anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei. La auzul acestei veşti, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestită tuturor de dangătul clopotelor Mitropoliei şi al celorlalte biserici, tot Bucureştiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până la Băneasa... - nota un cronicar al vremii. Imediat după încheierea şedinţei, conform hotărârii Adunării, Mitropolitul Nifon comunică prin depeşă telegrafică Domnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din Ţara Românească şi îl invită să ia cârma Ţării. De asemenea, se constituie o delegaţie condusă de Episcopul Clement al Argeşului, care a mers la Iaşi pentru a vesti prin viu grai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza că este ales şi Domnitor al Ţării Româneşti. Duminică, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti îl întâmpină pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza în Catedrala mitropolitană din Bucureşti, adică în această Catedrală, iar după închinare în faţa Sfântului Altar, Domnitorul, împreună cu Mitropolitul şi tot clerul, a intrat în sala de şedinţe, unde, în prezenţa deputaţilor şi a poporului, Domnitorul a pronunţat, cu mâna pe Sfânta Evanghelie, în faţa icoanei Preasfintei Treimi următorul jurământ:Jur în numele Preasfintei Treimi şi în faţa Ţării că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, şi că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei Române. Aşa Dumnezeu şi confraţii mei să-mi fie întru ajutor! După depunerea jurământului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Preşedinte al Adunării deputaţilor, ţine un discurs în care spune: ... Măria Ta, ca cel chemat de poporul român şi trimis de Providenţă, întinde-i acestuia, adică poporului, dreapta Ta, ridică-l din căderea sa şi îl condu pe câmpurile cele pline de flori nevestejite; căci numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuţii cu care se încununară odată nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta să trăieşti ani mulţi ca să laşi mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!. Bucuria poporului faţă de alegerea noului Domnitor s-a manifestat puternic şi acum, fiind întâmpinat la Bucureşti aproape de întreaga populaţie a Capitalei în aclamaţii şi urale, încât Mihail Kogălniceanu spunea că nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menționat și binefacerile aduse Bisericii Ortodoxe Române prin înfăptuirea Unirii Principatelor: „Realizarea Unirii Principatelor Române a fost benefică şi pe plan spiritual, atrăgând după sine organizarea unitară a structurilor bisericeşti din toate provinciile româneşti, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În acelaşi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza către Patriarhia Ecumenică, în anul 1865, pentru obţinerea recunoaşterii autocefaliei s-au creat şi premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925. Deci, Alexandru Ioan Cuza s-a implicat direct pentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii noastre. Nu s-a realizat în timpul său, ci abia în anul 1885, după ce în 1881, România, ca stat modern, a devenit Regat”.
De asemenea, Preafericirea Sa a oferit celor prezenţi în Catedrala Patriarhală o carte poştală tipărită la Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, reprezentând tabloul din Palatul Patriarhiei în care este reprodusă Unirea Principatelor (1859) – copie, după tabloul din Paris, executată de C. Ioan Vasilescu, la Mitropolie, Bucureşti, 1908
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu