Corul Tronos al Catedralei Patriarhale: "Concert de muzică psaltică" la Parohia Luton, Anglia

Vă invităm să vedeți înregistrarea video a concertului de muzică psaltică ținut în data de 24 iunie 2012 de Corul Tronos al Catedralei Patriarhale în Parohia Ortodoxă Română din Luton, Anglia. Orașul Luton se află în vecinătatea Londrei. Concertul are 1h și 41 de minute. Vizionare și audiție plăcută. Mulțumim Părintelui Paroh Ioan Nazarcu pentru darul frumos.
Sursa:http://ortodoxiatinerilor.ro/

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD: 2012 - Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română

Se va citi în prima duminică din postul Naşterii Domnului (18 noiembrie 2012)

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE, 
Har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi;
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Anul 2012 a fost proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română, având în vedere că viaţa şi sănătatea omului sunt daruri ale lui Dumnezeu faţă de care Biserica îşi arată mereu grija şi responsabilitatea. Sfânta Evanghelie şi Sfinţii Părinţi subliniază legătura între suflet şi trup, între viaţa spirituală şi activitatea socială a omului, între rugăciune şi acţiune, între evlavie şi dărnicie, între Liturghie şi filantropie.

Îngrijirea bolnavilor şi curăţirea de păcat au fost accentuate încă din Vechiul Testament prin:îndemnul de a cerceta pe bolnavi „Nu te teme a cerceta pe bolnavi, că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea” (Ecclesiastul 7, 37) şi sfatul de a recurge la ştiinţa medicilor, care este de la Dumnezeu: „Şi doctorului dă-i loc, că şi pe el l-a făcut Domnul […] că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă” (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 38, 12, 14), subliniind rolul curăţitor şi tămăduitor al untdelemnului sfinţit şi al ungerii bolnavului de şapte ori cu acesta (Levitic 14, 15-17; Isaia 61, 1).

Vindecarea celor suferinzi este unul dintre actele însoţitoare propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos pe acest pământ, o împlinire a profeţiilor Vechiului Testament (Isaia 53, 4). Sfântul Evanghelist Matei mărturiseşte că Hristos „a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat” (Matei 8, 16-17). De asemenea, tămăduirea bolnavilor este o manifestare a puterii dumnezeieşti a lui Hristos, Care a venit în lume spre a vindeca, prin Pătimirile, Moartea şi Învierea Sa, întreaga umanitate căzută în boala păcatului „toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4, 40-41).

Mântuitorul Iisus Hristos a împărtăşit Apostolilor Săi puterea vindecării când i-a îndemnat:„Mergând, propovăduiţi zicând: S-a apropiat Împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i” (Matei 10, 7-8). Modalitatea biblică a vindecărilor, prin pocăinţă şi ungere cu untdelemn, este relatată de Sfântul Evanghelist Marcu, care spune că Apostolii propovăduiau pocăinţa „şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Marcu 6, 13). Însă, puterea vindecării sufleteşti, adică a iertării păcatelor, care depăşeşte miracolul oricărei vindecări trupeşti, le-a fost încredinţată Apostolilor după Înviere, când Hristos Mântuitorul le-a zis acestora: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23).

Vindecarea bolnavilor sau alinarea acestora nu a fost niciodată lucrarea exclusivă a puterii şi ostenelilor omeneşti, exprimate în actul medical şi social. În Taina Sfântului Maslu, prin slujirea episcopilor şi preoţilor, Mântuitorul Hristos este Cel care ne vindecă în mod nevăzut,Sfântului Apostol Petru mărturisind că: „[…] noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor şi la tot poporul lui Israel că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră” (Fapte 4, 8-10).

Întrucât Taina Sfântului Maslu reprezintă lucrarea principală Bisericii pentru bolnavi şi suferinzi, Sfântul Apostol Iacov îl îndrumă pe creştinul bolnav „să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). În acest fel, este evidenţiat scopul vindecător al Tainei Sfântului Maslu, şi anume de a vindeca omul bolnav sufleteşte şi trupeşte, prin mărturisirea prealabilă a păcatelor în Taina Spovedaniei şi, apoi, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, pentru desăvârşirea vindecării primite de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Prin rugăciunile rostite la slujba Sfântului Maslu, cerem de la Hristos tămăduire celui care este în neputinţa sufletului şi a trupului (Cf. Rugăciunea a cincea de la Taina Sfântului Maslu, înAghiazmatar, EIBMBOR, Bucureşti, 2002, pp. 157-158) şi să întărească toate mădularele şi gândirea acestuia cu harul Tău. (Cf. Rugăciunea a şasea de la Taina Sfântului Maslu, în Aghiazmatar,p. 152) Bolile nu constituie un efect exclusiv al păcatului şi, prin urmare, vindecarea sufletească şi cea trupească nu pot fi separate. Când trupul se vindecă, se bucură şi sufletul, iar când sufletul se vindecă, atunci şi trupul se luminează şi devine o icoană a curăţiei sufletului. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae precizează că, „în Taina Maslului, se împărtăşesc credinciosului bolnav, în chip nevăzut, harul tămăduirii sau uşurarea durerii trupeşti, al întăririi sufleteşti şi al iertării de păcatele rămase după mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor”. (Pr. prof. univ. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 211)

Persoanele care au primit vindecarea trebuie să arate, aşa cum îndeamnă Sfântul Vasile cel Mare, pocăinţă şi viaţă nouă în Hristos şi „să dea dovadă de îndreptare, prin aceea că fac roade vrednice de căinţă şi să-şi aducă aminte de Domnul, Care spune ‹‹Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău›› (Ioan 5, 14)” (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 45, în vol. Scrieri. Asceticele, partea a doua, trad. prof. Iorgu Ivan, în coll. PSB, vol. 18, EIBMBOR, Bucureşti, 1989, p. 299-300).

Unele pericope biblice, care se citesc la Taina Sfântului Maslu, precizează îndatoriri ale creştinilor vindecaţi sau participanţi la Taina Sfântului Maslu, şi anume: de a se ruga neîncetat unul pentru altul în scopul vindecării (cf. Iacob 5, 16 şi cf. I Tes. 5, 16), de a purta (a se îngriji) de slăbiciunile celor neputincioşi (cf. Romani, 15, 1), de a purta sarcinile unii altora (cf. Gal. 6, 2), de a îmbărbăta pe cei slabi la suflet şi a sprijini pe cei neputincioşi (cf. 1 Tes. 5, 14), de a spori în iubirea faţă de omul neajutorat, care pe toate le rabdă (cf. 1 Cor. 13, 7) şi, nu în ultimul rând, de a da mulţumire pentru toate binefacerile primite, căci aceasta este voia lui Dumnezeu (cf. 1 Tes. 5, 18). În lumina acestor îndemnuri, creştinii trebuie să aibă mereu prezentă în suflet porunca Mântuitorului Hristos de a-i cerceta pe cei suferinzi: „bolnav am fost şi M-aţi cercetat”(Matei 25, 36).

Taina Sfântului Maslu, ca lucrare sfinţitoare şi tămăduitoare a Bisericii, este şi un act de comuniune şi de responsabilizare a fiilor Bisericii faţă de fraţii lor aflaţi în suferinţă. De aceea, lucrarea Bisericii în general şi a fiecăruia dintre noi pentru ajutorarea aproapelui este binefăcătoare şi pentru cel ajutat şi pentru cel care ajută.

Efortul individual al fiecărui credincios în sprijinirea bolnavilor este completat de lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii, ca rod al lucrării vindecătoare, sfinţitoare şi mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndreptată către fiecare om. Din acest motiv, filantropia socială a Bisericii nu trebuie despărţită de Liturghia eclesială, întrucât rugăciunea este izvor de iubire smerită şi jertfelnică în şi pentru comunitate.

În prezent, întrucât omul a slăbit relaţia sa cu Dumnezeu, este necesar să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu rugăciunea, cuvântul bun cu fapta caritabilă, grija pentru sănătatea noastră, inclusiv morală, cu grija pentru sănătatea celor din jurul nostru şi a celor mai departe de noi. Pentru realizarea acestui demers este nevoie şi de o cooperare mai intensă a Bisericii cu diferite asociaţii, fundaţii şi organizaţii umanitare, în măsura în care Biserica nu-şi diminuează vocaţia ei pastorală şi sfinţitoare.

