Început de an şcolar la seminariile din Patriarhia Română



Sursa:patriarhia.roElevii din toată ţara au început astăzi, 17 septembrie 2012, un nou an şcolar. Printre instituţiile de învăţământ bucureştene care şi-au deschis porţile s-a aflat şi Seminarul Teologic Ortodox liceal “Nifon Mitropolitul”. Dimineaţă, elevii au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, la Mănăstirea „Radu Vodă”. De asemenea, a fost oficiată o slujbă de Te Deum.

La final, Preasfinţia Sa a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia începutului de an şcolar, intitulat „Cooperarea dintre familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional”, informează TRINITAS TV.

După slujbe, seminariştii s-au îndreptat către sălile de curs, la orele de dirigenţie. La Seminarul teologic bucureştean învaţă peste 200 de elevi, în 8 clase. În clasa a IX-a sunt înscrişi 60 de elevi.

Şi elevii Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca au început noul an școlar prin rugăciune. După ce au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată în capela unității de învățământ, seminariștii au participat în Catedrala mitropolitană la slujba de Te Deum. La festivitate a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Seminarul din Cluj-Napoca are, anul acesta școlar, două clase a IX-a: una de teologie pastorală și una cu profil filologic.

Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova şi-a deschis, astăzi, porţile, pentru noul an şcolar. Cu acest prilej, profesorii şi elevii seminarişti au participat la Sfânta Liturghie oficiată de părinţii profesori la Paraclisul Seminarului, urmată de o slujbă de mulţumire către Dumnezeu.

Festivitatea de deschidere a noului an şcolar s-a desfăşurat începând cu ora 9.00. La eveniment au fost prezenţi şi reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj şi ai Mitropoliei Olteniei.

La Constanța, noul an școlar a fost deschis la Catedrala Arhiepiscopală din municipiu. Elevii Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Dionisie Exiguul” au participat la Sfânta Liturghie și la slujba de Te Deum, oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Înaltpreasfinția Sa i-a felicitat și premiat, cu acest prilej, pe elevii seminariști cu rezultate foarte bune în anul școlar precedent.

Elevii Seminarului Teologic „Sfântul Mitropolit Dosoftei” din Suceava au început şi ei cursurile. Deschiderea noului an școlar a fost precedată de oficierea unei slujbe de Te Deum, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

Seminarul a fost înfiinţat în anul 1991, iar din 2003 îşi desfăşoară activitatea într-o clădire proprie, dotată cu săli de clasă, internat, cantină, sală de studiu, bibliotecă şi alte utilităţi impuse de profilul localului de învăţământ.

La eveniment au participat elevi seminarişti, părinţii și corpul profesoral.

În Arhiepiscopia Râmnicului, în prima zi a anului şcolar 2012-2013, Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Emilian Lovişteanul s-a aflat alături de elevii de nivel preşcolar, primar şi gimnazial şi profesorii acestora de la Şcoala Waldorf din Râmnicu Vâlcea, precum şi de elevii şi cadrele didactice ale Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, cărora le-a acordat arhiereşti binecuvântări.

Sistemul de învăţământ alternativ Waldorf a luat fiinţă la Râmnicu Vâlcea în 1993. În prezent, Şcoala Waldorf îşi desfăşoară activitatea în sediul din Str. Calea lui Traian nr. 170, având clasele I-VIII şi 3 grupe de preşcolari ce funcţionează cu program prelungit. Din anul 2010 Şcoala Waldorf devine structură şcolară a Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea, cu un efectiv de 15 cadre didactice şi 160 de şcolari şi preşcolari.

De la orele 11:00, la Seminarul Teologic Liceal „Sf. Nicolae” din Rm. Vâlcea a fost marcată deschiderea oficială a cursurilor noului an şcolar. Festivitatea s-a desfăşurat într-un cadru deosebit: atât membrii corpului didactic cât şi elevii şi părinţii lor, au fost onoraţi de prezenţa Preasfinţitului Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Manifestarea a început cu o slujbă de Te-Deum oficiată de către Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. După slujbă, Părintele Ierarh a dat citire Mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2012-2013, precum şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.

În Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, elevii Seminarului Teologic „Iustin Patriarhul” din Câmpulung Muscel au participat la începutul noului an şcolar la o slujbă de Te Deum oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic.

De 18 ani, instituţia funcţionează în cadrul Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”.

Ierarhul Argeşului şi Muscelului a participat şi la festivitatea de deschidere a noului an școlar la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă Basarab” din Curtea de Argeș.

La Galaţi, festivitatea de deschidere a noului an școlar la Seminarul Teologic “Sfântul Apostol Andrei” a început cu Sfânta Liturghie, oficiată în Capela instituției de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

La slujbă au participat toți cei 210 elevi, alături de care s-au aflat şi micii elevi din clasa I a ciclului primar şi din două clase pregătitoare, înființate anul acesta, majoritatea fiind împărtăşiţi cu Sfintele Taine de Chiriarhul Dunării de Jos. Cu toții au asistat apoi și la slujba de Te Deum.

Clasa I a ciclului primar şi cele două clase pregătitoare au fost înființate prin detaşarea de la Şcoala Gimnazială nr. 25, din cauza lipsei de spațiu.

În Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu, a participat, astăzi, la deschiderea anului şcolar la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Slobozia.

La eveniment au fost prezenţi toţi elevii seminarişti din cei patru ani de studiu, alături de părinţii lor şi tot corpul profesoral format din părinţii profesori de specialitate şi profesorii laici.

Programul evenimentului a început cu imnul arhieresc, urmat de slujba de Te Deum.

S-a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Părintele Director a rostit un cuvânt de bun venit pentru elevii din anul I, dar şi de responsabilizare pentru ceilalţi din anii mai mari şi a mulţumit Episcopiei pentru bursele lunare acordate elevilor, cât şi în alimente.

Elevii Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare au început un nou an școlar. Festivitatea a început cu Sfânta Liturghie, oficiată în Catedrala episcopală de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Ierarhul a oficiat și slujba de Te Deum.

Alături de părinți şi cadre didactice, elevii seminarişti s-au îndreptat apoi spre sălile de curs.

Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul' din Baia Mare a fost înființat în anul 1991.

De ce oare, uneori, mă plictiseesc la Sfânta Liturghie deși particip la ea de ani de zile?

Vă mărturisesc sincer că deobicei nu particip la slujba Vecerniei, care se săvârșește cu o seară înainte, și nici la slujba Utreniei care precedă Sfânta Liturghie, ci vin împreună cu familia la începutul Liturghiei și stăm până la sfârșit.

La sfârșitul de săptămâna care a trecut i-am însoțit pe prietenii noștri sâmbătă seara la Taina Spovedaniei, care era programată exact după Vecernie. Așa că am asistat și noi la slujba Vecerniei, parțial. Duminică dimineață mi-am făcut acasă canonul pe care mi l-a dat părintele și apoi am plecat toți spre biserică. Am ajuns aproape la începutul Utreniei și am stat apoi până la Sfânta Liturghie.

Pentru mine, această participare la Sfânta Liturghie a fost mai deosebită, am reușit să fiu mai atent, mai prezent la tot ce se întâmplă. Nu mi-a zburat gândul aiurea, n-am fost obosit, nu m-am plictisit și nu-mi doream să se termine mai repede, ba dimpotrivă, mă bucuram de fiecare cântare și rugăciune.

Recunosc că nu a fost meritul meu, ci Dumnezeu m-a ajutat să mă bucur și să fiu așa de bine conectat la tot ce se întâmpla în timpul slujbei, însă totuși mă întreb: Oare n-a contribuit mult și faptul că am participat la Vecernie, la Utrenie, și canonul de rugăciune pe care l-am făcut înainte de a pleca spre biserică?

De obicei mă ispitește cel rău duminica dimineață să nu mă rog la Dumnezeu, că oricum plec spre biserică și ne rugăm toți acolo. Iar canonul mi-l fac de obicei seara înainte de culcare.

La Vecernie nu merg pentru că nu mi-am impus acest lucru și pentru că sâmbăta după-amiaza mereu avem ceva de făcut. Iar la Utrenie dimineața nu venim pentru că nu au răbdare fetițele noastre să stea 3-4 ore la slujbă.

Toate motivele adunate la un loc, la care se adaugă lenea mea și lipsa de seriozitate în cele duhovnicești, au avut ca efect de multe ori o stare de plictiseală în timpul Sfintei Liturghii.

Sunt multe ispite atunci când urmează să participi la Sfânta Liturghie, începând de dimineață cum te trezești, continuând cu drumul până la biserică, și terminând cu gândurile și starea pe care o ai în timpul slujbei. Patimile noastre și ispitele diavolului ne scot de obicei din starea aceea de liniște și nădejde specifică unei dimineți, și ne aruncă sufletul în tulburare, supărare, deznădejde, și gânduri necurate.

La un moment dat, la mijlocul Sfintei Liturghiei se cântă la strană Heruvicul, și se spune: „Noi care pe heruvimi cu taina închipuim și făcătoarei de viață Treimi, întreită cântare aducem.” iar apoi cântarea se sfârșește la final cu: „Toată grija cea lumească acum de la noi să o lepădăm.”, după care ies preoții cu Sfintele Daruri din altar în mijlocul bisericii, sub policandru.

La auzul acestor cuvinte încerc să nu mă mai gândesc la nimic din cele lumești și să mă concentrez la rugăciune. Totuși această sforțare a mea e în zadar de multe ori, și după puțin timp gândul iar îmi zboară aiurea. Este ca și cum m-aș chinui să fiu mai odihnit atunci când sunt obosit... degeaba!

Eu cred că pentru a avea putere să lepădăm grija cea lumească în timpul Sfintei Liturghii trebuie să ne pregătim încă de sâmbătă după-amiază pentru acest moment. Pentru că duminica e ziua închinată Domnului, Ziua Învierii, ziua cea mai importantă din săptămână, ar trebui ca noi creștinii să ne canalizăm toate energiile spre acestă perioadă.

Sfânta Liturghie se poate transforma pentru fiecare din noi într-o premiză pentru apropierea maximă față de aproapele și față de Dumnezeu. Liturghia, dacă vreți, este masa de prânz la care Tatăl își invită toții copiii Lui pentru a ne bucura în comuniune.

