ANUNȚ

În atenția cititorului, cautătorului de Adevăr, prietenilor si nu în ultimul rând frați și surori intru Domnul.

Acest blog s-a mutat la noua adresa :http://ortodoxiacuunclick.wordpress.com/. Aici veti putea gasi ultimele noutati din lumea Ortodoxa, Rugaciuni si multe altele.Vă asteptam cu drag pe noua pagina http://ortodoxiacuunclick.wordpress.com 

Domnul sa ne ajute in continuare sa inmultim talantii nostrii iar la sfarsit sa auzim cu totii chemarea: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu si moşteniţi împărăţia cerurilor. Amin

Accesați noul blog

http://ortodoxiacuunclick.wordpress.com 

Sf. Cuvios Ioan Casian Romanul (28/29 Februarie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE Ca şi în alte cazuri deosebite, prin zbaterea lăuntrică şi prin întreaga petrecere duhovnicească a acestui cuvios şi învăţat monah, înalta spiritualitate românească luminează pe dimensiunile universale ale culturii creştine. Contribuţia Sfântului Ioan Cassianul la organizarea vieţii monahale din Apus (în Galia şi în Spania) a fost unanim recunoscută; bogăţia şi frumuseţea scrierilor sale, de esenţă patristică răsăriteană, deopotrivă elogiate în Apus şi în Răsărit; sfinţenia sa, de-a lungul veacurilor, de nimeni contestată. Socotind că rostul omului pe pământ este să cunoască şi să îndeplinească voia lui Dumnezeu, el I-a închinat întreaga sa făptură, înveşmântându-se astfel în podoabele unei smerenii desăvârşite. Absenţa unor date autobiografice precise în opera pe care a lăsat-o, ca şi lipsa altor dovezi certe au dat naştere la numeroase discuţii asupra originii sale etnice şi a locului de naştere. Această lacună a mărturiilor fundamentale se completează printr-o atentă cercetare a textelor unor scrieri ale sale, precum şi prin alte documente secundare. Gândurile înalte, sfaturile practice de o remarcabilă frumuseţe morală, deşi îi aparţin, sunt atribuite de către cuviosul monah cu precădere, Părinţilor din Răsărit, el menţinându-se în ipostaza de instrument al comunicării. Totuşi, copleşit uneori de duioase amintiri, autorul lasă curgere liberă tonului confesiv. Nostalgia pământului natal, dorul de părinţi, experienţa tragică a înstrăinatului trup uneori în evocări lirice, care-i apropie «frumuseţea surâzătoare a peisajelor» şi «liniştea dulce a întinderilor», realizând pagini de antologie patristică.