Astăzi, Biserica noastră încearcă să contribuie mai mult la alinarea suferinţei atât prin lucrarea ei spirituală, cât şi prin lucrarea ei social-filantropică şi social-medicală, inclusiv prin promovarea unei culturi medicale a populaţiei, pentru ca oamenii să preţuiască mai mult darul sănătăţii, evitând bolile, şi să fie recunoscători faţă de persoanele care îi ajută când sunt bolnavi, mai ales când ei singuri, din cauza sărăciei, nu-şi pot plăti consultaţiile sau medicamentele. La toate acestea se adaugă şi problemele legate de neajunsurile sistemului de sănătate, care duc la creşterea suferinţei şi a numărului de bolnavi.

În acest context agravat de contraste şi polarizări sociale, este absolut necesară cooperarea dintre Stat şi Biserică, pentru a promova o viaţă sănătoasă în familie şi în societate.

Implicarea Bisericii în asistenţa medicală socială este deopotrivă o vocaţie spirituală şi o necesitate practică. În acest sens, Biserica noastră promovează atât colaborarea cu unităţi medicale de stat şi private din România, cât şi crearea de unităţi medicale proprii, între care se disting: Spitalul Providenţa din Iaşi, Centrul socio-medical al Fundaţiei Sfântul Spiridon Vechi din Bucureşti, Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Ierarh Nectarie din Bucureşti, inaugurat în data de 24 octombrie 2012, şi Centrul de îngrijiri paliative din Cluj-Napoca, Centrul social-filantropic eparhial medical Sf. Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian - Galaţi, Centrul de recuperare neuro-motorie de tip ambulatoriu din Turda ş.a.

De asemenea, între cele peste 710 instituţii şi servicii sociale şi medicale organizate în cadrul unităţilor bisericeşti din Patriarhia Română, trebuie menţionate cele 21 de centre medicale, cabinete medicale şi stomatologice, cu servicii interne sau de ambulatoriu, cele 20 de cămine şi centre multifuncţionale destinate persoanelor vârstnice, cele 46 centre de zi destinate persoanelor vârstnice, cele 22 servicii sociale de îngrijire a vârstnicilor, dar şi zeci de cantine sociale destinate asigurării hranei zilnice, atât persoanelor care pot veni singure pentru a servi masa, cât şi celor care nu se pot deplasa. Să nu omitem că, tot pentru sprijinirea bolnavilor şi persoanelor vârstnice,mai sunt în curs de edificare sau de a fi date în folosinţă un număr de 155 instituţii medicale şi social-filantropice aparţinând unor unităţi bisericeşti.

Filantropia creştină însă nu se limitează doar la a dărui săracilor şi bolnavilor cele de trebuinţă trupului, ci izvorăşte din credinţa însoţită de rugăciune şi are ca scop sănătatea trupului şi mântuirea sufletului. În acest scop în spitalele publice şi private şi în unele aşezăminte social-filantropice îşi desfăşoară activitatea un număr de 265 de preoţi de caritate, care săvârşesc Sfânta Liturghie şi asigură asistenţă religioasă (liturgică şi pastorală) în cele peste 240 de capele (paraclise) existente.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti în Domnul,

Cu părintească dragoste vă îndrumăm ca în faţa suferinţei să vă întăriţi şi credinţa în Dumnezeu şi iubirea lucrătoare pentru aproapele. Grija pentru părinţii, soţii, copiii şi rudele dumneavoastră, care se află în boală şi neputinţă, trebuie să fie mărturie a iubirii creştine în societate.

Viaţa şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care vă îndemnăm să le apăraţi şi cultivaţi, spre slava lui Dumnezeu şi binele oamenilor. Chiar dacă nu toţi avem ştiinţa de a vindeca trupurile, putem toţi alina sufletele, vesti bunătatea lui Dumnezeu şi sprijini pe cel aflat în neputinţă, mai ales în societatea secularizată şi individualistă de astăzi.

Pentru a cunoaşte mai bine, în această perioadă a Postului Naşterii Domnului, toate sfintele învăţături şi deprinderile practice şi duhovniceşti acumulate pe durata acestui An al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor şi pentru a ţine aprinsă flacăra credinţei şi a dragostei de aproapele, se vor organiza la parohii, mănăstiri, protopopiate şi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine şi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaţi în suferinţă şi bătrânilor bolnavi. 

Sfătuim părinteşte copiii şi tinerii din Biserica noastră să îşi aducă aminte de cei neajutoraţi, să viziteze şi să ajute oamenii singuri, bolnavi şi săraci, fie acasă, fie la patul de spital sau în aşezămintele sociale, preţuind şi aducând alinare celor aflaţi în suferinţă şi celor vârstnici.

