În Biserica Ortodoxă în ziua de 24 decembrie este Ajunul Crăciunului. Aceasta este zi de post aspru, în Bisericile Ortodoxe săvârşindu-se Sfânta Liturghie, de obicei a Sfântului Vasile cel Mare, însă anul acesta se va săvârşi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, deoarece Crăciunul cade duminica. În această zi preoţii merg la casele credincioşilor vestind Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Încă din secolul al IV-lea, în Ajunul Crăciunului, creştinii ajunau şi tot atunci primeau ca şi astăzi preoţii în casele lor cu Icoana Naşterii pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. În tradiţia ortodoxă românească, în Ajunul Crăciunului, la casele gospodarilor vin şi colindătorii de diferite vârste, vestind prin cântec Naşterea lui Hristos. Ei închipuie pe îngerii şi păstorii care au vestit în noaptea sfântă a Crăciunului că în ieslea Betleemului S-a născut Mântuitorul lumii.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte „colinda“ drept „cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi, cu prilejul sărbătorilor de Crăciun sau de Anul Nou“. La români, colindatul depăşeşte noţiunea de simplă datină, având o organizare aparte, cu diferite motive, sacre sau profane, pentru toate categoriile de vârstă sau sociale.
Desfăşurarea propriu-zisă a colindatului începe în ziua Ajunului Crăciunului. Primii care colindă sunt copiii, care umblă, din casă în casă, cu Moş-Ajunul: „Bună dimineaţa la Moş-Ajun...“. În seara de Ajun, la slujba Privegherii Naşterii Domnului, în cadrul Vecerniei se cântă troparul Naşterii Domnului. După slujba Privegherii, noaptea de Ajun este a colindătorilor. Cetele de colindători vestesc Naşterea Pruncului Iisus până dimineaţa, după cum spune colindul: „Gazde mari, nu mai dormiţi...“.
Încă din secolul al IV-lea, în Ajunul Crăciunului, creştinii ajunau şi tot atunci primeau ca şi astăzi preoţii în casele lor cu Icoana Naşterii pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi. În tradiţia ortodoxă românească, în Ajunul Crăciunului, la casele gospodarilor vin şi colindătorii de diferite vârste, vestind prin cântec Naşterea lui Hristos. Ei închipuie pe îngerii şi păstorii care au vestit în noaptea sfântă a Crăciunului că în ieslea Betleemului S-a născut Mântuitorul lumii.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte „colinda“ drept „cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi, cu prilejul sărbătorilor de Crăciun sau de Anul Nou“. La români, colindatul depăşeşte noţiunea de simplă datină, având o organizare aparte, cu diferite motive, sacre sau profane, pentru toate categoriile de vârstă sau sociale.
Desfăşurarea propriu-zisă a colindatului începe în ziua Ajunului Crăciunului. Primii care colindă sunt copiii, care umblă, din casă în casă, cu Moş-Ajunul: „Bună dimineaţa la Moş-Ajun...“. În seara de Ajun, la slujba Privegherii Naşterii Domnului, în cadrul Vecerniei se cântă troparul Naşterii Domnului. După slujba Privegherii, noaptea de Ajun este a colindătorilor. Cetele de colindători vestesc Naşterea Pruncului Iisus până dimineaţa, după cum spune colindul: „Gazde mari, nu mai dormiţi...“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu