miercuri, 18 aprilie 2012

Colina Patriarhiei înveşmântată în lumină pascală



Colina Patriarhiei înveşmântată în lumină pascală
Sărbătoarea Sfintelor Paşti a adunat şi anul acesta, pe Dealul Patriarhiei, sute de credincioşi care, după ce şi-au umplut sufletele de lumină prin postire timp de şapte săptămâni, au venit să-şi umple şi candelele cu Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim şi să retrăiască împreună bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum informează „Ziarul Lumina”.

Nici măcar ploaia care în toiul nopţii a început să cadă din belşug nu a reuşit să-i risipească pe credincioşii veniţi să-şi spună unii altora că 'Hristos a înviat!'. Toţi au înţeles că Dumnezeu a binecuvântat, în această noapte, sufletele cu Lumină Sfântă şi pământul cu apă. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a spus credincioşilor că şi ploaia trebuie primită ca o binecuvântare de la Dumnezeu, prin care se verifică deodată fidelitatea şi curajul nostru, deoarece un bun creştin crede şi se roagă indiferent dacă vremea este favorabilă sau nu.

La miezul nopţii, preoţii îmbrăcaţi în veşminte de sărbătoare au primit Sfânta Lumină de la Părintele Patriarh Daniel, după care au coborât în mijlocul credincioşilor şi au împărţit-o tuturor. Dintr-o singură lumină s-a născut, în câteva momente, o binecuvântată pleiadă de lumini. 'Aceasta este icoana Învierii lui Hristos Cel Unul din care noi primim lumina pentru învierea noastră a tuturor. Se vede deci, pe de o parte, trecerea de la întuneric la lumină, iar pe de altă parte, se vede că Hristos este începătura învierii celor adormiţi. Învierea Lui este temelia învierii universale, a tuturor oamenilor', a explicat Patriarhul nostru.

Învierea Domnului este inima cultului ortodox şi temelia vieţii creştine

După ce au primit Sfânta Lumină şi s-au rugat împreună la slujba Învierii, credincioşii adunaţi în curtea Catedralei patriarhale au ascultat cuvântul de învăţătură al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a arătat că sărbătoarea Sfintelor Paşti sau sărbătoarea Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este inima cultului ortodox şi temelia vieţii creştine, amintindu-le credincioşilor de cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care scria corintenilor în prima sa epistolă: 'Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră şi zadarnică este şi credinţa voastră!' (I Cor. 15, 14). Adevăratul creştin este cel care mărturiseşte, în primul rând, că Hristos a înviat şi aşteaptă cu speranţă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, după cum mărturisim în Simbolul Credinţei. 'Adevărul Învierii lui Hristos este lumina vieţii creştine. De aceea, Învierea lui Hristos este serbată nu numai în ziua de Paşti, ci la începutul fiecărei săptămâni. Ziua întâi a săptămânii este ziua Învierii Domnului, adică ziua de duminică. Această zi, întâia a săptămânii, este lumină pentru toată săptămâna şi pentru întreaga noastră viaţă. De la Învierea lui Hristos încoace, toată viaţa este orientată spre învierea universală', a spus Patriarhul Daniel.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat că slujba de Înviere nu se săvârşeşte în interiorul bisericii, ci în afara ei pentru că ea priveşte pe toţi oamenii, nu numai pe creştini. 'Ea este o mărturisire în lume că toţi oamenii sunt chemaţi la învierea cea de obşte sau învierea universală şi fiecare poate primi lumină, pace şi bucurie din lumina, pacea şi bucuria lui Hristos potrivit intensităţii credinţei sale şi potrivit iubirii sale faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Atâta lumină am adunat în candela sufletului nostru, cât am iubit pe Dumnezeu şi pe semeni în viaţa aceasta.'

Toată credinţa Bisericii este rezumată în salutul pascal 'Hristos a înviat!'