Îndemnăm pe toţi părinţii protopopi să comunice, fără întârziere, centrelor eparhiale, iar centrele eparhiale Patriarhiei Române modul în care au fost organizate, la nivel local, activităţile desfăşurate în sprijinul bolnavilor şi a celor vârstnici care au nevoie de ajutor, în Postul Naşterii Domnului.

Ne rugăm lui Dumnezeu pentru medici şi pentru ceilalţi ostenitori în lucrarea de vindecare şi îngrijire a bolnavilor, îi preţuim şi îi îndemnăm părinteşte să continue şi să sporească această lucrare sfântă şi nobilă, spre a fi constant mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru oameni şi apărători ai demnităţii umane.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credinţă şi o chemare la fapta cea bună în folosul celor bolnavi şi vârstnici, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, să vă binecuvinteze pe toţi cu darurile Sale cele bogate, spre a arăta mai ales în vremea Postului Crăciunului multă rugăciune şi grijă pentru cei bolnavi, precum şi milostenie faţă de toţi cei neajutoraţi. În felul acesta ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire milostivă pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,


† D A N I E L
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan                      
Arhiepiscopul Iaşilor şi
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

†  Laurenţiu
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului

† Andrei                      
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
      
†  Irineu
Arhiepiscopul Craiovei şi
Mitropolitul Olteniei

† Nicolae                   
Arhiepiscopul Timişoarei şi               
Mitropolitul Banatului

† Petru
Arhiepiscopul Chişinăului,
Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Iosif                                     
Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi
Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim
Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei,
Austriei şi Luxemburgului
Mitropolitul Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord
      
† Nifon
Mitropolit onorific,
Arhiepiscopul Târgoviştei
 şi Exarh Patriarhal

† Teodosie                                 
Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Irineu                  
Arhiepiscopul Alba Iuliei  

† Gherasim
Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie                      
Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Epifanie
Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Calinic                      
Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei              
Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae
Arhiepiscopul Ortodox Român
al celor două Americi

† Justinian                                 
Arhiepiscop onorific,                    
Episcopul Ortodox Român
al Maramureşului şi Sătmarului
          
† Ioan
Arhiepiscop onorific,
Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu                            
Episcopul Huşilor

† Lucian
Episcopul Caransebeşului    

† Sofronie                          
Episcopul Ortodox Român al Oradiei  
  
† Nicodim    
Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu                       
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie                            
Episcopul Giurgiului

† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion                       
Episcopul Tulcii

† Petroniu
    Episcopul Sălajului

† Gurie
Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil                      
    Episcop-locţiitor (administrator) al          
Episcopiei Daciei Felix

† Siluan
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
      
† Siluan                       
Episcopul Ortodox Român al Italiei

† Timotei      
Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord          

† Mihail
Episcopul Ortodox Român
al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul              
Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul
Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul              
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul              
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Vasile Someşeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul        Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei  

† Marc NemţeanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a Europei Occidentale

† Sofian BraşoveanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe  
Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Emilian LovişteanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul                Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Romanului şi Bacăului  
  
† Ioan Casian de VicinaEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul                    Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe         
Române a Maramureşului şi Sătmarului

† Ignatie Mureşeanul    Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei

109 Ani de la Nasterea Parintelui Dumitru Staniloaie.

Astăzi se împlinesc 109 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox român. Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903 în localitatea Vlădeni, judeţul Braşov, şi a trecut la Domnul pe V 5 octombrie 1993, la Bucureşti. A fost profesor de teologie la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi Bucureşti şi membru al Academiei Române. 

Prin gândirea teologică, prin lucrările şi traducerile din Sfinţii Părinţi, între care amintim cele 12 volume ale "Filocaliei", la care a lucrat 45 de ani, părintele Dumitru Stăniloae a adus cea mai mare contribuţie teologiei ortodoxe româneşti, care cu greu va putea fi egalată. 

"Părintele profesor Dumitru Stăniloae poate fi considerat o personalitate providenţială deoarece s-a afirmat într-o perioadă în care teologia românească era pe drumul căutării propriei identităţi. Identitatea pe care a câştigat-o prin părintele Dumitru Stăniloae înseamnă întoarcerea spre ceea ce are Ortodoxia mai autentic, către o înţelegere duhovnicească a Sfintei Scripturi, oînţelegere în duh a Sfinţilor Părinţi şi mai ales o deschidere către problematica societăţii contemporane. Gândirea sa teologică este o sinteză între învăţătura de credinţă, spiritualitatea ortodoxă autentică şi expresia ei eclesială", a declarat pentru "Ziarul Lumina" părintele Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei deplânge moartea, în condiții tragice, a tânărului Gheorghe (35 de ani), în timpul inundațiilor din provincia de Grosseto.

