Hotărâri ale Sf. Sinod privind înhumarea în Biserica Ortodoxă Română



Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 5 iulie 2012, menţinând în vigoare hotărârea din 15 iunie 1928, reconfirmată la 20 februarie 1933, a luat mai multe hotărâri faţă de practica necreştină a incinerării morţilor, după cum ne informează Cancelaria Sfântului Sinod:

Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice reiese căBiserica a practicat de la început până astăzi înhumarea (înmormântarea). Ea corespunde învăţăturii Bisericii despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.

Biserica Ortodoxă Română a avut şi are o atitudine clară şi ferm exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera, consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 şi reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de vedere pastoral, să lămurească şi să determine pe credincioşi să respecte tradiţia bimilenară a înhumării creştinilor.

Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioşilor şi de acceptarea facilă şi fără discernământ de către aceştia a practicii incinerării morţilor, îngăduită de unele biserici creştine din Occident şi din America, unii preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă, doritori de câştig şi în totală separare de Biserică, săvârşesc slujba de prohodire a celor decedaţi chiar în incinta crematoriului.

Există şi situaţii în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie). În astfel de situaţii,chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, slujba ce se va săvârşi la depunerea urnelor funerare în cripte ar putea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa din 20 martie 2012, a hotărât elaborarea unei circulare în legătură cu practica necreştină a incinerării morţilor, în care să se prevadă îndatorirea fiecărui cleric de a se conforma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1928 şi 1933, având obligaţia de a-i îndruma pe credincioşi să respecte cu sfinţenie practica ortodoxă a înhumării (înmormântării) celor adormiţi şi să nu accepte incinerarea (arderea trupului celui decedat).

Apreciind că problema incinerării morţilor este comună tuturor eparhiilor şi că măsura adoptată de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor trebuie extinsă printr-o hotărâre a Sfântului Sinod la nivelul tuturor centrelor eparhiale, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, potrivit cărora „Sfântul Sinod păstrează unitatea dogmatică liturgică şi canonică, statutară şi regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum şi comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă'; ca urmare a discuţiilor care au avut loc pe marginea propunerilor Comisiei pastorale, monahale şi sociale, precum şi a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Menţine în vigoare următoarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928, reconfirmată prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 februarie 1933:

a. „Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.

b. Înainte de oficierea slujbei de înhumare (înmormântare) a unui creştin, preotul slujitor să se informeze de la familia defunctului, la care cimitir va fi înmormântat cel decedat.

c. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera din proprie voinţă, să li se refuze orice serviciu religios, atât la înmormântare, cât şi la pomenirile pentru morţi.'

2. În situaţia în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie), chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

3. Preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind practica incinerării morţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului eparhial, spre sancţionare.

4. În cazul foştilor preoţi, caterisiţi sau depuşi din treaptă, care săvârşesc slujba de prohodire chiar în incinta crematoriului,Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor sesiza autorităţile competente pentru interzicerea accesului acestora în crematorii şi cimitire şi pentru sancţionarea penală, întrucât folosesc calităţi mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obţine un folos material injust, păgubind familiile îndoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infracţiunea de înşelăciune).

5. Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor adopta măsurile cuvenite pentru înştiinţarea clerului din fiecare eparhie despre conţinutul prezentei hotărâri şi despre obligativitatea acesteia în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

6. Centrele eparhiale vor lua măsurile necesare referitoare la îndatorirea pastoral-misionară de a catehiza credincioşii cu privire la învăţătura de credinţă ortodoxă despre înhumare (înmormântare) şi respingerea practicii incinerării precum şi de a acorda atenţia cuvenită pastoraţiei individuale a persoanelor îndoliate.

7. Centrele eparhiale vor lua măsuri în legătură cu îndatorirea clerului de a promova, inclusiv prin forţa exemplului ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedaţi, considerând că înhumarea ar fi prea costisitoare
.

Scrieri Pentru Suflet.

Zis-a iarasi: precum pestii zabovind la uscat, mor, asa si calugarii, zabovind afara din
chilie, sau petrecand cu mirenii, se slabanogesc catra taria linistei. Deci, trebuie, precum
pestele la mare, asa si noi la chilie sa ne grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam pazirea
cea din launtru.

Patriarhul României aniversat la Mănăstirea Caraiman



Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îşi aniversează, astăzi, 22 iulie 2012, ziua de naştere. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române împlineşte 61 de ani de viaţă, prilej cu care a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci–Caraiman”, din staţiunea prahoveană Buşteni.

Din soborul slujitorilor au mai făcut parte Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi numeroşi preoţi şi diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârşit un Polihroniu, iar Preasfinţitul Părinte Episcop Ciprian Câmpineanul a rostit un cuvânt aniversar.