Fotografii cu Peștera Sf. Ioan Casian

«În sufletul nostru, scrie el, apar zilnic noi frământări: ne simţim cu putere împinşi să ne reîntoarcem în provincia noastră şi să ne revedem părinţii». Ceea ce prilejuia mai ales aceste dorinţe era amintirea credinţei şi evlaviei lor. «Mă laud cu aceea că ei nu au pus nicio piedică felului nostru de viaţă. Dimpotrivă, au fost mereu preocupaţi de acest gând, iar insistenţa lor purtare de grijă nu făcea decât să favorizeze progresul nostru. Nicio grijă de lucrurile materiale, nici o greutate în procurarea celor necesare vieţii zilnice nu venea să ne abată atenţia de la cele înalte; ei înşişi, cu bucurie, ne procurau toate cele necesare. Pe deasupra ne-am hrănit sufletul cu nădejdea unor bucurii deşarte. Imaginaţia noastră sconta o recoltă minunată ca şi când am fi putut reuşi să convertim mulţi inşi, ca şi când exemplul nostru şi sfaturile noastre ar fi putut să-i ducă pe calea mântuirii. Atunci s-au perindat pe dinaintea ochilor noştri sufleteşti locurile care cuprindeau moşia primită de la strămoşi cu dealurile lor şi frumuseţea surâzătoare a peisajelor. Ce întinderi pline de o linişte pe cât de dulce, pe atât de folositoare! Ce plăcere pentru un călugăr să trăiască în taina pădurilor, dar încă şi ce uşor!» (1). «Pământul», cu multiplele sale ipostaze, constituie un element fundamental în trăirile noastre. Evocarea lui semnifică o legătură indestructibilă cu trecutul, cu prezentul, cu viitorul - cu istoria. Şi sentimentul acestei legături cu pământul, în ipostaza de patrie («moşia primită de la strămoşi»), îl poartă nedisimulat, în alcătuirea sa umană, Sfântul Ioan Cassianul. Se evidenţiază, în această mărturisire, faptul că Ioan Cassianul era străin în Marsilia, unde a scris opera, din care am citat rândurile de mai sus. Dar care este patria sa, la care se gândeşte cu atâta duioşie? El nu o numeşte decât poetic. Răspunsul fără echivoc îl dă Ghenadie, primul său biograf. Acesta, preot tot în Marsilia, format în şcoala monahală a Sfântului Ioan Cassianul, reluând biografia oamenilor iluştri ai Bisericii, întocmită de Fericitul Ieronim până la anul 392; adaugă încă 96 de scriitori. Aici este trecut şi îndrumătorul său duhovnicesc, cu precizarea că este de origine scit - «Scythia Minore, una provinciis Thraciae» (2). Deci aceasta este patria Sfântului Ioan Cassianul: Sciţia Mică, pământ geto-daco-roman, Dacia Pontică, pământ dobrogean, pe care-l cântă întâia oară, cu farmec dureros, poetul Ovidiu exilat aici cu trei veacuri şi jumătate mai înainte. Aici şi-a petrecut copilăria, în regiunea Pontului Euxin, unde oamenii «erau liberi ca marea şi ca vântul». Acest pamânt, cu frumuseţile lui sălbatice, îi aduce adieri de nostalgie în anii bătrâneţii.