Dorim ca, în numele tuturor comunităților monastice și parohiale ortodoxe românești de pe pământul Italiei, să exprimăm profundul nostru regret pentru decesul  lui Gheorghe, ca urmare a inundațiilor din ultimele zile, la Capalbio (provincia Grossetto), însoțindu-l cu rugăciunea pentru iertarea păcatelor sale și pentru odihna cea veșnică. Dumnezeu, pe cel adormit, să-l ierte si sa-l numere în ceata sfinților Săi, iar pe cei rămași, să-i mângâie cu harul Său ! Veșnica lui pomenire! Sursa:Episcopia-italiei.it

Postul Crăciunului

În Biserica Ortodoxă începe astăzi, 14 noiembrie 2012, Postul Crăciunului, care ţine până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie inclusiv (zi de post aspru). Din rânduielile bisericeşti aflăm că anul acesta lăsatul de sec s-a făcut în seara de 13 noiembrie şi nu pe 14 noiembrie, deoarece această zi a căzut miercuri când în Biserica Ortodoxă este zi de post. Astfel, anul acesta Postul Crăciunului începe pe 14 noiembrie, nu pe 15 noiembrie după cum e rânduiala din alţi ani când ziua de 15 nu e precedată de o zi de post, adică miercuri sau vineri. Postul Crăciunului anul acesta ţine de astăzi, miercuri, 14 noiembrie, şi se încheie luni, 24 decembrie, cu menţiunea că ziua din Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru spre deosebire de celelalte zile ale Postului Crăciunului (dezlegarea la alimentele de dulce se face după Sfânta Liturghie de Crăciun din data de 25 decembrie).

„Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Sfântului Prooroc Daniel şi al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aminteşte de steaua ce a vestit magilor naşterea Mântuitorului. Această ajunare aminteşte, de asemenea, de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creştin şi apoi prima împărtăşire la Liturghia săvârşită atunci în acest scop. („Liturgica generală“, pr. prof. dr. Ene Branişte, EIMBOR, 1985)

Postul Crăciunului aminteşte de postul îndelungat al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament, în aşteptarea venirii lui Mesia - Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Primele menţiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară şi trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea“. Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La început, nu toţi creştinii posteau în acelaşi mod şi acelaşi număr de zile. De exemplu, unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, ţinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Naşterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abţinere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de oameni. Din punctul de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor faţă de cel al Paştelui, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin. Este dezlegare la peşte şi preparate din peşte, precum şi la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă şi duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie-16 decembrie, inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creştin ortodox fie prin menţiunea dezlegare la peşte, fie prin simbolul unui peşte.

Potrivit părintelui Ene Branişte („Liturgica generală“), acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinţilor Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte (cu excepţia perioadei dintre 20 şi 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marţea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, la vin şi untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot aşa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin.

În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioşii îl aşteaptă pe preot ca să le aducă vestea Naşterii Mântuitorului, în felul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină.
Sursa:Basilica.ro

Post Usor.

Doamne Ajuta.Cu ocazia inceperii postului in cinstea Nasteri Domnului,Ortodoxia cu un Click va doreste post usor,zile binecuvantate,spor in Rugaciune si in Fapte Bune;Iar pe 25 decembrie sa ne intalnim cu totii pentru a aduce prinoase si cantari Micului Copil Iisus.Doamne Ajuta.

Sinaxar 10 Noiembrie

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast şi Cvart.