Noi, mereu după slujbă mergem la părinți și luăm masa, și este un moment deosebit, pentru că ne dăm toți seama că acesta-i scopul vieții: să ne adunăm unii cu alții în iubire. Este o masă aparte, față de alte zile ale săptămânii, are o încărcătură sufletească deosebită.

Sfânta Liturghie este masa bogată a Împărăției Cerurilor, masa Nunții Fiului lui Dumnezeu, la care ne invită Tatăl, și la care sunt primiți doar cei cu haină de nuntă, cei pregătiți.

Cred că există o nedumerire în mințile multor creștini: „De ce oare, uneori, mă plictiseesc la Sfânta Liturghie deși particip la ea de ani de zile?” Răspunsul este simplu: Pentru că nu ne pregătim pentru acest moment. Uneori participăm doar ca să mai bifăm o Liturghie, ca și cum Hristos Domnul ne-ar cere carnețelul la Judecată pentru a vedea dacă am fost la toate. Alteori venim așa din inerție, fără a ști ce duminică este, ce Evanghelie se va cite, ce sfânt se pomenește în ziua respectivă, în ce perioadă a anului bisericesc ne aflăm, etc.

Pregătirea pentru Sfânta Liturghie ne ajută să intrăm în acea stare duhovnicească necesară pătrunderii cu mintea în tainele adânci ale Dumnezeirii. Când venim nepregătiți, Sfânta Liturghie ne pare un spectacol, un teatru, o scenetă care are mereu aceleași personaje.

Pe cât pare de tainică transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului pe Sfânta Masă, pe atât de tainic este și felul în care mintea noastră poate trece în timpul Sfintei Liturghii mai departe de cele materiale, contemplând pe cele duhovnicești. Dar acest lucru e tot un dar al Duhului Sfânt, însă oferit celor sârguincioși, care se arată nevoitori și dornici de cele dumnezeiești.

Aveam un profesor la Facultatea de Teologie care ne spunea odată la un curs: „Nu poți să cobori din mașină, după ce te-ai enervat prin trafic și ai condus o jumătate de oră, și apoi să intri direct în altar și să dai Binecuvântare pentru Sfânta Liturghie.”

La fel și noi. Nu putem după o sâmbătă de distracții până la miezul nopții, și după ce ne trezim obosiți, să intrăm direct la Liturghie și să fim prezenți acolo trup și suflet.

Slujba Vecerniei ne introduce în bogația înțelesurilor duhovnicești din ziua următoare. Sâmbata seara, acasă, ar trebuie să fie un timp de rugăciune și de citire a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți. Rugăciunea de duminică dimineață are ca scop mutarea gândului rapid spre Dumnezeu, pentru ca nu cumva mintea să se ocupe cu alte gânduri care ne-ar putea distrage toată ziua. Slujba Utreniei ne reamintește prin Evanghelia citită și prin cântări de Învierea Domnului și de toate binefacerile ei, la care se adaugă cântări dedicate sfinților zilei.

Toate acestea, ne vor așeza duhovnicește și vom intra în Sfânta Liturghie cu o altă stare. Abia atunci putem spune și noi: „În Biserica Măririi Tale stând, în cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușa cerească, deschide nouă și ușa milostivirii Tale'' (Troparul Utreniei).

Prezența noastră la Sfânta Liturghie este prezența reală în Împărăția Cerurilor, însă așa cum doar cei curați cu inima vor pătrunde pe poarta îngustă ce duce spre Împărăție, așa și la Liturghie, doar cei pregătiți vor pătrunde cu mintea Marea Taină care are loc în Sfântul Altar.

Pregătirea este foarte importantă și pentru Taina Botezului, pentru Taina Cununiei, pentru Taina Spovedaniei, și pentru toate slujbele Bisericii. Ne pregătim pentru a fi mai conștienți de noi înșine. Ne pregătim pentru a vedea cu sufletul mai bine ce se întâmplă în biserică. Ne pregătim pentru că fiecare Taină (slujbă) este o întâlnire cu Hristos – Izvorul de Har al tuturor Tainelor.

Dacă ați rămas vreodată cu impresia că o slujbă nu v-a plăcut, în mare parte se datorează stării sufletește neprielnice, și mai puțin factorilor externi.

Doamne ajută!

(Claudiu)

Timișoara: Zilele Sfântului Siluan Athonitul (editia a IV-a), 20-26 septembrie 2012

Ca în fiecare an la sfârsit de septembrie, Asociatia Culturala Kratima Timisoara, dimpreuna cu Mitropolia Banatului, organizeaza în perioada 20-26 septembrie “Zilele Sfântului Siluan Athonitul”. Editia din acest an, cea de-a patra, se va desfasura sub auspiciile temei “Între libertate si voia lui Dumnezeu” si este foarte generoasa, cuprinzând atât obisnuitele conferinte, cât si actiuni dedicate familiei, sau copiilor. Invitatii acestei editii sunt George Crasnean, redactor la “Lumea Monahilor”, Parintele Vasile Gavrila, foarte cunoscut sub numele de “Duhovnicul de la Miezul Noptii”, datorita emisiunii difuzate multa vreme pe TVR 2 si Parintele Ierom. Melchisedec, staretul Manastirii Lupsa.
Nu ezitati sa transmiteti aceasta informatie tuturor acelora pe care îi considerati interesati.