Fotografii cu Peștera Sf. Ioan Casian

Intensitatea vieţii creştine în Sciţia Mică explică apariţia pe aceste meleaguri a unor personalităţi ca Ioan Cassianul, Dionisie Smeritul sau renumiţii episcopi tomitani şi martirii care şi-au dobândit cununa cea neveştejită în acest spaţiu dacoroman. Deci, după însemnarea întâiului biograf, învăţatul monah s-a născut în Dobrogea. Aproape contemporani şi trăitori în aceeaşi mănăstire, Ghenadie a fost, fără îndoială, bine informat. De altfel aserţiunea sa este confirmată de către Ioan Cassianul însuşi, prin discrete confesiuni şi prin stilul operelor sale. «În chip firesc, limba latină a scrierilor cassiene este o latină a Sciţiei Mici şi a Daciei epocii, caracterizată prin prezenţa unor elemente şi valori specifice» (3). Se adaugă la aceste argumente dragostea autorului pentru Biserica din Constantinopol şi în chip special pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, ortodoxia credinţei în care s-a născut şi combaterea fermă a ereziilor, mai ales a nestorianismului. Biograful său din Marsilia a consemnat doar patria Sfântului Ioan Cassian, dar nu a precizat localitatea dobrogeană în care s-a născut. Descoperirile savantului român Vasile Pârvan, în anul 1912, au pus - credem - capăt controverselor asupra localităţii naşterii lui Ioan Cassianul. Acesta a descoperit în pădurea Şeremetului (azi, Cassian) două inscripţii care vorbesc de «Cassieni» («Vicus Cassiaci»). Învăţatul călugăr poartă, aşadar, numele locului natal. Aducându-şi cu duioşie aminte de prietenul său Gherman, care l-a însoţit în lungile sale călătorii prin pustiurile scetice din Egipt, Sfântul Ioan Cassianul scria: «Mă împrietenisem cu el încă de când eram copil de şcoală, apoi la oaste, precum şi în viaţa monahală...». Deci a făcut şcoala în patria sa, şi-a făcut datoria de cetăţean, apoi a intrat în mănăstire. Biografii lui mai adaugă că descindea dintr-o familie cu bună stare materială şi aleasă poziţie socială. Părinţii îşi puteau îngădui să-l trimită la o şcoală din Tomis sau din alt centru important din Sciţia Mică, unde putea afla dascăli de cultură clasică. Nu se ştie unde şi-a făcut studiile, dar este sigur că a avut o educaţie aleasă. Cunoştea bine literatura latină şi greaca. El singur mărturiseşte că uneori, în timpul cântării psalmilor, îi reveneau în memorie versurile poeţilor antici, tulburându-l. Avea preferinţe pentru clasicii latini: Virgiliu, Horaţiu, Cicero etc (4). Într-una din mănăstirile dobrogene şi-a putut face el iniţierea în cinul sfinţit şi a agonisit cultura teologică pe care a desavârşit-o apoi în marile centre monahale din Răsărit. Cert este că neliniştile tinereţii nu-l mâna spre desfătări şi viaţă uşoară, pe care condiţiile materiale le puteau îngădui, ci îl îndreaptă spre înfrânare şi studiu. Cu această experienţă dobândită, tânărul daco-roman se desprinde de cuibul părintesc şi îşi ia zborul spre înălţimile Duhului. Râvnind şi implorând «harul de Sus», fără de care nimic nu se poate săvârşi, se îndreaptă cu mare încredere spre înţelepţii pustiului, pentru a-şi dobândi libertatea spiritului în aspra nevoinţă a schimniciei. Însoţit de fratele său întru zel duhovnicesc, Gherman, şi de o soră a sa, el îşi începe lungile călătorii în Răsărit, pe la anul 380. În Palestina se stabileşte, împreună cu Gherman pe care mai târziu îl va numi «Sfântul Gherman» (5), într-o mănăstire din apropierea Betleemului. Pentru a dobândi cunoştinţe noi şi a înainta în virtute, spre anul 385, el caută deşertul Egiptului, o adevărată patrie a monahismului comunitar. Aici se afla elita duhovnicească, adevăraţi atleţi ai virtuţii acelei epoci. Istoria bisericească a păstrat nume vestite de asceţi, ca Pavel Tebeul sau Pahomie cel Mare autorii primelor orânduieli monahale, pe care le-au urmat şi completat Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin şi, în mare măsură, chiar Sfântul Ioan Cassianul. După ce s-a desăvârşit timp de şapte ani prin şcoala Părinţilor din Egipt, s-a înapoiat în Palestina, de unde se reîntoarce în Egipt. Dar pustiurile Egiptului, prielnice sihastrelor vieţuiri, sunt bântuite de la o vreme de întrebări şi controverse teologice, iscate între ereticii origenişti şi ortodocşi, din care au apărut secte fanatice şi agresive, uitate curând de istorie. Sistemele de viaţă monahală diferite - unii călugări sihaştri, iar alţii în obşte - au tulburat de asemenea liniştea pustiului. 1. Conlaţiunea XXIV, 1, în Migne, P.L., 49, col, 976-979. 2. Migne, P.L., 49, 10. art. Ioannis Cassiani, abbatis Marssiliensis. 3. Î.P.S. Mitropolit Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI, Craiova, 1984, p. 64. 4. P. Godet, art. Jean Cassien, în Dict. de theol. cath., vol. II/2, Paris, 1923, col. 1824. 5. Filocalia, trad. de Pr. prof. dr. D. Stăniloae, vol. 1, Sibiu, 1946, p. 125. Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 221-224 Sfântul Ioan Cassianul

Noul Patriarh al Bulgariei este Înaltpreasfinţitul Mitropolit Neofit de Ruse

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare este Înaltpreasfinţitul Mitropolit Neofit de Ruse. El a fost ales, astăzi, prin vot secret de Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei.

