marți, 13 martie 2012

Un film de vazut neaparat!!!!!!!

Pocainta nu înseamna aderarea la o secta,ca apoi sa se spuna:"m-am mântuit".Pocainta nu are sfârsit,nu are hotar.Adevarata este acea pocainta care se afla într-un continuu progres pâna în clipa mortii.In credinta Ortodoxa,pocainta continua urmata de alte virtuti duhovnicesti,face sfinti! 

Ai ascultat vreodată off-ul unui cerşetor?


Mereu mergeam prin oraş grăbită, încruntată chiar, aruncând fugitiv câteva monede către cerşetorii care îmi ies deseori în cale. Totul se petrecea aproape automat, fără o minimă comunicare. 
Însă, într-o zi, mi-a trecut prin minte gândul că poate oamenii respectivi au nevoie şi de altceva - un zâmbet, o vorbă bună! Aşa că am început să îi întreb: „Ce mai faceţi?”, „Sunteţi bine?”, „Aţi mâncat ceva azi?”, „Nu vă este frig/cald aici?”... Este benefic pentru ei faptul că există oameni cărora le pasă. Am constatat astfel că acei oameni amărâţi se bucură la auzul unei simple vorbe din suflet, iar zâmbetul lor sincer e de nepreţuit. Poate părea ciudat pentru unii, însă asta fac – vorbesc cu cerşetorii!
Ascultându-i fără să îi judecăm, poate reuşim să îi ajutăm, câtuşi de puţin. Totodată, putem afla lucruri la care nu ne-am gândit niciodată; sunt şi ei oameni, ca noi. Astfel poate preţuim altfel lucrurile pe care le avem. De multe ori considerăm că merităm totul, tot ce avem sau ce ni se dă, uneori fără efort.
Majoritatea celor care cerşesc au poveşti triste. Faptul că trecătorii nu le spun nimic şi nu le dau nimic poate nu îi supăra, însă sunt oameni care îi amărăsc şi mai mult, vorbindu-le urât, judecând în aparenţă. Iar acest lucru este pe cât se poate de trist.
Îmi spuse într-o zi, un cerşetor mâhnit (care are un copil bolnav), cum avusese parte de un scandal din partea unui om, chiar lângă Biserică. Spunea bietul om că nu se supără dacă cineva nu are să îi dea bani, se mulţumeşte şi îl bucură dacă îi spune măcar o vorbă bună, un „Doamne ajută!”, o mică rugăciune către Domnul. Dar faptul că i s-au spus vorbe urâte l-a tulburat mult. L-am îndemnat să îl ierte pe acel om, să se spovedească. Mi-am reamintit apoi de spusa Fericitului Augustin: "Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfel doi oameni răi." La sfârşitul conversaţiei, mi-a mulţumit că am vorbit cu el. Nu am făcut mare lucru, mai mult l-am ascultat; însă a spus că s-a liniştit, că asta i-a făcut bine. Oamenii au nevoia de a fi ascultaţi; e bine să jertfim şi puţin din timpul nostru. O vorbă de încurajare face mereu bine.

Altă dată, într-o zi călduroasă de vară, am întâlnit o bătrână ce stă uneori şi aşteaptă un bănuţ, nefiind deloc insistentă. M-am gândit să îi dau sticla cu apă pe care o aveam în geantă. M-am mirat cât de mult s-a bucurat pentru acel gest! Mi-a mulţumit, spunând sincer că „Mai mare pomană ca asta nu puteaţi face!”.
O altă bătrânică mi-a zis că cerşeşte pentru că nu îi ajunge pensia şi pentru mâncare, pentru că are de plătit chiria şi celelalte cheltuieli. Îi este greu, mai ales pentru faptul că este bolnavă cu inima.
Însă şi tinerii au nevoie de ajutor! Mulţi dintre ei rămân fără serviciu, fără posibilitatea de a-şi întreţine familiile. Ajung să vină la cerşit, cu tot cu copii. Am intrat în vorbă cu o femeie tânără care stătea jos pe ciment, cu un copil în braţe (iar ca ea mai sunt multe); a început să îmi povestească cum a rămas acum fără casă. Nici ea, nici soţul ei nu mai au nici unde să muncească şi au şase copii. Venise doar după-amiaza la cerşit, ca să nu stea cu băieţelul în soare...
După cum s-a mai spus, nu este necesar să dăruim doar bani, ci şi ceva de mâncare (chiar şi dulciuri pentru copii), de îmbrăcat, jucării, caiete, sau orice altceva – din inimă să fie! Sunt mulţi cerşetori care doar asta cer: alimente, haine – lucruri absolut necesare.
Aşadar, să încercăm mereu să cercetăm aproapele nostru! Dacă avem ocazia să facem o faptă bună, să nu amânăm! Amânând, putem pierde acea oportunitate. De asemenea, nu trebuie doar să aşteptăm ocazii speciale sau sărbători pentru a face un bine, ci să căutăm ocaziile, să le creăm! Un simplu exemplu - în curând va începe şcoala. Sunt copii ai căror părinţi nu au posibilitatea de a cumpăra toate cele necesare... De asemenea, putem să avem la noi, măcar din când în când, pregătită o mică gustare (un măr, un pachet de biscuiţi) pentru a o dărui unui om flămând.
 Pe cât de mult posibil, să nu facem milostenie pentru răsplată (deşi plata va veni de la Domnul), ci din iubire. Chiar dacă nu avem dragostea desăvârşită (şi putem să ne rugăm să o dobândim!), măcar din datorie şi tot cred că este mai bine decât deloc, întrucât aproapele primeşte astfel ajutor. Nădăjduiesc că şi voinţa, străduinţa e apreciată de Dumnezeu.
Un părinte mi-a spus să mă gândesc, atunci când întâlnesc un cerşetor, că Hristos îmi cere, prin intermediul aceluia. Şi cum să îl refuzi pe Hristos?! Cum să nu dai, din toată inima, tot ce ai mai bun Celui ce te iubeşte atât de mult, Celui care ţi-a dat tot ceea ce ai?

Hidroizolaţia Catedralei Mântuirii Neamului a fost finalizată



Hidroizolaţia Catedralei Mântuirii Neamului a fost finalizată

Prima zi a săptămânii a început pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului cu lucrări de betonare la radierul construcţiei. În partea de nord-est a şantierului a fost turnat un plot de beton pe una din grinzile principale care formează fundaţia. Betonul a fost turnat cu ajutorul unei pompe de beton de mare putere, care a transportat amestecul de pe malul stâng.

La această lucrare au fost folosite mai multe cifre, iar eficienţa lucrării a fost sporită pentru că în incinta şantierului a fost construită o staţie de betonare care realizează amestecul de beton din diferite agregate în timp util, astfel că nu există timpi morţi în care echipele de muncitori să aştepte transportarea betonului. După turnarea acestei secţiuni de beton de la grindă s-a continuat cu lucrările de armare. Paralel, în celelalte zone unde armătura este aproape finalizată, echipele de dulgheri montează cofragul la armătura grinzilor pentru a se putea turna noi ploturi de beton. Este nevoie de construirea unor cofraje pentru că radierul este casetat, iar grinzile au aspectul unor pereţi care se vor înălţa din placa inferioară a radierului. Ingineri de la firma constructoare ne-au spus că săptămâna aceasta aproape în fiecare zi vor avea loc lucrări de betonare şi la grinzile principale şi secundare, dar şi la placa inferioară a radierului.

”Săptămâna trecută a fost finalizată hidroizolaţia de plumb orizontală şi verticală, a fost turnat ultimul beton de protecţie, iar folia de plumb aşezată pe verticală a fost acoperită cu un strat geotextil de protecţie. În jur de 200 de muncitori lucrează pe timpul zilei pe şantier, iar noaptea, în jur de 50”, a declarat inginerul Vasile Crăcăoanu de la Sectorul Monumente şi construcţii bisericeşti al Patriarhiei Române pentru Ziarul Lumina

.