Cu nadejdea de a va revedea cât mai numerosi cu acest prilej, mii de multumiri si tot gândul bun,

Cu drag,
Camelia Mingasson
Presedinte
Asociatia Culturala Kratima

Scrieri Pentru Suflet.

Intreband avva Arsenie oarecand pe un batran egiptean pentru gandurile sale, altul vazandul
pe el, a zis: avvo Arsenie, cum atata invatatura latineasca si elineasca avand, intrebi pe acest
taran pentru gandurile tale? Iar el a zis catre dansul: invatatura latineasca o am eu cu adevarat,
dar alfabetul acestui taran inca nu l-am invatat.

Cele trei semnificații ale Crucii: obiect, semn și cale

Sfânta Cruce, Altar de jertfă al Mântuitorului, are trei semnificaţii: obiect sfânt, semn de închinare şi cale/misiune de urmat. În cele ce urmează prezentăm o cateheză despre importanţa şi semnificaţiile Sfintei Cruci, material concis, care trebuie neapărat întregit în prezentarea orală din cadrul comunităţilor parohiale cu temeiuri biblice, dar şi cu alte elemente semnificative, uşor de obţinut din sursele bibliografice indicate, mai ales cu privire la răspunsurile ortodoxe vizavi de atitudinile neoprotestante, în funcţie de situaţia concretă din fiecare parohie. 

I. Sfânta Cruce - semn creştin, distinct şi distinctiv

Toate religiile lumii, din trecut şi de azi, au avut şi au semne şi simboluri specifice: unele corpuri cereşti (soarele, luna, stelele), altele corpuri şi figuri de animale, iar altele obiecte de tot felul. În acelaşi timp, suverani şi popoare, armate, instituţii, asociaţii, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi nevoie de un muzeu imens, ca să fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile şi celelalte instituţii omeneşti, creştinismul se prezintă în faţa lumii, de douăzeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar şi cel mai mare dintre semne: Sfânta Cruce. Prin comparaţie, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevăr, o realitate. De ce? Pentru că Sfânta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca să ne mântuiască. Părinţii Bisericii ne învaţă că Sfânta Cruce are trei semnificaţii: obiect sfânt, semn de închinare şi cale de urmat, misiune. În pofida faptului că s-a vorbit şi s-a scris enorm despre ea, că ştim, aşadar, foarte multe lucruri, Sfânta Cruce rămâne, în esenţă, o mare taină, sau 'uşa tainelor' - cum frumos exprimă un vers din Acatistul Sfintei Cruci (Icos 6), aşa cum de-a pururi taine rămân Sfânta Treime, Întruparea Mântuitorului, Euharistia etc., pe care le primim şi le înţelegem numai prin credinţă. Trebuie să reţinem, de asemenea, că în ierarhia liturgică Sfânta Cruce se situează imediat după Maica Domnului şi înaintea sfinţilor. Să ne amintim că la încheierea unor slujbe (otpust) se rosteşte: 'Hristos - Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu pu-terea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci şi cu ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască…'. Înţelegem, astfel, că Hristos ne mântuieşte şi cu puterea Crucii.

II. Tema catehezei noastre are ca obiectiv prezentarea unei sinteze a învăţăturii ortodoxe despre Sfânta Cruce, cu evidenţierea importanţei pentru mântuirea noastră.

III. Tratarea va parcurge următoarele puncte: cele trei semnificaţii (obiect, semn, cale); locul Crucii în cultul ortodox; rătăcirile neoprotestanţilor. 

1.a. Crucea ca obiect. Toate locurile şi obiectele care au intrat în legătură cu viaţa pământească a Mântuitorului au fost consacrate prin harul izvorât asupra lor din Fiinţa Lui Dumnezeiască. Evenimentele deosebite ale vieţii şi activităţii Sale au dat naştere la biserici şi mănăstiri vestite, în locuri ca: Betleem, Iordan, Tabor, Ierusalim, Golgota, Ghetsimani etc. Slujitori ai Bisericii, demnitari politici de bună credinţă şi credincioşi de rând, au preţuit întotdeauna locurile şi obiectele despre care vorbim. Între acestea, grija împărătesei Elena (c. 248-329) pentru descoperirea Crucii de pe Golgota, aprox. în anul 327. Fericită că a găsit Sfânta Cruce, s-a îngrijit de zidirea unei biserici pe acel loc (odată cu alte 17 în Ţara Sfântă!). La sfinţirea bisericii (335), episcopul Macarie a înălţat Crucea Domnului pe Amvon, marcând, astfel, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 sept.). Împărăteasa Elena era trecută la cele veşnice, dar credem că Mântuitorul i-a dăruit şi ei bucuria vederii din ceruri a minunatei privelişti… De atunci, cultul Crucii, ca obiect, s-a dezvoltat uimitor: va străjui toate bisericile creştine şi casele credincioşilor, în anumite zone. Va fi prezentă pe altare, la toate slujbele Bisericii, în casele credincioşilor şi chiar purtată la gât de creştinii evlavioşi. În anumite ţări (Egipt, de ex.), crucea este tatuată pe mâna pruncilor, la Botez, pentru a-i apăra de trecerea forţată la islam. Această practică, admirabilă prin scopul ei, poate fi înţeleasă în anumite locuri, dar în ţara noastră nu este nevoie să fie încurajată. În schimb, bine este ca fiecare creştin să poarte o cruciuliţă la gât, de bun gust, dar ca pe un obiect sacru şi discret, nu ca pe o podoabă oarecare şi nu la un loc cu amulete ori bijuterii extravagante. Tot la capitolul 'obiect' intră şi troiţele, de mare frumuseţe pe alocuri, întâlnite pe la răspântii, în curţile bisericilor şi ale oamenilor, în munţi şi pe dealuri etc. Trebuie cultivată şi această tradiţie, cu grija ca troiţele să fie confecţionate cu acelaşi bun gust ca şi celelalte cruci şi cruciuliţe. 