„Am fost cu toţii împreună aici ca să înălţăm rugăciuni către Bunul şi Milostivul Dumnezeu, alături de Preafericirea Sa, cu mulţumire şi recunoştinţă pentru darul vieţii în primul rând. De asemenea, această zi cu semnificaţii profunde este şi o zi de aducere aminte şi de pomenire a părinţilor dragi Alexie şi Stela care nu mai sunt printre noi, dar sunt convins că în duh sunt prezenţi alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Totodată, este însă şi un prilej binecuvântat de reflecţie şi meditaţie asupra anilor şi etapelor vieţii pe care noi le-am parcurs până când Dumnezeu l-a chemat la cea mai înaltă slujire, demnitate arhierească pe mai multe trepte, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi în cele din urmă ca Patriarh al Bisericii Sale din România, slujire pe care a înţeles să o îndeplinească cu tot devotamentul, cu toată credincioşia, cu toată fidelitatea şi cu toată dragostea faţă de poporul român cel dreptcredincios de pretutindeni”, a evidenţiat Preasfinţia Sa, după cum ne informează Radio TRINITAS.

La slujbă au venit sute de credincioşi, atât pentru a se ruga, cât şi pentru a-l omagia pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia zilei sale de naştere.

Sărbătoarea oficială a Preafericitului Părinte Daniel este în ziua de 30 septembrie, data întronizării în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
.

Scrieri Pentru Suflet.

Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am
zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea? Si am auzit glas zicandu-mi: smerenia.

Scrieri Pentru Suflet.

Zis-a iarasi: sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si pentru ca nu au avut ei
dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.

Scrieri Pentru Suflet.

Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am
zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea? Si am auzit glas zicandu-mi: smerenia.

Sărbătoare la Mănăstirea Caraiman



Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul a avut o semnificaţie deosebită pentru Mănăstirea 'Înălţarea Sfintei Cruci' de la Caraiman, în această zi având loc sfinţirea paraclisului din turnul clopotniţei, precum şi sfinţirea Centrului social-pastoral 'Sfânta Cruce' din incinta mănăstirii. Bucuria a fost desăvârşită de prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sfinţit paraclisul, a săvârşit Sfânta Liturghie şi a binecuvântat lucrările de la noul aşezământ, informează Ziarul Lumina.

Martori ai acestui eveniment important au fost nu doar obştea ce se nevoieşte în această sfântă mănăstire, ci şi foarte mulţi pelerini care au venit special pentru acest moment, precum şi copiii aflaţi în tabăra 'Licăr de lumină' din cadrul proiectului 'Alege şcoala!', derulat de Patriarhia Română şi Fundaţia 'World Vision'.

Încă de la primele ore ale dimineţii, pelerinii soseau în grupuri mici, umplând curtea mănăstirii în aşteptarea Sfintei Liturghii. În sunetul clopotelor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, a mers în noul lăcaş de închinăciune amenajat în clopotniţa sfintei mănăstiri şi prin stropirea cu apă sfinţită şi cu Sfântul şi Marele Mir, a sfinţit noul lăcaş de închinăciune, aşezând totodată cinstite moaşte în piciorul Sfintei Mese.

La final, Patriarhul Bisericii noastre a vorbit despre sfinţirea acestui paraclis chiriarhal închinat sărbătorii 'Schimbarea la Faţă a Mântuitorului' şi 'Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul' şi despre legătura dintre cele două sărbători şi simbolismul duhovnicesc al muntelui pentru a întări viaţa duhovnicească. 'Aceste două sărbători ocrotitoare ale paraclisului sunt legate de taina muntelui. Mănăstirea aceasta, fiind plasată aproape de cel mai înalt munte din zonă, este o chemare la înălţare duhovnicească, la elevaţie spirituală, la a ne desprinde de grijile pământeşti pentru a ne gândi la viitorul ultim al fiecăruia dintre noi şi al omenirii credincioase, şi anume Împărăţia lui Dumnezeu', a arătat Patriarhul Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că muntele are în toată Sfânta Scriptură o vocaţie de a chema la urcuş duhovnicesc. În afară de naşterea din peştera Betleemului, toate marile evenimente, lucrările sfinţitoare şi mântuitoare ale Mântuitorului s-au săvârşit pe munţi sau pe coline. De aceea, şi bisericile se construiesc în general pe dealuri sau pe ridicături de pământ, pentru că în biserică trebuie să urcăm, nu să coborâm.

Sfântă Liturghie şi rugăciuni la vreme de secetă

După sfinţirea paraclisului chiriarhal, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de soborul de preoţi şi diaconi, a mers în curtea mănăstirii, pe scena special amenajată, unde a săvârşit Sfânta Liturghie. După Sfânta Evanghelie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit credincioşilor despre Sfântul Ilie. 'Sfântul Ilie este un prooroc cinstit în trei religii monoteiste: creştină, iudaică şi musulmană. Sfântul Ilie rămâne în conştiinţa noastră în primul rând ca un prooroc, învăţător şi luptător pentru dreapta credinţă în vreme de rătăciri. Aproape singur s-a luptat cu rătăcirile de la dreapta credinţă. A înfruntat teama, pericolul sau primejdia de moarte, dar a rămas credincios lui Dumnezeu şi a simţit puterea lui Dumnezeu din viaţa sa. În al doilea rând, Sfântul Ilie este un om al ajutorării celor sărmani. Al mângâierii sau consolării celor îndoliaţi. El a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, schimbând durerea în bucurie. Şi în al treilea rând, Sfântul Ilie este un om al dreptăţii, care apără pe cel nedreptăţit. Care intervine atunci când familia regală ucide pe un om doar pentru a-i lua via şi pentru a o stăpâni', a arătat Patriarhul României.