Pilda Zilei

Avva Macarie i-a zis avvei Zaharia:
- "Spune-mi ce trebuie sa faca monahul?".
Acesta i-a raspuns:

- "Pe mine ma intrebi, parinte?".
Avva Macarie i-a grait:

- "Am incredere in tine, copile Zaharia. Cel de sus ma indeamna sa te intreb".

Atunci Zaharia i-a marturisit:

- "Dupa mine, parinte, a fi monah inseamna a sta impotriva ta insuti in toate".

luni, 12 martie 2012

CORECTITUDINE POLITICĂ: Guvernul britanic interzice cruciuliţa la serviciu Citiţi mai mult: CORECTITUDINE POLITICĂ: Guvernul britanic interzice cruciuliţa la serviciu

În Europa occidentală a corectitudinii politice, este tot mai greu să fii creştin. În comunism, dacă purtai la gât cruciuliţă, în cel mai rău caz erai mustrat. În Marea Britanie a anului 2012, eşti concediat

Ministerul britanic al Egalităţilor a cerut avocaţilor guvernului să se opună dreptului angajaţilor creştini de a purta cruciuliţă.
Avocaţii guvernului de la Londra vor cere judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să respingă acţiunile celor care au fost concediaţi pentru că au refuzat să renunţe la simbolurile lor religioase în timpul programului.
Acest fapt plasează pentru a doua oară coaliţia pretins de dreapta a lui David Cameron pe poziţii contrare celor ale Bisericilor Anglicană şi Romano-Catolică, după conflictul pe marginea căsătoriile între persoane de acelaşi sex, constată Daily Mail.

Sfantul Teofan Marturisitorul

Sfantul Teofan Marturisitorul s-a nascut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din parinti cinstiti, Isaac si Teodotia. Amintim ca tatal sau a fost ruda cu imparatul Leon Isaurul (717-740) si a murit pe cand Teofan avea trei ani.La varsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, insa nunta a avut loc la implinirea anilor potriviti pentru casatorie. Dupa moartea imparatului si a socrului sau, isi va imparti averea saracilor si va intra in monahism impreuna cu sotia sa. Sotia se va calugari la Manastirea Princhipos si va primi numele de Irina, iar el se va calugari in Manastirea Polihroniu din tinutul Sigrana. Timp de sase ani a copiat diferite lucrari, refuzand sa conduca manastirea. Ajunge in insula Calonim, unde va ridica o manastire, si apoi va reveni in Muntele Sigrianei.Participa la al VII lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde lupta impotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane.Dumnezeu i-a daruit Sfantului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile, si mai cu seama toate formele de nebunie.Cand erezia iconoclasta a izbucnit iar sub imparatul Leon Armeanul, Sfantul Teofan a fost adus la Constantinopol si aruncat in temnita. Aici a zacut timp de doi ani. Apoi imparatul l-a surghiunit in insula Samotrace, lucru pe care il prorocise mai inainte temnicerilor lui. Dupa sosirea la Samotrace, Sfantul Teofan a mai trait douazeci si trei de zile.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfantului Cuvios Grigorie Dialogul, episcopul Romei;
- Dreptului Finees;
- A noua sfinti mucenici si a Sfantului Simeon Noul Teolog.
Maine, 13 martie, praznuim aducerea moastelor Sfantului Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

Pilda Zilei

Omul credincios se aseamana cu spicul plin, pe care soarele il coace. Omul necredincios se aseamana cu spicul gol, pe care soarele il usuca. Cel credincios se bucura de prezenta luminii dumnezeiesti, caci il ajuta sa vada deplin creatia, in vreme ce pe cel necredincios prezenta lui Dumnezeu il deranjeaza (este asemenea ochiului bolnav caruia lumina ii aduce durere si suferinta).