Aceştia au fost din cei şaptezeci. Olimp şi Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele, în cetatea Romei de către Neron. Iar Sosipatru, de care pomeneşte Sfântul Pavel în Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savârşit. Şi poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomeneşte de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea şi Erast, de care pomeneşte în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim şi apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârşit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului şi multe pătimind pentru dreapta credinţa şi pe mulţi elini spre Domnul întorcându-i, s-a săvârşit şi el cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din ţara Capadociei, doctor cu meşteşugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăţiei lui Diocletian. Şi nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau maţele. Deci l-a dus la capiştea idolilor, şi suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniţă şi după şapte zile stând înaintea judecăţii lui Maximin, şi iarăşi fiind silit ca să jertfească, şi nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Şi legându-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede şi târându-l douăzeci şi patru de mile, afară din cetatea Tiana, şi-a dat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Mil episcopul, şi cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mil s-a născut într-o cetate persană; şi după ce s-a botezat, a învăţat Sfintele Scripturi. Vrând el să ostăşească împăratului perşilor, după ce a ajuns în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricoşătoare vedenie de noapte şi de atunci petrecea în feciorie şi în nevoinţe, rugându-se lui Dumnezeu şi pentru sine şi pentru tot neamul său. Iar după câţiva ani, lăsându-şi cetatea, s-a făcut monah şi a locuit în locul în care proorocul Daniil a văzut vedeniile. Şi s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a făcut mărturisitor şi mucenic. Şi mult ostenindu-se acolo sfântul, mustra şi cu faptele şi cu cuvintele pe cei ce făceau călcări de lege; mai în urma bătut fiind de ei şi izgonit, după ce şi-a dat seama că ei rămân neîndreptaţi, mai înainte vestindu-le urgia ce avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetăţii aceleia din greşeala lor au căzut sub urgia împăratului.

Şi trimiţând împăratul ostaşi, împreună cu trei sute de elefanţi, au sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim şi a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăşi în Persia.

Ducându-se sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea păcatelor poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară moarte. Şi după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, şi, stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea şi-şi bătea joc de sfântul mândrindu-se cu răspunsurile şi înţelepciunea sa. Iar sfântul i-a răspuns: "Fiindcă stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulţi ani, pentru ca prin pătimirea ta aceasta sa se înţelepţească şi să se îndrepteze ceilalţi". Şi, o, minune!, odată cu cuvântul sfântului a căzut fulger din cer şi l-a făcut pe acela jumătate uscat şi în aceasta stare a petrecut doisprezece ani întregi şi în urma s-a săvârşit.

Iar sfântul ieşind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea sfântului, a trimis la el şi l-a rugat sa meargă sa-l cerceteze ca pe un bolnav şi să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către sfântul să meargă cu grăbire, sfântul a răspuns către dânsul aşa: "Du-te şi spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: "Acestea îţi zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovăduiesc eu prostul şi nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala ce te supară, şi încingând mijlocul tău, vino umblând cu însăşi picioarele tale, ca să te văd". Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătoşit stăpânul său şi atât s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămăşita sau semn de boală. Deci s-a sculat şi s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale şi aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului şi apucându-le cu amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Şi mulţumind slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Aceasta preamărita minune a sfântului pe mulţi a adus la credinţa lui Hristos.

Acolo aflându-se sfântul, a alungat mulţi demoni din cei care pătimeau. Şi pe o femeie ce zăcea în pat şi era slăbănoaga de nouă ani, apucând-o de o mâna, a ridicat-o sănătoasa. Şi pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul şi cu nebăgare în seama încredinţa nedreptatea prin jurământ, fiindcă defăima şi nu asculta cuvintele sfântului, l-a făcut prin rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre îndreptarea şi a altora mulţi, încât din aceasta, mulţime nu putină din acel oraş a venit la sfântul şi a cerut ca să primească credinţa creştineasca. Şi alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la dregătorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul şi stând el înaintea lui împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credinţa lor cea în Hristos curată şi neclintită, multe pedepse şi chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însuşi sabia şi a lovit pe sfântul în piept. Asemenea şi fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit şi acela pe sfântul în inima. Iar episcopul Domnului şi nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: "Fiindcă voi amândoi v-aţi unit ca să mă omorâţi pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adică vă veţi ucide unul pe altul, şi maica voastră va rămânea fără fii". Şi aceasta zicând şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i păgânul Vasilisc deasupra a doi munţi, acolo i-au ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a ieşit împreună cu fratele său la vânat, fără să dea în vreun fel crezare prorociei sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Şi aflând un cerb singur ei, amândoi fraţii, au stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul despre o parte de cerb şi celalalt de cealaltă, şi au slobozit amândoi suliţele ca să omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile amândurora, şi aşa în chinuri şi-au lepădat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moaştele Sfântului Mil şi ale ucenicilor lui au fost îngropate de către creştini. Şi vieţuiesc ei pururea viaţa cea nesfârşită şi veşnică şi se roagă pentru noi către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Caliopie, Nir şi Orion.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.