De asemenea, Preafericirea Sa a mai explicat că 'Învierea lui Hristos, pe care o mărturisim atunci când intonăm Troparul Învierii, nu este o simplă revenire la viaţa pământească, nu este reanimarea unui cadavru, ci este omorârea morţii, pentru că Hristos Cel înviat nu mai moare niciodată. El nu revine în lumea aceasta căzută, în care timpul şi spaţiul separă, în care sănătatea este amestecată cu boala, iar viaţa cu moartea. El intră în viaţa cea veşnică, cerească, unde nu este durere, nici suspinare şi nici întristare, în viaţa cea nouă'. Explicând înţelesurile salutului pascal 'Hristos a înviat! - Adevărat a înviat!', Părintele Patriarh a arătat că acesta nu este nicidecum o formă de adresare folclorică, ci este o mărturisire de credinţă, întemeiată pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel: 'De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El, te vei mântui! Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire' (Romani 10, 9-10). 'Credinţa în Dumnezeirea şi Învierea lui Hristos este condiţia mântuirii noastre. Degeaba credem noi, în gândul nostru doar, că Hristos a înviat, dacă nu-L mărturisim cu gura. Prin aceasta arătăm că suntem creştini şi toată credinţa Bisericii este rezumată în salutul pascal: 'Hristos a înviat!'.'

Spre finalul cuvântului de învăţătură, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a îndemnat pe credincioşi să fie mai aproape de cei aflaţi în boli şi suferinţe, împărtăşindu-le lumina dreptei credinţe şi a faptelor bune şi bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Vindecătorul şi Mântuitorul nostru.

Slujba a continuat cu partea numită Canonul Învierii Domnului şi cu oficierea în Catedrala patriarhală a Sfintei Liturghii de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei patriarhale. La finalul slujbei, Patriarhul României a oferit tuturor credincioşilor câte un cozonac, un ou roşu, o scrisoare pastorală de Paşti şi câte o iconiţă cu Învierea Domnului.

Sfânta Lumină de la Ierusalim adusă pentru al patrulea an

Anul acesta, Lumina Sfântă s-a pogorât la Ierusalim la ora 14:24. Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a împărţit Sfânta Lumină reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe la Biserica Sfântului Mormânt. În ţara noastră, Sfânta Lumină a fost adusă, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de o delegaţie a Patriarhiei Române condusă de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Avionul care a transportat delegaţia a ajuns pe Aeroportul Internaţional 'Henri Coandă' în jurul orei 20:30. După o scurtă conferinţă de presă, Lumina Sfântă a fost împărţită reprezentanţilor mai multor eparhii din ţară şi ai protopopiatelor Capitalei.

Apoi, Sfânta Lumină a fost adusă la Catedrala patriarhală, unde a fost întâmpinată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-au aflat Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi preoţii slujitori ai catedralei. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt prin care a arătat că Sfânta Lumină este un dar de la Dumnezeu, al iubirii Sale milostive, şi în acelaşi timp este dovada că Hristos Cel înviat din morţi este Lumina lumii, Lumina cea neînserată, Lumina Împărăţiei cerurilor, care este dăruită în arvună în lumea aceasta, în timpul vieţii pământeşti, celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi se nevoiesc să fie bineplăcuţi Lui împlinind poruncile Lui în viaţa lor. 'Această Lumină Sfântă simbolizează şi prezenţa Duhului Sfânt în Biserică, ce luminează conştiinţele, încălzeşte inimile şi întăreşte voinţa oamenilor credincioşi să slujească lui Dumnezeu', a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Învierea vestită în 12 limbi