1.b. Crucea ca semn de închinare. Însemnarea cu Sfânta Cruce este un gest liturgic cunoscut chiar din vremea Sfinţilor Apostoli, la început într-o formă mai simplă. Iudeii şi păgânii care intrau în creştinism prin Taina Botezului şi a Mirungerii erau însemnaţi/pecetluiţi cruciş pe frunte, cu degetul arătător. Cu timpul, semnul a primit forma de astăzi, folosind toate degetele mâinii drepte: inelarul şi cel mic, lipite de podul palmei (simbolizând faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om), iar primele trei degete împreunate (închipuind Sfânta Treime). Rostim 'În numele Tatălui' şi ne însemnăm la frunte; 'şi al Fiului' şi ne însemnăm la piept; 'şi al Sfântului Duh', însemnând, de la dreapta la stânga, cei doi umeri; 'Amin' - lăsând mâna jos. Semnul Crucii trebuie făcut corect, fără grabă, cu evlavia cuvenită. Când ne închinăm? În toate împrejurările potrivite: la sfintele slujbe, la rostirea rugăciunilor, la culcare şi când ne sculăm, înainte şi după masă, când trecem pe lângă o biserică sau o troiţă, când suntem ispitiţi sau speriaţi de un duh rău etc. Pe scurt, 'la fiecare pas şi la fiecare faptă' - cum spune Tertulian, un scriitor creştin din secolul al III-lea (De corona militis). Este 'semnul prin care ne despărţim cei credincioşi de necredincioşi şi ne recunoaştem' (Sf. I. Damaschin, Dogmatica). Întâlnim adesea întrebarea: de ce ortodocşii se închină de la dreapta la stânga şi catolicii invers? Tot pe scurt: sunt tradiţii diferite, datorită schismei. Practic, semnul Crucii se făcea la fel până prin secolul al XIII-lea (vezi explicaţii detaliate la ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin; www.crestinortodox.ro//scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci). Fără să criticăm practica romano-catolică, vom respecta, desigur, tradiţia noastră. Detaliile închinării au importanţa lor, fără îndoială, dar mai importantă decât forma este atitudinea închinării/însemnării: cu credinţă, nădejde, evlavie, smerenie etc.

1.c. Crucea - cale/misiune. Acest aspect se leagă de cunoscuta chemare a Mântuitorului: 'Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie' (Mc 8, 34). La modul general, ştim că fiecare om este chemat de Dumnezeu pe calea creştină a desăvârşirii. La modul concret, fiecare trebuie să răspundă acestei chemări. 'Crucea vieţii' nu înseamnă doar necaz şi suferinţă, ci şi 'misiunea vieţii personale', împlinită în familie, la locul de muncă, în lume etc., cu bună credinţă, hărnicie şi conştiinciozitate. Cu sacrificii de tot felul, inclusiv cel suprem, la nevoie, după exemplul desăvârşit al Mântuitorului.

2. Locul Crucii în cultul ortodox este marcat de sărbătorile închinate ei (două 'cu ţinere' - cruce roşie: Înălţarea - 14 sept. şi Duminica a III-a din Postul Mare; una cu cruce neagră: Scoaterea Sfintei Cruci - 1 aug.). Marcat, de asemenea, prin faptul că nici o slujbă nu se face fără prezenţa Crucii, ca obiect şi ca semn de închinare, mai ales atunci când se invocă Sfânta Treime, Maica Domnului, sfinţii. Vorbind de 'cult', trebuie să-l avem în vedere şi pe cel particular: închinarea şi însemnarea cu Sfânta Cruce, însoţeşte toate rugăciunile creştinului, din pruncie până la mormânt. 

3. Neoprotestanţii (şi protestanţii, în general) nu aduc cinstire Sfintei Cruci, după cuviinţă, după cum nu cinstesc nici sfinţii, icoanele, moaştele. Motivaţia lor şi răspunsul ortodox ar necesita un spaţiu pe care nu-l avem acum, dar îndemnăm a se citi amănunte în cartea părintelui Cleopa, Despre credinţa ortodoxă, accesibilă şi 'online' (www.resurse-ortodoxe.ro/carti-ortodoxe/despre-credinta-ortodoxa). Interesant (şi interesat, credem) este faptul că în ultimele decenii se observă şi la ei semnul Crucii zugrăvit sau lipit pe casele lor de adunare… Socotim gestul ca pe o recunoaştere publică a importanţei Sfintei Cruci, chiar dacă neoficială încă, din punctul lor doctrinar de vedere.