De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că trebuie să preţuim darurile pe care le primim de la Dumnezeu şi că sfinţii, şi Sfântul Ilie în special, ne îndeamnă la acest lucru. Să ne aducem aminte de binefacerile primite şi să mulţumim pentru ele. 'Sfântul Ilie ne îndeamnă să păstrăm dreapta credinţă, să ne aducem aminte de Dumnezeu tot timpul, nu doar atunci când trecem prin calamităţi, prin încercări. Din păcate, şi noi, creştinii, foarte adesea, ne aducem aminte de Dumnezeu şi de Biserică doar când trecem prin încercări mari. Iar în rest uităm de credinţă, de Biserică, uneori vorbim de rău Biserica în loc să o ajutăm, şi când avem mare nevoie de ea, atunci îi cerem sprijinul. Şi restul, ca şi când nu există. Şi Dumnezeu există doar când avem nevoie de El. Sfântul Ilie ne arată că trebuie să fim statornici în credinţă. Să credem în Dumnezeu nu numai când ne merge bine, ci şi când trecem prin încercări, pentru că încercările nu ne fac să fim slabi, ci ne arată cum suntem: slabi sau tari. În încercare, omul constată că nu poate rezolva problema grea a vieţii dintr-un moment dat fără ajutorul Lui Dumnezeu. Dumnezeu îngăduie secetă ca să preţuim mai mult darurile sale, îmbelşugarea roadelor pământului, vremurile paşnice, ploaia la bună vreme. Şi când nu le mai avem, atunci ne dăm seama că ele sunt importante. Ca şi cu sănătatea. Nu mai mulţumim Lui Dumnezeu pentru viaţă, pentru sănătate nici când ne sculăm, nici când ne culcăm. Dar când ne îmbolnăvim, ne aducem aminte că sănătatea este un mare dar. Vederea, mobilitatea, armonia trupului şi a sufletului sunt o mare binecuvântare de la Dumnezeu. Proorocii şi sfinţii în general ne îndeamnă să mulţumim Lui Dumnezeu pentru darul vieţii, să-i cerem ajutorul în orice încercare şi să împlinim voia Lui în viaţa noastră', a mai arătat Patriarhul Bisericii noastre.

De asemenea, noi trebuie să urmăm exemplul sfinţilor şi al mucenicilor:

'A fi cinstit într-o lume necinstită este o mucenicie. Cine vrea să fie corect într-o societate coruptă trebuie să ştie că trebuie să ducă o luptă de martir. De mucenic. Mai întâi în conştiinţă, iar apoi în comportament. Dar şi simte bucuria pe care o dăruieşte Dumnezeu celor drepţi. Dumnezeu nu locuieşte în omul viclean, ci numai în omul drept, chiar dacă dreptul are de suferit într-o lume plină de păcate. Sfântul Ilie este o încurajare pentru noi. Este un ajutor, un îndemn luminos şi ne cheamă spre înălţime. De aceea mănăstirea aceasta ne cheamă să ne gândim la cer, să nu ne înrobim prea mult cu cele materiale şi să vedem frumuseţea cerului în linia de întâlnire cu pământul', a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh.

În cadrul Sfintei Liturghii, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a îngenuncheat împreună cu soborul de slujitori şi s-au rugat pentru izbăvirea de secetă, cerând îndurare de la Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Ilie, cel care are putere de a dezlega ferecăturile cerurilor.

Sfinţirea Centrului 'Sfânta Cruce'

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul românilor a oferit distincţii celor care au contribuit la edificarea acestui centru nou construit la Mănăstirea Caraiman. Astfel, a fost evidenţiat atât actualul stareţ, protos. David Petrovici, cât şi fostul stareţ al mănăstirii, Gherontie Puiu. La rândul lor, aceştia au oferit Patriarhului României o icoană a Sfântului Ilie şi una cu Cina cea de Taină.

La final, Patriarhul nostru a sfinţit noul centru, închinat Sfintei Cruci, amintind că acesta este singurul de acest gen din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei. Aici sunt cazaţi în momentul de faţă copiii din toată ţara în cadrul taberelor de creaţie 'Licăr de lumină' din cadrul proiectului 'Alege şcoala!'. Aceştia împreună cu directorul taberei, prof. Mihaela Stoica, au oferit Patriarhului daruri lucrate de ei în cadrul taberei
.