Vecernia Învierii, numită în popor şi 'a doua Înviere', a fost săvârşită la Catedrala patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi un sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei a fost citită în 12 limbi pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan despre trecerea Mântuitorului prin uşile încuiate şi arătarea către ucenicii Săi (In. 20, 19-25). 'Această Evanghelie se citeşte în 12 limbi în amintirea celor 12 Apostoli care au fost trimişi de Mântuitorul Iisus Hristos să binevestească lumii Evanghelia Învierii, vestea cea bună că Hristos a biruit păcatul, răutatea, iadul şi moartea. Grija Mântuitorului Iisus Hristos pentru mântuirea lumii se vede în faptul că trimite pe ucenici în lume la propovăduire, nu doar în poporul evreu, ci la toate popoarele. Deci, citirea în 12 limbi arată deodată numărul celor 12 Apostoli, dar şi mulţimea popoarelor (pentru că cifra este simbolică), care vor auzi Evanghelia lui Hristos şi vor crede în El dobândind astfel mântuirea. Aşadar vedem că Biserica lui Hristos este deschisă în aşa fel încât are vocaţia anume de a cuprinde toate neamurile', a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a mai explicat că, pentru a intra la ucenicii Săi, Hristos nu a deschis uşile, ci a intrat prin ele, ceea ce înseamnă că Trupul Său înviat din morţi nu mai poate fi limitat şi oprit de nimic din lumea aceasta. 'Deşi este material, el este schimbat, nu mai aparţine lumii acesteia coruptibile care limitează persoana în timp şi în spaţiu. Trupul Său este atât de înduhovnicit încât, printr-o lucrare minunată a Dumnezeirii Fiului, El înviază din mormânt fără să rupă peceţile care au fost puse peste piatra de la mormânt şi trece prin uşile încuiate, stând în mijlocul lor şi spunând: 'Pace vouă!'. Trecerea aceasta prin uşile încuiate este semnul celei mai mari libertăţi a lui Hristos Cel răstignit şi înviat. Deci, Învierea îi dă Mântuitorului Iisus Hristos libertatea totală, în aşa fel încât El nu mai poate fi reţinut de nimic şi de nimeni în lumea aceasta. Se arată când vrea El, cum vrea El şi cui vrea El. De remarcat este faptul că nu s-a mai întâlnit după Înviere cu cei ce L-au urât, ci s-a întâlnit numai cu cei ce L-au iubit … poate şi pentru a nu forţa libertatea lor de a-L fi respins, dar mai cert este faptul că El are o relaţie cu oamenii de comuniune bazată pe libertatea voinţei de a-L primi sau de a nu-L primi, de a-L iubi sau de a nu-L iubi.'

La finalul slujbei, Patriarhul nostru, clerul şi toţi credincioşii s-au închinat Icoanei Învierii, Sfintei Evanghelii şi Sfintei Cruci, aşezate pe iconostas.

Gandul Zilei

"Daca te lipsesti de rugaciune, faci la fel ca si cum ai scoate un peste din apa". 
                                                             Sfantul Ioan Gura de Aur

Pilda ZIlei

O pasare a venit sa-i ceara unui pescar cativa viermisori. I s-a parut mai comod sa ceara, decat sa caute acolo unde ar fi gasit fara indoiala. "Da-mi si mie doi viermisori”, a spus ea. "Iti dau, dar da-mi si tu o pana din aripile tale”. Zambind, pasarea i-a dat. Dupa ce a mancat viermisorii, a zburat in inaltimi. In a doua zi, a venit din nou catre pescar si i-a dat acestuia doua pene pe alti viermisori. Si acest schimb l-a facut timp de mai multe zile. Cand a venit iarna, nu a mai putut sa zboare spre tarile calde. Isi vanduse puterea pe nimic, pe ceea ce ar fi putut capata prin propria sa munca. A fost victima propriei trandaveli.
 

marți, 17 aprilie 2012

Pilda Zilei

Trei parinti obisnuiau sa mearga in fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei il intrebau despre gandurile lor si despre mantuirea sufletului. Unul tacea si nu intreba nimic. Dupa un timp, avva Antonie ii zice: "Vii aici de o gramada de vreme si nu ma intrebi niciodata nimic". El i-a raspuns: "Imi ajunge sa te privesc, parinte".