IV. Recapitulăm (sintetizăm) noţiunile 'cheie': altar de jertfă, uşa tainelor, obiect sfânt, semn creştin, cale şi putere de mântuire.

V. Asociem cinstirea Crucii cu cinstirea sfinţilor, a icoanelor, a Sfintelor moaşte, pe care, din păcate, neoprotestanţii le ignoră acum, în pofida Tradiţiei Bisericii nedespărţite şi a unor hotărâri sinodale din vremea când creştinii erau una. 

(Ex., Sinodul al VII-lea, 787: 'Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi prooroceşti, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim, mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, pe prooroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii părinţi purtători de Dumnezeu şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor... Cine nu mărturiseşte că toţi sfinţii cei care au plăcut lui Dumnezeu, atât cei dinainte de lege, cât şi cei de sub har, sunt vrednici de cinste după trup şi după suflet, ori nu fac rugăciuni către sfinţi, să fie anatema!'. Iar când spunem 'sfinţi', cinstim şi ceea ce este legat de ei: icoane, moaşte etc.

VI. Generalizând binefacerile cinstirii Sfintei Cruci, evocăm fragmente din Acatistul ei: 
(Bucură-te) ridicarea celor căzuţi, îndreptarea celor robiţi de patimi, sprijinirea sărmanilor, apărătoarea deznădăjduiţilor, doctorul celor ce bolesc, veselia sufletului… În acelaşi timp, crâmpeie din mărturisirea inspirată a Sf. Ioan Damaschin: Crucea este pavăza, arma şi trofeul împotriva diavolului… Este scularea celor căzuţi, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului, izgonitorul răutăţilor, pricinuitorul bunătăţilor, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieţii veşnice (Dogmatica, IV, 11).

VII. Aplicarea învăţăturilor despre Sfânta Cruce înseamnă recunoştinţă faţă de jertfa Mântuitorului de pe Golgota, printr-o închinare corectă, prin credinţă în puterea ei de mântuire şi prin mărturisire liturgică, dimpreună cu întreaga suflare creştină: 'Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!' (Înălţarea Sfintei Cruci, Laude).

Repere bibliografice: ****Învăţătura de credinţă ortodoxă, Bucureşti, 2008.
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. pr. D. Fecioru, Bucureşti, 1993.
Arhim. Ilie Cleopa, Despre credinţa ortodoxă, Bucureşti, 1981.
Prof. T. M. Popescu, Meditaţii teologice, Bucureşti, 1997.
Ierom. N. Moulinier, Scurt istoric al Sfintei Cruci, trad. M. Bojin, www.crestinortodox.ro//scurt-istoric-semnului-sfintei-cruci

Nou program catehetic misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor

Începând cu 8 septembrie 2012, 'Ziarul Lumina' al Patriarhiei Române va publica în fiecare sâmbătă câte o cateheză în cadrul unui nou program catehetic misionar coordonat de Sectorul Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Catehezele prezentate în ediţia de sâmbătă a 'Ziarului Lumina' sunt susţinute în următoarea săptămână după publicare, în cadrul parohiilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Cele 15 cateheze-model publicate în 'Ziarul Lumina' sunt alcătuite de cadre didactice de specialitate de la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti şi vor fi îmbogăţite în prezentarea orală din cadrul parohiilor cu temeiuri din Sfânta Scriptură şi teologia Sfinţilor Părinţi. Deoarece catehezele au un caracter misionar, de clarificare a învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi de combatere a unor răstălmăciri şi rătăciri pentru alcătuirea şi îmbogăţirea acestor cateheze, autorii vor apela la folosirea 'Mărturisirii de Credinţă Ortodoxă' sau a 'Catehismului', a 'Călăuzei ortodoxe' şi a manualelor de sectologie şi îndrumări misionare. Prima cateheză publicată astăzi, 8 septembrie, are ca temă Sfânta Cruce şi este alcătuită de părintele profesor Vasile Gordon, de la Departamentul de Teologie Sistematică, Practică şi Artă Sacră al Facultăţii de Teologie Ortodoxă 'Justinian Patriarhul' din Bucureşti.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediţia din data de 8 septembrie 2012)

De ce gândul la moarte ne amintește de Dumnezeu?

 Acum două zile am participat la înmormântarea mamei unui prieten. Slujbă de înmormântare te trezește la realitate, îți deschie ochii și te face mai atent sufletește. Pentru că am gustat și eu din suferința prietenului meu, m-am tot gândit în acele momente ce este moarte și ce semnifică pentru noi.