Înaltpreasfinţitul Neofit, s-a născut la 15 octombrie 1945 în Sofia. La 3 august 1975 a intrat în monahism, pe 8 decembrie 1985 a fost hirotonit episcop vicar de Sofia, iar din anul 1994 este Mitropolit de Ruse.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a adresat un mesaj de felicitare:

Preafericirea Voastră,
Iubiţi fraţi întru Arhierie,
membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare,
Onorată asistenţă,

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Psalm 117,24)

Cu multă bucurie în Hristos Domnul, Biserica Ortodoxă Română a luat cunoştinţă despre alegerea Preafericirii Voastre în demnitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Suntem pe deplin încredinţaţi că veţi fi un vrednic urmaş al celui întru veşnică pomenire Patriarhul Maxim, care a cultivat legături frăţeşti şi de prietenie cu toate Bisericile Ortodoxe Surori, timp de patruzeci de ani.

Slujirea de conducător al Bisericii Ortodoxe Bulgare, la care aţi fost chemat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, înseamnă o înaltă demnitate şi o mare responsabilitate pastorală pentru Biserica Ortodoxă a poporului bulgar. Desigur, în această lucrare, ajutorul vine, în primul rând, de la Iisus Hristos, Marele Arhiereu (Cf. Evrei 4, 14), Capul Bisericii şi Mântuitorul lumii. El ne cheamă pe toţi slujitorii Bisericii Sale, acum, la începutul unui nou secol şi mileniu creştin, să aducem mărturia noastră comună panortodoxă, prin cuvânt şi faptă, într-o lume instabilă şi dezorientată spiritual. De aceea, e nevoie de multă cooperare între toate Bisericile Ortodoxe Surori.

Cu multă bucurie, dorim ca Hristos Domnul, „Păstorul şi episcopul sufletelor noastre” (I Petru 2, 25), să lumineze lucrarea Preafericirii Voastre de Patriarh pentru a aduce roade bogate, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii pe care o păstoriţi şi al Ortodoxiei întregi.

Prin mesajul nostru frăţesc, transmis de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, ierarhii, clerul şi credincioşii Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române exprimă bucuria lor de a fi părtaşi la această mare sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Bulgare şi a Ortodoxiei soborniceşti.

În numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al clerului şi poporului român dreptcredincios, Vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi, Preafericirea Voastră!

Cu frăţească dragoste în Hristos şi multă preţuire,


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Alegearea noului Patriarh al Biserici Ortodoxe Bulgare s-a făcut dintre cei trei candidaţi desemnaţi pentru scaunul patriarhal vacant.

În primul tur de scrutin, Colegiul Electoral Bisericesc a ales pe cei doi mitropoliţi candidaţi pentru scaunul patriarhal în persoana Înaltpreasfinţitului Mitropolit Neofit de Ruse care a fost votat de 72 de membrii şi a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Gabriel de Loveci care a fost ales cu 43 de voturi. Al treilea candidat, Înaltpreasfinţitul Galaction a adunat 22 de voturi şi astfel nu a trecut în al doilea tur.

Pentru că nici unul dintre candidaţi nu a obţinut două treimi din voturi, membrii Colegiului Electoral Bisericesc s-au întrunit pentru al doilea tur de scrutin când Înaltpreasfinţitul Mitropolit Neofit de Ruse a fost ales ca Patriarh al Bulgariei, prin vot secret, de 90 de membri din cei 139 ai Colegiului Electoral Bisericesc, după cum a precizat pentru Radio TRINITAS Părintele Neluţu Oprea, preotul comunităţii ortodoxe româneşti din Bulgaria. Înaltpreasfinţitul Mitropolit Gabriel de Loveci a fost votat de 47 de membri. Tot procesul de alegere a fost transmis în direct de televiziunea națională bulgară.

