Pilda zilei

Avva Apfy ducea un trai aspru. Dupa ce a ajuns episcop, a vrut sa faca aceleasi nevointe si in lume, dar n-a izbandit. Si a cazut inaintea lui Dumnezeu, zicand: nu cumva din pricina vladiciei m-a parasit harul? Si i s-a descoperit lui: nu; caci atunci era pustie, si nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, si te ajuta oamenii.

Sărbătoare la Biserica Sfântul Spiridon Nou



În ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, astăzi 12 decembrie 2011, Catedrala Mitropolitană din Bucureşti a îmbrăcat haine de sărbătoare. Cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evocat personalitatea Sfântului Ierarh Spiridon: „Sfântul Spiridon era un om smerit şi în acelaşi timp era un om foarte milostiv. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit să fie făcător de minuni încă din timpul vieţii sale şi încă înainte de a fi episcop. El se ruga mult şi Dumnezeu i-a dăruit virtutea milosteniei sau a facerii de bine, pentru că făcătorul de minuni este mai întâi un om smerit care nu contează pe puterea sa, ci pe ajutorul lui Dumnezeu. Nici o minune adevărată nu se poate face fără smerenie, pentru că minunea o săvârşeşte Dumnezeu prin oamenii smeriţi care se unesc cu El prin rugăciune, astfel încât puterea Lui este lucrătoare în ei pentru binele celor mulţi”.

La Sfânta Liturghie au fost prezenţi mii de credincioşi care au venit să aducă cinstire marelui ierarh şi să se închine la un fragment din sfintele sale moaşte care au fost aşezate spre închinare într-un baldachin în curtea lăcaşului de cult.

Biserica Sf. Spiridon – Nou a fost construită în anul 1858, la dorinţa mitropolitului Nifon şi cu sprijinul domnitorului Barbu Ştirbei. Până în anul 2008 lăcaşul de cult a deservit ca biserică parohială, activând în cadrul Protoieriei III Capitală, iar din anul 2009, pe lângă rangul de Paraclis patriarhal pe care l-a dat patriarhul Justinian, a primit şi statutul de Catedrală mitropolitană.

"Daca nu te vei face imparat peste pofte si ganduri, nu vei mosteni Imparatia Cerurilor."                                                                               Sfantul Dimitrie al Rostovului

Pilda zilei

Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!"

Sfantul Spiridon

În tinereţe, Sf. Spiridon a fost păstor de oi şi a avut şi o soţie, care i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior şi păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei, fără a abandona, însă, nici oile necuvântătoare, pe care a continuat să le ducă la păscut.

Persecuţii şi mărturii ale credinţei ortodoxe

În timpul persecuţiilor sub împăratul Maximian (295 d. Hr.), sfântul a fost arestat şi exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reuşit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toţi cei prezenţi la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi ţinînd în mână o cărămidă şi spunînd simplu că este formată din trei elemente esenţiale, şi anume foc, pământ şi apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii şi a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.

Din minunile Sfântului Spiridon

Vieţile Sfinţilor abundă în istorisiri despre minunile sale, el făcând parte dintre Sfinţii taumaturgi:

• În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură.
• A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul.
• A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe.
• A oprit curgerile râurilor.
• A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul.
• A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea.
• O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stapânei lor.
• A vindecat pe împăratul Constanţie de boala de care suferea.
• A dat din nou viaţă copilului unei femei.
• A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate.
• A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Aparent ilogice şi de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus) trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care s-a făcut între numele său şi cuvântul latinesc...spiritus. Majoritatea acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală şi despre cumpătare. În privinţa minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidenţă cele trei elemente care o compun (pământul, apa şi focul), această minune era destinată înţelegerii consubstanţialităţii celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Plecarea la Domnul şi Sfintele Moaşte

Una din perechile de încălţări ale Sf. Spiridon, păstrate la catedrala cu hramul Sf. Spiridon din Worcester, Massachusetts

Sf. Spiridon şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348 AD fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.

Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite la praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.

În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaştele Sfintei Împărătese Teodora a II-a (prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi cu lacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şi au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:

- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea):

"Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă".

Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.

Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaşte, în următoarele zile:

- în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;

- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;

- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească oraşul;

- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia).

Imnografie

Caracterul său este surprins rezumativ de una din cântările sărbătorii, care zice aşa:

Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme şi vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.

De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, însuflate de Dumnezeu, şi jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi dumnezeiască iertare. (Condacul Sfântului Spiridon, glasul al 2-lea).

Împovăraţi de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe, ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre şi împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acatist, condacul al 3-lea).

Tropar (glas 1)

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

"Blandetea este stanca de care se sparg toate valurile grele ale vietii. Prin ea se intareste rabdarea, usa intelepciunii duhovnicesti".                                                                                Sfantul Ioan Scararul

Pilda zilei

Un parinte l-a intrebat pe avva Pimen:

- Cineva este suparat pe mine si eu ii cer iertare, dar el nu ma crede. Ce sa fac?

Batranul i-a raspuns, zicand:

- Ia cu tine inca doi si cere-i din nou iertare. Daca nu te crede, ia cu tine cinci frati si, daca nici cu cinci nu te crede, ia-l pe preot. Daca insa nici asa nu te crede, nu-ti mai ramane decat sa te rogi, netulburat, lui Dumnezeu, ca sa-l convinga pe acel frate si sa fii fara nici o grija.