Mai întâi de toate vreau să vă spun că de la o perioadă am învățat să nu-mi mai impun punctul de vedere legat de cele ale credinței, în fața celor depărtați de Biserică. Am învățat să spun tuturor că a crede în Dumnezeu și a fi un om curat este o alegere, și nu-ți impune nimeni să fii așa. Și asta pentru că am întâmpinat multe persoane care se supărau când le vorbeam de cum ar trebuie să se comporte un om firesc, normal, un om care are chipul lui Dumnezeu. Nu erau deacord cu mine și relativizau normalitatea, îndreptățindu-și propriile patimi și păcate. Îmi spuneau: “Cine a zis că e anormal să faci cutare lucru...?Biserica? Eu cred că e foarte normal să faci și așa...”

Pentru că n-aveau ca reper credința în Dumnezeu și nici o educație morală sănătoasă primită în familie, era foarte greu să-mi întemeiez argumentația atunci când vorbeam de anumite comportamente imorale din societate, duhul lumesc secularizat viind foarte puternic. Astfel am ajuns la concluzia că e mai bine să-i propui omului curăția și sfințenia... Dacă și-o dorește, foarte bine! Dacă nu, să rămână în mizeria patimilor și să vadă dacă este mai fericit.

Dumnezeu nu obligă pe nimeni și este Primul care acceptă libertatea omului și nu trece peste voința lui.

Fiecare-și trăiește viața cum vrea, cum vede la alții, cum aude împrejurul lui. Cu rele, cu bune, omul nu este constrâns să creadă ci este doar impulsionat și sedus de Dumnezeu spre acest lucru.

Totuși vine o perioadă când mai toți începem să ne gândim la moarte. Bătrânețea predispune omul la astfel de gânduri și-i inspira teama aceea a unei lumi necunoscute în care va păși. Totuși gândul la moarte poate apărea și în tinerețe, in special când ești bolnav trupește și când suferi suflește foarte mult.

În fața morții niciun om de pe acest pământ nu mai este necredincios și nu mai are curajul să-și spună sincer sieși: „Dumnezeu nu există” și asta pentru că e conștient că nu vrea să moară, că viața este așa de frumoasă, că moartea îl desparte de cei dragi, că anii au trecut așa de repede și acum urmează să putrezeească în pământ ca un vierme.

În fața morții orice om învață ce-i veșnicia pentru că nu-și dorește moarte, ba dimpotrivă, vrea să trăiască cât mai mult, dacă se poate fără să mai moară niciodată. Totuși, experiența vieții îți spune că toți murim și indiferent cât de mult îmi doresc să fiu veșnic, cu o moarte toți suntem datori.

Atunci apare frica: Unde mă duc? Ce se va întâmpla cu mine? Există oare Dumnezeu?

Paradoxal, deși cei dragi ți-au fost alături toată viața, ei nu pot merge împreună cu tine pe drumul acesta al morții. Pe ușa morții intri singur și dai piept în piept cu cea mai mare temere pe care ai trăit-o vreodată: „Ce este dincolo de această ușă?”

Chiar dacă n-ai spus o rugăciune în viața ta și n-ai călcat în biserică, teama din fața morții te duce cu gândul la o singură soluție: Dumnezeu. Ai auzit că există... știi că este bun, iubitor, dar mai știi că și pedepsește și că a dat atâtea porunci pe care trebuia să le împlinim. Atunci începi să te gândești la faptele tale... începe conștiința să te mustre pentru tot răul făcut... și ajungi să realizezi un lucru cutremurător: „Cum va interpreta Dumnezeu faptele mele?”

Dacă toată viața ai trăit fără să te gândești la Dumnezeu, și faptele tale nu le-ai raportat niciodată la poruncile Lui, acum ajungi într-un moment al vieții când ești obligat de conjuctură (de momentul moarții) să te gândești: „Oare am făcut bine ce am făcut? Oare îi plac lui Dumnezeu faptele mele?”

Asttel gândul la moarte și moartea în sine ți-L înfățișează pe Dumnezeu ca reperul ultim după care se vor analiza (judeca) toate faptele noastre. În cartei Apocalipsei din Noul Testament Domnul Hristos spune despre sine Însuși:

„Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsă 1, 8)

El este Începutul lumii, Cel care a dat viață la tot ce este creat, și tot El este cel care pune capăt acestei lumi. În bisericile ortodoxe veți putea vedea pictată pe pereți o icoană în care îngerii înfășoară lumea ca un sul, așa cum roluiești (strângi) o hartă după ce ai terminat să o citești. Iar în spatele acestui sul se revelează glorios Dumnezeu Tatăl, ca Principiu Unic al Sfintei Treimi și al Universului.

Sfârșitul vieții ni-L revelează în mod cu totul minunat pe Dumnezeu, ca o realitate pe care de data aceasta n-o mai putem evita, așa cum am făcut-o pe pământ. Dacă în timpul vieții am avut libertatea de a alege să-L cunoaștem sau nu, acum după moarte suntem puși în fața Lui și-L vom vedea față către față.

Atunci și ateii, și păgânii, și necredincioșii, și creștinii... vom cunoaște toți pe Dumnezeu în toată măreția și puterea Lui.

Gândul la moarte te ajută să conștientizezi că Dumnezeu este sigurul care te mai poate scăpa din moarte, din suferința iadului.

Vine un moment când realizezi că Dumnezeu este ultima ta soluție.