luni, 16 aprilie 2012

Arhimandritul Efrem Vatopedinul despre Synodiconul Ortodoxiei


STUDENŢII: Ce este Synodiconul Ortodoxiei care se citeşte în Grecia în mănăstiri şi în catedrale şi dacă n-ar trebui să fie cunoscute[1] aceste lucruri şi în România?
ARHIM. EFREM: Noi, în Duminica Ortodoxiei, facem o litanie şi citim anatemele celor şapte Sinoade Ecumenice. În acelaşi timp, desigur, mărturisim credinţa celor şapte Sinoade Ecumenice. Acesta este lucrul pe care îl facem. Dumneavoastră nu îl faceţi aici?
PR. CONSTANTIN COMAN: Nu.
ARHIM. EFREM: Este bine să-l faceţi. Noi, după apolisul dumnezeieştii Liturghii, facem procesiune în mănăstire cu patru opriri şi rostim anatemele. În acelaşi timp rostim şi credinţa hotărâtă de cele şapte Sinoade Ecumenice, pomenind pe luptătorii pentru dreapta credinţă începând din timpul Sinoadelor şi ajungând până la Sfântul Grigorie Palama.
STUDENŢII: În legătură cu anatemele celor şapte Sinoade Ecumenice, ce părere are Prea Cuviosul Stareţ despre curentul occidental care pătrunde şi admite reabilitarea [2] unor eretici aflaţi sub anatema, că Evagrie şi Origen?
ARHIM. EFREM: Acest curent este dominat de un duh al mândriei şi aceste lucruri sunt promovate de oameni care se cred mai înţelepţi decât Sfinţii Părinţi. În problema dogmelor Bisericii, iubiţii mei, nu trebuie să atingem nici o iotă! Pentru că Biserica, în Sinoadele ei Ecumenice acceptate de trupul Bisericii, se pronunţă infailibil.
***
[1] Referire la slujba din Duminica Ortodoxiei. Mentalitatea este veche în România: lezând „relaţiile” interconfesionale, această slujbă a fost exclusă din cărţile de cult „din socoteli subţiri”. În Triodul de la Neamţ [1833] deşi se încearcă totuşi o respectare cât mai fidelă a traducerii greceşti, „nimic adăugând sau scăzând, ci întocmai pre cum iaste [Triodul] cel Grecesc”, s-a îngăduit însă o singură (!) excepţie: „… afară de Canonul Litaniei Sfintelor Icoane din Duminica întâia a Sfântului Post ce să numeşte a Pravoslaviei şi a Cărţii Sfântului a toată lumea al Şaptelea Sobor, întru care blestemă pre toţi ereticii luptători de Icoane şi pre toţi ceilalţi începători ai eresurilor ce au stătut în vremi împotriva Sfintei Pravoslavnicii Credinţe; şi binecuvintează pe toţi Păstorii, Apărătorii, Învăţătorii şi luminătorii cari s-au nevoit şi până la sânge au stătut pentru apărarea Pravoslaviei. Fericeşte şi pre toţi Pravoslavnicii împăraţi şi împărătese şi pre toţi Drept Slăvitorii carii au stătut în vremi, ajutători şi apărători dreptei credinţe. Care Canon, dimpreună cu soborniceasca Carte, fiind că până acum nici în Trioadele cele mai dinainte n-au fost tipărit, nici noi n-am găsit de cuviinţă ca chiar în locul lui în Duminica Pravoslaviei, pre cum iaste în cel grecesc, să se tipărească. Ci pentru oareşi care supţiri socoteli (s.n. – ED), am poruncit ca pe urmă în deosebită filadă să se tipărească.”
[2] În România acest curent ataca tot mai virulent Muntele Athos, monahismul românesc, precum şi acrivia dogmatica a Părintelui Stăniloae – nota ed.
Sursa: Fragment din conferinţa susţinută de Egumenul Efrem la Facultatea de Teologie din Bucureşti în anul 2000 extras din volumul „Cuvânt din Sfântul Munte – Omiliile Arhimandritului Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatopedi, în România”, ediţie îngrijită de Mănăstirea Oaşa, Editura Reîntregirea, Arhiepiscopia de Alba Iulia, 2001, p. 173.

Pilda Zilei

Intr-o zi, un preot i-a spus unui taran care injura pe camp:

- Prietene, vii din iad?

Taranul, neintelegand semnificatia acestor cuvinte, i-a cerut preotului sa-i explice ce a vrut sa spuna. Preotul i-a zis:

- Cand aud pe cineva vorbind in chineza, stiu ca vine de acolo, cand aud pe cineva ca vorbeste frantuzeste, cunosc ca e din Franta, dar cand cineva injura, trag concluzia ca vine din iad, caci vorbeste limba demonilor.

duminică, 15 aprilie 2012

Cuvant la Invierea Domnului

"De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest Praznic frumos si luminat.
De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. 
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata. 
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va. 
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. 
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. 
Masa este plina, ospatati-va toti. 
Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. 
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. 
Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat imparatia cea de obste. 
Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca din mormant, iertare a rasarit. 
Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea.
Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune fiindca a gustat din Trupul Lui.
Si aceasta mai inainte intelegand-o, Isaia a strigat: iadul s-a amarat intampinandu-te pe Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat. 
S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.
A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit. 
A prins pamant si s-a intalnit cu cerul. 
A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. 
Unde-ti este moarte, boldul?
Unde-ti este iadule, biruinta? 
Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. 
Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii. 
Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. 
Inviat-a Hristos si viata stapaneste.
Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos sculandu-se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. 
Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor". (Sfantul Ioan Gura de Aur)