În cotinuare, în Catedrala Alexander Nevsky din Sofia, a avut loc ceremonia de întronizare a noului Patriarh, în prezența ierarhilor Sfântului Sinod, a membrilor Colegiului elector, a autorităților de stat bulgare, a corpului diplomatic, a reprezentanților celorlalte biserici ortodoxe surori și ai celorlalte confesiuni. La slujba de mulțumire oficiată după întronizare au participat sute de oameni care au venit să-și felicite noul păstor sufletesc, evenimentul fiind unul istoric, ultimul de acest gen având loc acum 42 de ani, la întronizarea fostului patriarh Maxim.

Titulatura noului ales este: Preafericitul Părinte Neofit, Mitropolit de Sofia și Patriarh al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei. Însemnele distinctive ale demintății sale sunt asemănătoare cu cele ale Patriarhului României: camilafca albă cu cruce, două engolpioane și crucea pectorală. Spre deosebire de Întâistătătorul Bisericii noastre, patriarhul bulgar păstrează dulama și rasa negre.

Patriarhul Neofit al Bulgariei va oficia prima Liturghie în noua sa calitate lunea aceasta, în Catedrala patriarhală din Sofia.

Delegatul Patriarhiei Române la acest eveniment a fost Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei.
Sursa: Basilica.ro

Alegere de Patriarh în Biserica Ortodoxă a Bulgariei

Biserica Ortodoxă a Bulgariei îşi va alege duminică, 24 februarie 2013 un nou Patriarh. Au fost desemnaţi trei candidaţi pentru scaunul patriarhal vacant. Au fost propuşi, prin vot secret, Mitropolitul Galaction de Stara Zagora, Mitropolitul Neofit de Ruse şi Mitropolitul Gabriel de Loveci. 

Mitropolitul Galaction de Stara Zagora

S-a născut la 26 februarie 1949 la Vetren. A intrat în monahism în anul 1969; a fost hirotonit diacon la 27 iulie 1969, ca mai apoi la 28 septembrie 1970 să fie hirotonit preot. La 6 iulie 1986 a fost hirotonit episcop vicar de Vidin, apoi în 1987 a devenit episcop vicar de Vratsa, iar între anii 1988-1993 a fost episcop vicar de Stara Zagora. În anul 2000 a fost numit Mitropolit de Stara Zagora.

Mitropolitul Neofit de Ruse 

S-a născut la 15 octombrie 1945 în Sofia. La 3 august 1975 a intrat în monahism, la 15 august în acelaşi an a fost hirotonit diacon ca mai apoi în anul 1976 să primească taina preoţiei. În 1977, la 21 noiembrie, a fost hirotesit arhimandrit, apoi în anul 1981 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Între anii 1992-1994 a fost Secretar General al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei. A fost hirotonit episcop la 8 decembrie 1985, fiind Vicar de Sofia. Din 2004 este Mitropolit de Ruse, potrivit The Sofia Globe.

Mitropolitul Gabriel de Loveci

S-a născut la 16 iulie 1950 în Sofia. La 28 decembrie 1979 a intrat în monahism. A fost hirotonit diacon la 1 iunie 1980 şi apoi preot la 10 iunie 1980. La 24 mai 1986 a fost hireotesit arhimandrit, apoi în anul 1991 a fost ridicat la rangul de protosinghel. A fost hirotonit episcop în Catedrala din Rila, la 19 octombrie 1998, iar din anul 2001 este mitropolit de Loveci. 

Viitorul patriarh va trebui să obțină din partea membrilor Sfântului Sinod două treimi din voturi. Ceremonia de întronizare va avea loc în aceeași zi în Catedrala Alexander Nevsky din Sofia. 
Sursa: Basilica.ro

Gândul Zilei

”Hristos  iubeste  lumea 

jertfindu-Se,  omul de azi 

jertfeste,  iubindu-se!”