De aceea spune Sfântul Vasile cel Mare că gândul la moarte este cea mai mare filozofie, pentru că te îndeamnă să te raportezi la Dumnezeu nu numai în fața morții ci permanent, în fiecare secundă a vieții.

„Păstrați aducerea aminte de Dumnezeu și aducerea aminte de moarte. Acestea dau putere fricii de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu naște în om luarea aminte la sine însuși și la toate faptele, gândurile și simțămintele sale. De aici - viața cucernică, în trezvie. De aici - înăbușirea patimilor. De aici și curația. Din curăție - petrecerea cu Dumnezeu nu doar cu gândurile, ci și cu simțirile. Osteniți-vă! Osteneala învinge totul cu ajutorul lui Dumnezeu.

De ce să vă temeți de moarte? Doar de ceea ce este după moarte trebuie să vă temeți și să vă străduiți a fi întotdeauna pregatiți în aceasta privință. Pregatirea sta în plânsul pentru păcate, în făptuirea după putință a binelui și în credința neclintită în Domnul Mântuitorul, Care vrea ca toți să se mântuiască. Toți, prin urmare și dumneavoastră. Și cine poate împiedica dorința Domnului ? Atâta doar: în ce vă privește, nu va lăsați pe tânjală, iar Domnul nu vă va parasi.” (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, editura Sophia, Bucuresti, 2002 )

De ce gândul la moarte ne amintește de Dumnezeu?

Pentru că ne este frică de o lume pe care n-o cunoaștem.

Pentru că ne e teamă de raportarea tuturor faptelor noastre la modul de a gândi a Lui Dumnezeu, ca fiind reperul ultim și absolut a tot ce există.

(Claudiu)

Programul slujirii ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

În Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române slujesc după următorul program pe care îl aflăm de la Radio TRINITAS:

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va participa la Sfânta Liturghie ce va fi săvârşită în paraclisul Reşedinţei Patriarhale.

Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei va sluji la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului va sfinţi biserica din localitatea Meşaford din Protopopiatul Rupea, judeţul Braşov.

Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei va sluji la Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Parohia Roşia de Jos, satul Ruget, judeţul Gorj.

Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord va sluji în Parohia Ortodoxă Română „Sfânta Treime“ din Aachen, Germania.

Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale va sluji în Parohia „Sfânta Cruce“ din Torino, Italia.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Târgovişte.

Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului va sluji la Catedrala Arhiepiscopală “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa.

Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor va sluji la Schitul “Sfântul Vasile“ din Moldova-Suliţa, judeţul Suceava.

Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei va sluji în Parohia Strungari, Protopopiatul Sebeş.

Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului va sluji la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos va sluji la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.

Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului va sluji în Parohia Igneşti din Protopopiatul Sebiş.

Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei va sluji împreună cu Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului la resfinţirea Bisericii “Buna Vestire“ - Răducanu din Târgu Ocna, Protopopiatul Oneşti.

Înaltpreasfinţitul Nicolae, Arhiepiscopul celor două Americi va sluji în Parohia “Buna Vestire“, Cleveland, Ohio - SUA.

Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor va sluji la Catedrala Episcopală din Huşi.

Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei va sluji în Parohia Ghiorac din Protopopiatul Tinca.

Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei va sluji la paraclisul Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.

Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor va sluji în Parohia Ţăndărei - Gară I, Protopopiatul Feteşti.

Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului va sluji în Parohia Ciocoveni din Protopopiatul Hereşti.

Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor va sluji în Parohia Izvoru, judeţul Olt.

Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii va sluji în Capela “Sfântul Ierarh Visarion“ din incinta internatului Seminarului Teologic din Tulcea.

Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului va sluji în Parohia Bişiţa din Protopopiatul Zalău.

Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei va sluji în Parohiei Ilia din Protopopiatul Deva.

Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei va sluji în Parohia Chelmac din Protopopiatul Lipova.

Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei va sluji în Parohia “Sfinţii Zaharia şi Elisabeta“ din Parma, Italia.

Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord va sluji în Parohia Ortodoxă Română cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, din oraşul Vaxjo, Suedia.

Preasfinţitul Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei şi Noii Zeelande va sluji în Catedrala Episcopală “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Melbourne, Australia.

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal va sluji la Biserica “Domnita Bălaşa“ din Capitală.

Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor va sluji la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală.

Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor va sluji la Biserica “Sfinţii Voievozi“ din Parohia Văculeşti, Protopopiatul Dorohoi, judeţul Botoşani.

Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului va sluji în localitatea Şcoala din Protopopiatul Mediaş, judeţul Sibiu.

Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului va sluji în Parohia Stoiana din Protopopiatul Gherla.

Preasfinţitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei va sluji la Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului va sluji în Biserica „Sfinţii Voievozi” din Parohia Drăganu, judeţul Vâlcea.

Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului va sluji în Parohia “Înălţarea Sfintei Cruci“ din Gieben, Germania.

Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale va sluji în Parohia “Sfântul Iosif“ din Bordeaux, Franţa.

Preasfinţitul Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi va sluji la Misiunea “Sfântul Dimitrie cel Nou“ din Montreal, Quebec, Canada.

Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei va sluji în Parohia “Sfântul Calinic“ din Cork, Irlanda
.